13,235 matches
-
acolo. Philoxenia va juca un rol important pe tot parcursul povestirii, întrucât ea, această virtute excelentă (în sensul originar al cuvântului), va întârzia momentul deznodământului. Prin urmare, bătrânului Abraham i s-a apropiat sorocul, iar Dumnezeu, pentru a îndulci oarecum vestea, îl însărcinează pe arhistrategul Mihail, conducătorul oștii îngerești și preotul liturghiei cerești, să coboare pe pământ. Abraham îl întâmpină ca pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
anticreștin, Toledot Ieshu. Aici Iuda reprezintă, metonimic, credința iudaică în contrast cu erezia creștină. Iuda se luptă cu Isus, pe care-l biruiește maculându-l. El ascunde trupul lui Isus coborât de pe cruce și li-l arată apostolilor atunci când aceștia încep să împrăștie vestea că Isus a înviat. Iuda apare așadar ca un adevărat erou evreu, care demontează întreg edificiul dogmatic creștin. În fine, amintesc, foarte pe scurt, de celebrul eseu al lui Thomas De Quincey, Judas Iscariot, publicat în 1852. De Quincey propune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiecare zi din an : Nu te teme !", fiindcă numai lipsit de teamă omul poate avea discernământ, poate înțelege și accepta jertfa mea, poate să simtă și iertarea, și bucuria, și prietenia și iubirea Mea pentru el . Scrisoarea o să-i aducă vestea cea bună de asta oamenii or să-i spună "Evanghelie"". Și fiindcă aceasta este Scrisoarea mea de iubire pentru fiii mei, pentru toți fiii mei, am s-o și semnez : Tata. De unde vine primăvara Așa ceva nu i se mai întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lumea se bucură de dig, admiră cum ne ținem una de alta, e frumos și bine, dar uite: tare aș vrea să fiu și eu admirată, măcar o singură dată, numai și numai eu, dintre toate... și să se ducă vestea de mine peste toate timpurile". Îngerul stătu ce stătu, dar cum celelalte nu spuneau nimic, oftă și-și luă zborul. Domnul nu-și putea călca promisiunea așa că făcu să strălucească piatra aceea, ea singură, zi și noapte, în toate culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
călca promisiunea așa că făcu să strălucească piatra aceea, ea singură, zi și noapte, în toate culorile curcubeului. Nimeni nu mai văzuse o asemenea piatră până atunci. Ziua se lua la întrecere cu soarele, iar noaptea lumina drumul până hăt, departe... Vestea despre minune ajunse repede la oraș. Veniră savanți, veniră magicieni, veniră pietrari, dar și o mulțime de șarlatani, ca întotdeauna fiecare ar fi vrut să aibă piatra numai și numai pentru el : unii, s-o studieze, alții, s-o folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cine era și de unde venise. Toată lumea știa însă ce era. Sau așa credea că știe. Stătea acolo, lângă treptele bisericii și urmărea sau ți se părea că urmărește cu privirea pe cei care intră și ies din biserică. Era orb. Vestea se dusese repede în sat. La noi nu erau orbi, înseamnă că nu era de pe la noi. Nici portul nu-i era ca al nostru. E drept, eram printre puținele sate unde costumul național încă se mai purta mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
trase spre el în jos și o sărută pe obraji: era înghețat tot și lipicios, dar ochii lui erau albaștri, ca ai păpușii, plini de lumină, plini de soare : "Ai venit, ai venit ! știam că ai să vii! O, ce veste minunată..." începu să cânte el încetișor, să nu-i deranjeze pe ceilalți... Și-i întinse o firimitură de cozonac: Ia, ni l-a dat părintele, ia și tu... știam că ai să vii, l-am păstrat pentru tine..." Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
amestecat cu gustul sărat al lacrimilor, ei i se păru că niciodată nu mâncase ceva mai bun... La întoarcere, parcă zbura pe drumul până acasă: fulgii mari cădeau peste buclele ei, pe față, pe haine, cânta împreună cu ceilalți : "O, ce veste minunată" și se așeză la computer să scrie, ca să-și amintească de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin minune, locul și-și dăruiau acum unul altuia o inimioară mare și roșie... de porțelan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub icoană înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer, strălucea plină de lumină și atât de aproape de puteai s-o atingi cu mâna, așa cum numai la munte se poate întâmpla, o stea o stea prin fulgii de zăpadă, înghețată ca cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
prinzi picioarele timpului, să-l tragi înapoi, să-l aduci pe tata... și pe urmă om mai vedea noi ce e drept și ce nu ! (apoi, vorbind ca pentru sine) Oricum, ar fi bine să te dau la învățătură ; umblă vestea că a venit un străin de ceva timp și-i adună pe toți și le vorbește... cine știe, poate te-o împăca și pe tine cineva... Cineva străin, că de ai tăi nu asculți... II Pădure. În mijlocul scenei, o stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
suflet bucurii cu nemiluita. Rămâneți cu bine, scumpilor. Iar tu să te faci grabnic sănătos, că te așteaptă atâtea treburi! Cu aceste cuvinte, l-a Îmbrățișat pe Nicu, care l-a rugat să mai treacă pe la el, ca să-i spună vești de la Toader Toaibă. ― Nu voi uita - a răspuns Petrică, dispărând dincolo de ușă, așa cum a intrat: Întâi bastonul, apoi piciorul invalid și În cele din urmă... mustața... A fost nevoie să treacă o vreme până cei rămași să-și revină. Primul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctor? Doar că sunteți un fericit tată al... unui băiat frumos și bine dezvoltat! Vă aștept să-i vedeți pe cei doi eroi. Cu un munte de fericire În suflet, Gruia a răspuns: ― Vă mulțumesc, domnule doctor, pentru o asemenea veste. Cu Îngăduința dumneavoastră, voi veni Îndată... În timp ce a pornit pe culoarul primului etaj, a auzit Întrebarea: ― Pe cine căutați? ― Pe domnul doctor Suiedeal. ― Veniți pe aici - l-a condus femeia care i-a aținut calea. A bătut cu discreție În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe chipul lui Gruia - fără voia lui - a fluturat o umbră de tristețe: ― Ce te supără, iubitule? Te-ai Întristat fără motiv - a observat Maria, Îngrijorată. Gruia a tresărit. “Să-i spun adevărul? În starea ei de oboseală, o asemenea veste nu i-ar face bine. Ba mai mult i-aș crea o stare de tensiune nervoasă deosebită. Și, din câte am citit eu, aceasta se transmite prin lapte și copilului”... “Zâmbește-i, amice! Zâmbește-i! E singura soluție! Îți imaginezi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care o cunoștea. ― Bine ați venit, domnule doctor. Să vă dau un halat. Pe urmă, trebuie să vă spun că totul este În ordine. Doamna nu a mai făcut febră, iar băiatul se simte foarte bine. Vă mulțumesc pentru aceste vești. ― Când ieșiți, lăsați halatul aici, la intrare. Aceste vorbe au avut darul să-i repună În ordine starea sufletească. A urcat cu repeziciune și a intrat În salon... ― Bine ai venit, iubitule. Nu mai speram să vii În seara asta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și tata Toader. ― Citește-o, scumpo, și spune-mi dacă e bine ce le-am scris. ― Ia să vedem noi ce a scris tăticuuu’ - a cântat ea cuvintele. Așaaa: „Dragii noștri, mamă Marandă și tată Toader. Nu v-am trimis vești cam de multă vreme, dar sperăm ca acum să aveți bucurie deplină... Aflați, dragilor, că pe această scrisoare Își pune semnătura, alături de noi - ba chiar primul - scumpul nostru fecior și al vostru nepot Tudor. Acum este deja băiat mare! Are
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vrea s-o cunoască! I s-au umezit ochii În momentul când a aflat că eu sunt feciorul tău!... Așa că, după ce veți termina treaba În câmp, să veniți la noi, că sunteți așteptați de multă lume, cu dragoste! Sperăm ca veștile noastre să vă bucure... Vă Îmbrățișează și vă sărută mâinile cu drag, Tudor, Maria și Gruia... Vă așteptăm cu mult dor...” Gruia Își lipise capul de umărul ei și aștepta să termine de citit scrisoarea, ca apoi să-și spună
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lumea!” - a tresărit - când și-a dat seama că cel din fața lui nu era altul decât Petrică Staniște, cercetașul... ― Bună dimineața, domnule Petrică. M-ați luat prin surprindere. Eram plin de gânduri... ― Așa se cade unui tânăr asistent universitar. Ce vești mai ai de acasă? ― Ai mei sunt sănătoși. Astăzi le-am trimis o scrisorică prin care Îi vestim că sunt bunici. Au un nepot. N-am uitat să le povestesc că ne-am cunoscut la domnul profesor Hliboceanu În cabinet
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică Staniște - eroul nostru. Ca Întotdeauna, era calm și cu sufletul cald...M-a Întrebat ce face tata Toader și când are de gând să vină la Iași? Tocmai astăzi le-am trimis o scrisoare, prin care le dăm marea veste că sunt bunici. Apoi i-am spus că pe la toamnă Îl așteaptă „fratele lui de cruce”, dacă pot spune așa - cercetașul Petrică Staniște. ― Asta da veste! Numai că, te rog, să-mi spui din vreme când au de gând să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la Iași? Tocmai astăzi le-am trimis o scrisoare, prin care le dăm marea veste că sunt bunici. Apoi i-am spus că pe la toamnă Îl așteaptă „fratele lui de cruce”, dacă pot spune așa - cercetașul Petrică Staniște. ― Asta da veste! Numai că, te rog, să-mi spui din vreme când au de gând să ne fie musafiri, ca să putem pune la cale Întâlnirea eroilor așa cum o merită. ― Voi avea grijă, domnule profesor... Ziua aceea de toamn a fost pentru Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dragi. Tari ne-am bucurat că sântem bunici! De când așteptăm noi așa un sămn!? SÎ ni trăiascî! Aflați că mama Maranda o și spus la tătî lumea că avem un nepot de toată frumusăța! Nu-i lucru de șagă nici vestea că l-ai Întâlnit pe cel mai drag În sufletu’ meu... Pe Petrică. Apoi când vom sfârșî treabă, venim cu mari drag la voi. Așa o fugă! Mama Maranda spune ca să aveți mare grijă de Tudor! Ochi’ și băietu’! Mari
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
peste poate pentru că au un nepot, iar tata Toader a fost entuziasmat aflând că l-am cunoscut pe Petrică Staniște și că dorește mult să-l revadă. Drept urmare, joia care vine Îi vom avea musafiri. Asta mai zic și eu veste! În cazul acesta, trebuie să pregătim cum se cuvine revederea celor doi eroi... ― Eu aș Îndrăzni să spun că pe lângă cei doi eroi ar mai exista unul... ― Poate ai uitat că suntem oameni de știință și că orice afirmație n-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În seara asta e bine să gândim și să ne sfătuim cu familiile noastre, iar mâine, după ce terminăm treburile ce nu sufăr amânare, să ne Întâlnim și să punem țara la cale, cum se spune - și-a exprimat părerea profesorul. ― Vestea trebuie să ajungă și la Petrică, fiindcă o așteaptă cu nerăbdare. ― Voi ruga pe un brancardier să treacă pe la Petrică. ― Numai să nu afle... ― Nu avea nici o grijă. Cred că Îl știi pe nenea Mitru, poreclit „Tac mă cheamă”. El
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
locuri, atunci hai să intrăm În cabinet, că prea ne-am oprit În drum, ca cele două babe... și se uită lumea la noi. Când s-au văzut În cabinet, profesorul l-a invitat să ia loc. Se vedea că vestea venirii părinților lui Gruia la Iași i-a Încălzit sufletul peste măsură. ― Te-am văzut nedumerit și amuzat când am pomenit de cele două babe. Gurile rele spun că două femei au stat la pușcărie În aceeași celulă o viață
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
importantă. Am nevoie de cel mult șase oameni, cu tot cu voi. Vă pregătiți cu ce trebuie pentru o incursiune În spatele inamicului. Mâine voi trimite curierul după voi. Somn ușor, băieți”. „Să trăiți, domnule căpitan! - am răspuns noi, cu suflet cald, deși vestea adusă de el nu era cea mai plăcută.. După un asemenea ordin, vă imaginați că ne-am pus mintea să lucreze. „Pe cine să luăm cu noi, Petrică?” - a picat Întrebarea lui Toader. Ne am gândit și răzgândit. Până la urmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o eu și am vorbit cu ea... ― Și? ― M-a asigurat că, oricine ar căuta-o, să nu aibă nici o nădejde că o va găsi. Ei știu cum să se facă nevăzuți, chiar de sunt „la vedere”. ― Asta e o veste bună. Ajunși, au bătut În ușă. Nici un răspuns. Au mai Încercat o dată... ― Intră! - s-a auzit o voce răstită. ― Bună ziua - au salutat cei doi. Securistul și-a ridicat privirea Încruntată de pe niște hârtii pe care le avea În față. ― În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]