1,948 matches
-
cu toții pradă animalului crud și feroce, cei plecați la vânătoare trebuiau să învingă cu orice preț. Momentul era crucial pentru întreaga lor comunitate. O asemenea namilă nu putea fi răpusă decât prin voința unită a tuturor celor în putere, prin viclenie și nu fără sacrificii. Trebuia atrasă într-o capcană pregătită dinainte. Nu departe de ei, în ultimul timp, după o ploaie torențială și după o bubuitură puternică, se crăpase pământul și se formase o prăpastie foarte adâncă. Acolo trebuia atrasă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii și tactici, pe care animalul le folosește cu inteligența aproape rațională în lupta pentru supraviețuire. De multe ori animalul în înfruntarea cu omul, iese învingător, și aceasta datorită vicleniei. Omul, uneori, știe mai puține lucruri despre purtările lupului, decât știe lupul despre obiceiurile omului. Acum stăteau și așteptau... poate așteptau o greșeală a omului. Ei stăpâneau lumea, cu ochii lor ageri, cât sfredeleau în noapte depărtările. Urlau... urlau, urletele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există ceva mai minunat decât voința puterii?!.. Voința constrângerii, chiar a cruzimii, la nevoie?!.. Poate că tot drumul omenirii nu-i decât acela al forței și al vicleniei, căci omul a putut să devină om numai pentru că nu s-a ferit din calea animalului de pradă... și a vrut să-l întreacă... * ...Zăpada ajunge până la genunchi. Fiecare pas e o trudă, fiecare pas o biruință. Codrii bătrâni ai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
libertatea lor și nu și-ar schimba-o pentru nimic în lume cu alta. Femeile cu bluze galbene de borangic, tulpane înflorate, și cu arginți în coadele groase și lungi... În ochii lor lipsește sfiala, înfruntă totul cu îndrăzneală, cu viclenie. Cu ochii lor mari și focoși, te zăpăcesc, te vând și te cumpără cu o repeziciune amețitoare, că abia îi poți urmări cu ochiul și cu mintea. Sunt lunecoși... că-i pierzi printre degete. Țigăncile, cercetându-i cu ochi ager
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își aminti de recomandările ministrului de Interne în ajunul plecării sale spre El-Akab: „Nu te încrede în tuaregi, îi spusese. Nu te lăsa înșelat de înfățișarea lor, pentru că știu sigur că posedă mintea cea mai analitică și cea mai specială viclenie de pe continent. Sunt o rasă deosebită care, dacă și-ar propune, ne-ar stăpâni pe noi, cei de la mare sau de la munte. Un targuí poate să înțeleagă ce este marea fără s-o fi văzut vreodată sau să dezlege o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu bonetă și ciuboțele roșii, le ducea în brațe către o destinație misterioasă... Voce de Donna Mona, cu doi de n, nu puteam uita asta, deși nu înțelegeam: "Fii pe fază, pentru că altfel vei fi păcălită, înșelată. Un pic de viclenie feminină nu strică aici, pentru că, știut este, cui pe cui se scoate... Un fel de vuiet discret, abia șoptit: "Uuuuuuuuuu!"... "Cartea nr. XIII: Moartea!" Doamnă în negru, mască albă de speriat și vitejii, coasă de coasă, trandafir alb rătăcit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie sau cu disperare. Va vinde totul dacă va primi destul, Myatt o simțea cu certitudine, dar se spunea că ar mai fi apărut un posibil cumpărător. Aici era suspectat domnul Eckman că juca un rol dublu, Încercând să ridice prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu fuseseră de acord noaptea trecută În privința lui Eckman. Jacob Myatt era de părere că Stein Îl indusese În eroare pe agent, iar fiul că agentul se afla În cârdășie cu Stein. „Vei vedea“, promisese el, Încrezător În propria-i viclenie, dar Jacob Myatt spuse doar atât: „Eckman e deștept. Avem nevoie de un om deștept acolo“. Myatt știa că nu avea rost să Încerce să doarmă Înainte de ajunge la frontieră, la Herbesthal. Scoase cifrele pe care Eckman le propusese ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
n-ați văzut nici o fată? — Nu. Nici o fată. Îl privi pe Myatt În ochi cu toată onestitatea. Ar fi fost nevoie de o cercetare mai Îndelungată pentru a zări În spatele privirii lui neutre scânteia aceea de răutate, mica lucire de viclenie. Deși pereții de lemn vibrau din cauza vântului, era cald Între saci, În Întuneric, În magazia fără ferestre. Doctorul Czinner se răsuci Într-o parte ca să se elibereze de durerea din piept și apoi se Întoarse iar, dar aceasta Îl urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pe lângă cărțile ferfenițite de strategie gemană, pe rafturi se mai afla o mică serie de volume de psihologie. Îi cunoștea pe toți soldații săi cu profunzimea unui confesor și știa până unde mergea brutalitatea acestora, până unde le mergea blândețea, viclenia și simplitatea minții lor. Știa care le sunt plăcerile - rakia, jocul de cărți și femeile - sau ambițiile, deși acestea puteau să Însemne doar o poveste palpitantă sau veselă pe care s-o Împărtășească nevestei. Cel mai bine știa cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ploaia pe pămînt și trimite apă pe cîmpii. 11. El înalță pe cei smeriți, și izbăvește pe cei necăjiți. 12. El nimicește planurile oamenilor vicleni, și mîinile lor nu pot să le împlinească. 13. El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor, și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate; 14. dau peste întuneric în mijlocul zilei, bîjbîie ziua în amiaza mare ca noaptea. 15. Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor lor, și-l scapă din mîna celor puternici. 16. Așa încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pune o strajă la mormînt. 33. Bulgării din vale îi sunt mai ușori, căci toți oamenii merg după el și o mulțime îi merge înainte. 34. Pentru ce dar îmi dați mîngîieri deșarte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?" $22 1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul și a zis: 2. "Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înțeleptul nu-și folosește decît lui. 3. Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
drepte moșii”... ― Iarăși sunt nevoit să apelez la bunătatea ta, sfințite, pentru a mă ierta, dacă greșesc, afirmând că nu-i pentru prima oară când îi întâlnesc pe cei ce îl slujesc pe Dumnezeu săvârșind fapte “cu meșterșug” - adică cu viclenie. Dacă ei fac asemenea fapte - și nu fapte mărunte - atunci ce mai putem spune de un drept credincios de rând? ― Grea întrebare, fiule. Cât despre iertare, nu e nevoie, fiindcă nu ai făcut altceva decât să-ți spui gândurile, fără
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ale unor rechini mereu flămânzi și dotați cu mandibule cu dinți ascuțiți precum cutițele, însă se părea că ceea ce ii chinuia cu adevarat nu era proximitatea morții, ci faptul că totul se petrecea sub ochii celor de care, cu atâta viclenie, isi bătuseră joc. Își făcură apariția și mai mulți rechini, ca și cum vestea banchetului care se apropia ar fi ajuns deja până în fundul oceanului, iar cei mai îndrăzneți dintre ei le atingeau deja picioarele naufragiaților. Era doar o chestiune de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei o fac fără să crîcnească În numele unor convingeri de cele mai multe ori simulate, pentru că astfel se pun la adăpost, ba unora chiar le rentează. Țiganii sînt trîndavi țvisători, artiști, fără lege, refuzînd orice constrîngere - cunosc placa pe de rost - dar viclenia, dar hoția, murdăria, toate acestea devin În mod miraculos În fraza impecabilă a libercugetătorului calități de excepție) ...fără obligații, liberi ca păsările cerului pentru că nu stăpînesc nimic, nici obiecte, nici pămînt și mai ales n-au patrie. Este ciudat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
conștient de ceea ce pierduse din această pricină: lumea nu mai avea pentru el o dimensiune, apărîndu-i subțire ca o foiță de țigară. Rowe ar fi vrut să viseze, dar nu mai rămăsese În el decît deznădejdea - și un soi de viclenie, ce-l Îndemna să se apropie cu prudență de domnul Rennit. 2 Chiar peste drum de biroul domnului Rennit se afla o sală de licitații, specializată pe cărți. Stînd În fața rafturilor de lîngă ușă, puteai supraveghea intrarea blocului de spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
proasta dispoziție în care se aflau, în ziua sau la ora respectivă, bătăușii. Totdeauna cu efecte neașteptate, crâncene. Posibilitățile lor păreau însă, dintr-odată, îngrădite. Acum pedepsele se repetau, mereu aceleași, urmărite pe ceas ; nu mai îngăduiau vreo abatere sau viclenie. De trei zile schimbarea devenise pronunțată. Bătăile încetaseră cu desăvârșire. Deținuta fusese mutată într-o altă celulă, mai mare, la etaj. I se permitea o plimbare suplimentară de o oră, prin curte, singură, înainte de culcare. Seara, apăruse un gardian încruntat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fruntea limpede, sânii goi și albi, salbe de șerpi încercuind gâtul cald, decupat dintr-un peisaj întunecat și fantastic, de către florentinul acela. Mâna gazdei ștergând, apoi, dintr-o dată pata de praf de pe canapeaua roșie. Celula pușcăriei. Pregătirile, moleșeala captivei și viclenia fantomei, apoi, bucuria de a trăi, fie și în nenorocire, în singurătate. Toate se apropie, în cele din urmă, posibile, aievea, imediate. Casa fastuoasă, întâlnirile subversive, bărbatul stăpânind, din umbră, mișcările oaspeților, atât de ciudați și ei. Frigul celulei, apoi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se întoarce spre aceea dintr-însa de care se despărțise. A păstrat, totuși, se susține, nu nostalgia, ci urmele bine ascunse a ceea ce se întâmplase. N-ar crede-o nimeni, n-ar fi crezut. Se uscase, necruțătoare cu neputința și viclenia oamenilor, cu jalnica lor goană după căldură : cuvinte calde, case calde, bani calzi, copii, căței, medici, profeți calzi, somnul tihnit. În încheierea ședinței, atunci, după ce fiecare găsise alte fapte care s-o acuze, tovarășul activist care prezida ședința murmurase, urmând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă întâmplare, cu zei capricioși, ușor de dezamăgit. De părinți m-am despărțit de prea multe ori, pierderea prietenilor mă găsește tot mai resemnat. Dar Poetul ? Pierderea acestui prieten e poate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-ar accepta nici una dintre schimbările care i-au negat existența, acrind-o și pe a celor care o suportă între ei. Își amintește planșa neterminată. Nu știa s-o continue, va trebui să se umilească, să recurgă la toate vicleniile, amânând până în ultima clipă, când va fi nevoie de o mână rapidă și expertă și vor găsi pe altcineva... sau nu va mai avea altă șansă decât pur și simplu să-i spună Verei ori să-l roage pe Lucian
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
parvenitelor !... înghesuindu-se în jurul ei să afle cum se aranjează o masă pentru musafiri sau adresa vreunei croitorese de lux sau care sunt mărcile de parfumuri demne de o cucoană. Sufocând-o cu neroziile lor muierești, cu măruntele nemulțumiri și viclenii de mahala înnobilată. Le știe secretele, bugetul, minciunile. Fără a divulga, bineînțeles, informațiile, gata să le predea, acolo sus, când nu mai are încotro. S-a obișnuit și cu asta, i-au impus și asta. Informatoare, da, da, asta-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga, pentru a potrivi jocul, transmisia imaginilor de pe un ecran pe altul. Grijulie până la sarcasm cu această confruntare care, s-ar zice, o încântă. Dunga buzelor subțiate și vineții abia reprimă satisfacția, viclenia. Depune pixul galben pe masă ; nu, îl reține între degetele mâinii drepte ; cu vârful degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un loc unde să tragem fără să lăsăm urme. Zări mai multe stânci, tocmai bune pentru așa ceva, dar trecurăm de ele, căci Vinas știa prea bine ce-i poate pielea Runei. Vindecătoarea aia blestemată avea să-i bănuiască tertipurile și vicleniile, așa că Runa trebuia să aleagă un loc pe care Vinas să nu-l dibuiască nicicum. - Acolo, spuse Runa deodată și ne arătă o stâncă găunoasă și mare, pe care abia dacă se putea urca un om Întreg, darămite unul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trase În spate. Tu ești și nimeni altcineva. Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of, of, cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă n-am să-l omor. O să mă folosesc de ticălosul ăsta blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]