1,834 matches
-
a Scolii filosofice de la Palo Alto și nu avem motive să exprimăm reticențe îmbufnate și nici să ricanăm gratuit și ineficient. Prezența noastră între ceilalți se definește prin limbaj și chiar tăcerile exprimă un mod de a fi în lume. Viețuim sub semnul unei semantici individuale deschisă permanent spre neprevăzut. Prin cuvînt sîntem o prezență și chiar absența sfîrșește în comu- nicare. Vorbele, gesturile, semnele, atitudinea ne definesc fără echivoc și spectacolul vieții le asociază potrivit unui scenariu plin de imprevizibil
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
a "„umbla prin ea”", iar "„casele egumenești se dărâmau”". În anul 1903, Nicolae Iorga scria că "„Cetățuia ... era singură, pustie și, într-o seară”" când s-a urcat "„pe coasta rotunjită a muncelului”", a fost speriat de strigătul huhurezului care viețuia "„sub bolțile pivnițelor părăsite”". Mănăstirea ajunsese o ruină la sfârșitul secolului al XIX-lea, zidurile bisericii fiind măcinate de infiltrația apei pluviale, iar turla de pe naos era pe jumătate descoperită. Aceasta este starea în care o găsea arhitectul Constantin Băicoianu
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
închisoare permanentă, începând cu 1811, apoi Restaurația, care se joacă aici de-a continuitatea, i-a dat Muntelui numele de "Casă de Forță și de Corecție". Și astfel, timp de patruzeci și șapte de ani, paisprezece mii de deținuți au viețuit și au murit pe acolo. Au existat totuși deținuți care au reușit să evadeze. Un tânăr deținut, pictor, pe nume "Colombat", izbutește într-o noapte să se strecoare pe lângă ziduri și să ajungă în insula Jersey, locul tradițional de exil
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
cu deosebire a României de odinioară”"; "„Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri - Fălcoianii - prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei”"). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște. ("„Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”"). Primește o educație aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească
Elena Văcărescu () [Corola-website/Science/299025_a_300354]
-
centrul organizației trece la Toulouse, unde bretonul Vincent de Meur (primul superior al Seminarului pentru Misiuni Externe) a proiectat divizarea Societății. Proiectul a fost dus la îndeplinire abia în 1676: o parte dintre studenții, care se pregăteau pentru preoție și viețuiau în afara Seminariilor, au format „l’Assamblée des clercs”; iar ceilalți studenți mireni, „l’Assamblée des laïcs”. În Franța, Societatea avea organizații în peste 30 de orașe; mai era prezenta în Canada, Italia, Elveția, Germania. În 1871 s-a format un
Aa (societate secretă) () [Corola-website/Science/303735_a_305064]
-
smerita dăruire fraternă de slujire în comunitatea marii familii umane. Este compus din Ordinul Franciscan Secular (OFS) și Ordinul al Treilea Regular, atât ramura bărbătească cât și cea feminină (în practică este vorba tot de călugări și de călugărițe care viețuiesc după regula franciscană, dar nu cea pe care a dat-o Francisc pentru Primul Ordin, ci după aceea dată pentru laicii). Franciscanii Seculari, rămânând în lume și în propria stare de viață și de muncă, continuă să pună în practică
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
parăsită și stricată, viindu la cea mai de prea urma rasapă și stricare"", biserica a fost făcută ""iarăș după cum au fostu"" cu cheltuiala și osteneala sa. Una dintre perioadele de înflorire a mănăstirii este considerată perioada 1763-1775 în care a viețuit aici ieromonahul Paisie Velicicovschi. Acesta s-a născut la 21 decembrie 1722 în orașul Poltava din Malorusia, în familia unui preot. A studiat la Academia duhovnicească din Kiev (1735-1739), apoi a rătăcit mai mulți ani pe la mai multe schituri și
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
orașul Poltava din Malorusia, în familia unui preot. A studiat la Academia duhovnicească din Kiev (1735-1739), apoi a rătăcit mai mulți ani pe la mai multe schituri și mănăstiri în căutarea unui duhovnic bun. În anul 1745 a trecut în Moldova, viețuind un timp la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnul, unde l-a cunoscut pe starețul Vasile de la Poiana Mărului. În vara anului 1746 pleacă la Muntele Athos și trăiește un timp în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi este hirotonit ieromonah (1758). În vara anului 1763, starețul Paisie revine în Moldova de la Muntele Athos (unde viețuise timp de 17 ani), împreună cu cei 64 de ucenici, și devine stareț la Mănăstirea Dragomirna. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit Mănăstirii Dragomirna în 1767 un policandru de cristal (expus astăzi în sălile muzeului
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
are o biserică și o capelă mică care împreună formează un important monument medieval și istoric. Aceasta este una dintre cele mai bine conservate mănăstiri din piatră din Bulgaria și totodată ușor accesibile, conform stilului de viață al călugărilor care viețuiesc aici. Aladja, în limba turcă semnifică „multicolor”, ceea ce ne face să gândim că numele provine de la culoarea zidurilor luminoase și multicolore datorate picturilor ale camerelor din stâncă, săpate pe două nivele, fiind la o înălțime de aproximativ 40 m. Această
Mănăstirea Aladja () [Corola-website/Science/312099_a_313428]
-
culoare deschisă. Capul este mic, dinții sunt așezați pe ambele fălci. Cambula se hrănește cu nevertebrate de fund și peștișori. Femela depune 0,4-2 milioane icre care se dezvoltă plutind în grosul apei. Există mai multe subspecii de cambulă care viețuiesc, de obicei, în zona litorală a mărilor europene, intrând adesea în râuri. Cambula populează în special mările Neagră, Azov, Albă, Barents etc. Are o mare importanță economică. "Enciclopedia sovietică moldovenească", Chișinău, 1972, vol. 3, p. 177
Cambulă () [Corola-website/Science/311632_a_312961]
-
2001">Corina Pavel - ""Mănăstirea Agafton - Paradisul copilăriei lui Eminescu"", în "Formula AS" nr. 451/2001.</ref> Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Agafton s-a extins, devenind una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din Moldova. Aici au viețuit ca monahii numeroase fiice și văduve de boieri provenind din familii cu rol important în istoria țării: Pisoschi, Vârnav, Curt, Buznea, Codrescu, Radu, Herescu, Tăutu, Jian, Sevastos, Filipescu, Popovici, Manu, Grigoriu, Timuș, Hasnaș, Haret, Iurașcu, Bosie, Mavromati, Gafencu, Stamatopol etc.
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
8324 din 1872”". În document sunt înscrise toate călugărițele cu numele purtat, postul pe care îl ocupau, locul nașterii (comună și județ), vârsta, locul și anul în care s-au călugărit, fizionomia, semnele deosebite ce le posedă. În acel an, viețuiau la Agafton 158 de monahii, conduse de stareța schimonahie Susana Pisoschi. În 1874, biserica "Sf. Arhangheli" a fost lărgită, construindu-se un pridvor. Maicile de la Agafton au participat ca infirmiere voluntare în timpul Războiului de Independență (1877-1878), îngrijind răniții pe front
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
restaurat pictura bisericii "Pogorârea Sf. Duh" și a pictat în frescă pereții interiori ai bisericii de lemn. Prin Decretul nr. 410/1959, Mănăstirea Agafton a fost desființată abuziv, maicile de aici fiind trimise pe la casele lor. În acea perioadă, aici viețuiau peste 300 călugărițe. În baza Decretelor 218/1960 și 712/1966, în clădirile mănăstirii a fost instalat Căminul de Bătrâni cu handicap Agafton care, prin Hotărârea Guvernului nr. 1161/1990, a trecut în subordinea Secretariatului de Stat pentru Persoane cu
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
este în continuare considerat ca parte a unui gen separat "Uncia". În ciuda arealului extins și extrem de disecat, marea majoritate a cercetătorilor nu văd subspecii la leopardul zăpezilor. Cu toate acestea, unii taxonomi au propus ca să se diferențieze unele subspecii, care viețuiesc în diferite regiuni geografice. De exemplu, "U. u. uncia", care locuiește la nord-vestul Asiei centrale, Mongoliei și Rusiei, și "U. u. uncioides" din partea de vest a Chinei și a munților Himalaya. Însă, aceste subspecii nu sunt recunoscute și sunt considerate
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
leopardul zăpezilor urcă până la înălțimi de 4000 metri și mai mult, uneori iarna coboară până la înălțimea de 1200 m d. n. m. Cu toate acestea, leopardul zăpezilor nu este întotdeauna un animal care trăiește la altitudini mari. În anumite locuri el viețuiește tot timpul anului în raioane unde munții sunt mai puțin înalți, în principiu la o altitudine de 600—1500 metri deasupra nivelului mării. Leopardul zăpezilor trăiește și în locurile muntoase înalte, lângă cheile stâncoase, prăpăstii și ieșiri, în locurile, unde
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
ienupări mici. Leoparzii zăpezilor mari sunt animale teritoriale, care duc în mare parte un mod de viață singuratic (dar uneori sunt întâlnite și grupuri familiare), chiar dacă femelele își educă puii o perioadă destul de îndelungată de timp. Fiecare leopard al zăpezilor viețuiește în teritoriul individual bine determinat. Cu toate acestea, el nu-și protejează agresiv teritoriul de alți reprezentanți ai speciei lui. Pe teritoriul de viețuire a unui mascul mare pot fi mai multe locuri unde viețuiesc una-trei femele. Leopardul zăpezilor își
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
timp. Fiecare leopard al zăpezilor viețuiește în teritoriul individual bine determinat. Cu toate acestea, el nu-și protejează agresiv teritoriul de alți reprezentanți ai speciei lui. Pe teritoriul de viețuire a unui mascul mare pot fi mai multe locuri unde viețuiesc una-trei femele. Leopardul zăpezilor își marchează teritoriile sale personale prin diferite metode. Teritoriile individuale se pot diferenția considerabil după mărime. În Nepal, unde prada este multă, acest teritoriu poate fi relativ mic - cu o suprafață de la 12 km² până la 39
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
prin diferite metode. Teritoriile individuale se pot diferenția considerabil după mărime. În Nepal, unde prada este multă, acest teritoriu poate fi relativ mic - cu o suprafață de la 12 km² până la 39 km², iar pe o suprafață de 100 km² pot viețui 5—10 animale. Pe teritoriul cu o cantitate mică de pradă, cu suprafața de 1000 km², viețuiesc doar până la 5 indivizi.. Leopardul zăpezilor în mod regulat își verifică teritoriul de vânătoare, vizitând pășunile iernoase și ocolul altor ungulate sălbatice. Cu
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
acest teritoriu poate fi relativ mic - cu o suprafață de la 12 km² până la 39 km², iar pe o suprafață de 100 km² pot viețui 5—10 animale. Pe teritoriul cu o cantitate mică de pradă, cu suprafața de 1000 km², viețuiesc doar până la 5 indivizi.. Leopardul zăpezilor în mod regulat își verifică teritoriul de vânătoare, vizitând pășunile iernoase și ocolul altor ungulate sălbatice. Cu toate acestea, el se deplasează pe aceleași poteci. Înconjurând ocolurile sau coborându-se din lanțul de sus
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
Antonie Tătaru este sfințit arhiereu de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România sub oblăduirea IPS Vlasie Mogârzan și numit episcop-vicar cu apelativul de PS Antonie Ploieșteanul. Și după hirotonirea sa întru arhiereu, PS Antonie continuă să viețuiască la Mănăstirea Cucova și muncește, alături de ceilalți frați sau monahi, atât la treburile agricole, cât și în atelierul de sculptură. El este cel care a sculptat catapeteasma bisericii din mănăstire. Referindu-se la păstrarea calendarului iulian, PS Antonie afirmă că
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
Mitropolit Silvestru Onofrei (†1992), la Mănăstirea Slătioara, centrul duhovnicesc și sediul mitropolitan al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, care în acele vremuri era tolerată de autorități, monahii nemaifiind alungați, așa cum se întâmplase în anii anteriori. Părintele Flavian a viețuit în Mănăstirea Slătioara până la evenimentele din decembrie 1989. După Revoluția din decembrie 1989, arhimandritul Flavian Bârgăoanu și ierodiaconul Teoctist Murgu se întorc în București, împreună cu monahii ce viețuiseră la mănăstirea întemeiată de PS Evloghie, dar și cu alți frați începători
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
monahii nemaifiind alungați, așa cum se întâmplase în anii anteriori. Părintele Flavian a viețuit în Mănăstirea Slătioara până la evenimentele din decembrie 1989. După Revoluția din decembrie 1989, arhimandritul Flavian Bârgăoanu și ierodiaconul Teoctist Murgu se întorc în București, împreună cu monahii ce viețuiseră la mănăstirea întemeiată de PS Evloghie, dar și cu alți frați începători, ce doriseră să se alăture lor, redobândind terenul pe care fusese cândva mănăstirea. Din anul 1990, arhimandritul Flavian Bârgăoanu este starețul și duhovnicul Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" (de
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
prezent, obștea mănăstirii numără 88 de monahi, din care 15 sunt preoți și 13 diaconi. Mănăstirea dispune de un atelier de lucru în marmură, un atelier și un magazin de icoane, o tipografie etc. Mai mult de 50 de frați viețuiesc atât în Mănăstire, cât și în cele cinci schituri aflate sub administrarea Mănăstirii. De asemenea, pr. Flavian a înființat Mănăstirea "Buna Vestire" din Valea Roșie (județul Călărași), în care viețuiesc 70 de maici. Nepotul PS Flavian, părintele Evloghie Nica, actualmente
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
icoane, o tipografie etc. Mai mult de 50 de frați viețuiesc atât în Mănăstire, cât și în cele cinci schituri aflate sub administrarea Mănăstirii. De asemenea, pr. Flavian a înființat Mănăstirea "Buna Vestire" din Valea Roșie (județul Călărași), în care viețuiesc 70 de maici. Nepotul PS Flavian, părintele Evloghie Nica, actualmente starețul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din comuna Șelimbăr (județul Sibiu) și episcop-vicar a fost închinoviat și a trăit sub ascultare pentru o perioadă în această mănăstire. În duminica zilei de
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]