1,712 matches
-
prejudiciilor politice sau pe travestirea ne-mulțumirilor de natură administrativă și lingvistică. De fapt, imensa majoritate a membrilor minorităților slave ale Imperiului habsburgic profesa religia catolică întocmai ca austriecii și ungurii. Aceasta era deosebită prin limbajele sale, dar toleranța puterii vieneze făcea ca această alteritate să genereze la rîndul ei doar o frustrare blîndă și tolerabilă. Dacă ne gîndim bine, dezmembrarea Centrului Europei nu se explică nicidecum prin motivații politice sau personale de natură relativ subalternă. La nivel politic intervine în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și ieri, elementul cel mai important în perspectiva unei liniștiri a naționalismului. Acest fapt a dominat dezbaterea publică în Austro-Ungaria pînă în 1918 iar astăzi se situează în centrul disputelor generate de reconsiderarea radicală a sentimentului național în Spania. Crepusculul vienez Viénne au crépuscule se numește un roman de Arthur Schnitzler. Crepusculul despre care este vorba aici desemnează, în sens larg, momentul ultim al unui imperiu compozit care, deși își trăiește sfîrșitul, dă frîu liber imaginației politice în căutarea formulei care
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de populație din alte zone, dar acest transfer uman era constant și lipsit de complicații pentru New York. În plus, românilor plecați din Vechiul Regat li se adăugau cei din Transilvania, Banat și Bucovina, care luau drumul Americii din cauza asupririi imperiale vieneze. Oricum, emigrația română În direcția Americii a devenit Înainte și imediat după Primul Război Mondial o realitate acceptată, chiar dacă nu era una frecventă, și nu mai surprindea pe nimeni că, la un moment dat, cineva scria că „Marele transatlantic se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
I. L. Caragiale. Ziarul, după cum își va aminti mai târziu Caragiale, este scos din inițiativa lui Damé, gazetar întreprinzător, ca să cultive „entuziasmul popular pe chestiunea independenței”. Câteva articole „de entuziasm” și multe știri de pe câmpul de luptă, transcrise cele mai multe din gazetele vieneze, alcătuiesc un material publicistic de succes, datorită căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la tirajul, imens pentru vremea aceea, de 1800 de exemplare. Dar o știre eronată, prin care se anunță prematur căderea Plevnei, pune capăt întreprinderii, primejduind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
studiile la Facultatea de Filosofie a Universității din Budapesta (1903-1904), la Viena (1904-1906) și Leipzig (1908-1910), unde obține titlul de doctor în filosofie cu o „disertație inaugurală” intitulată Ioan Luca Caragiales Leben und Werke și publicată în 1911. În perioada vieneză este ales secretar și, pentru un răstimp, în 1906, președinte al Societății Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la Budapesta, cu o povestire, continuând să publice proză, versuri și mai ales comentarii de literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
de istoric a influențat opinia lui Gheorghe Brătianu asupra politicii externe. El era convins că alianțele menite a da naștere unor sisteme internaționale intrau, adeseori, în conflict cu interesele reale ale națiunilor 853. Astfel, cu ocazia unui interviu acordat ziarului vienez "Wiener Wirtschofts Woche", liderul georgist aborda problema relațiilor internaționale, din punctul de vedere al sistemelor internaționale în România, dar și din acela al politicii românești în sistemul internațional. Constatând că în acel moment existau încă partide politice românești, care manifestau
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
copiilor. în 1789 apare legea engleză pentru protecția copiilor. În 1787 se dă în folosință la Viena o policlinică de copii și tot aici în 1784, casele de ocrotire și tratament pentru copii devin clinici, în care se remarcă medicii vienezi Gölis și Mastalier. La sfârșitul secolului XVIII se începe construcția la Paris a celui mai mare spital din Europa pentru copii, care se va da în folosință în 1802. în Franța și-n alte țări, începe să se dezvolte medicina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
clinice sunt favorizate și de utilizarea anesteziei, antisepsiei și asepsiei. Revendicarea descoperirii lor de către medici din diferite țări nu estompează numele lui William Morton din Boston pentru anestezie, a lui Joseph Lister din Anglia și Ignaz Semmelweis precum și a medicilor vienezi pentru antisepsie și asepsie. Chirurgii fiind diplomați în medicină, ajung și competenți clinicieni în continuă cooperare cu anatomopatologii. Numărul lor e tot mai mare și dintre cei mai cunoscuți îi cităm pe francezii Joseph Réchamier, Jacques Lis, Auguste Nelaton, Dominique
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
s-a acordat Premiul Societății Scriitorilor Români. S. a publicat, într-un timp scurt și frământat, peste douăzeci de volume. Existența sa și viziunea asupra scrisului îl apropie, prin trăirea acută și violentă a unei crize de identitate, de scriitorii vienezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și de grupul trăiriștilor. Sentimentul de insecuritate și timiditatea în plan social s-au transformat în opusul lor, generând dorința de restaurare vehementă a sinelui prin radicalizarea individualismului. Cauzele sunt de ordin biografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
cu ucraineni, evrei, germani, chiar și cu polonezi, iar austriecii reacționau brutal împotriva manifestărilor naționalismului român. Iorga considera Bucovina ca făcînd parte din Moldova. Atunci cînd a vizitat Universitatea de la Cernăuți, rectorul evreu Adler l-a primit cu o ipocrizie vieneză perfectă". În 1909, cînd a încercat să revină, autoritățile austriece (parțial datorită influenței lui Mochi Fischer) l-au expediat fără prea multă ceremonie 201. În acest timp, cea mai mare parte a politicienilor români se hotărîseră să caute o cale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga credea că Blank ajunsese să fie "interesat de cultura românească" în calitate de "un fel de Mecena"131. Dar Blank nu era deloc un Mecena. Iorga știa că evreii din Occident aveau o tradiție în sprijinirea cu generozitate a culturii. Evreii vienezi asiguraseră culturii vieneze o înflorire fără precedent. Finanțele evreiești sprijineau aproape orice manifestare artistică din Occident, chiar și pe cele din Ungaria vecină. Dar în atmosfera nepropice a "Legămîntului de colonizare" (inclusiv în România) un asemenea fenomen nu a avut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Blank ajunsese să fie "interesat de cultura românească" în calitate de "un fel de Mecena"131. Dar Blank nu era deloc un Mecena. Iorga știa că evreii din Occident aveau o tradiție în sprijinirea cu generozitate a culturii. Evreii vienezi asiguraseră culturii vieneze o înflorire fără precedent. Finanțele evreiești sprijineau aproape orice manifestare artistică din Occident, chiar și pe cele din Ungaria vecină. Dar în atmosfera nepropice a "Legămîntului de colonizare" (inclusiv în România) un asemenea fenomen nu a avut niciodată șanse de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a citat chiar și exagerările pamfletiste ale lui Constantin Sion din lucrarea acestuia, Arhondologia Moldovei, ca să întineze imaginea familiei Iorga 28. Iorga a replicat acestui pamflet ca de obicei, dîndu-l în judecată pe autorul lui pentru defăimare și calomnie. Ziarul vienez "Welt am Montag" afirma că Iorga ar fi fost mituit de Deterding. Iorga a răspuns prompt la această acuzație dînd ziarul în judecată pentru calomnie. Ziarul liberal bucureștean "Viitorul" a luat partea lui Tzigara-Samurcaș în permanentul conflict al acestuia cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de linia partidului era "Porunca vremii". Cel mai important ziarist cuzist, Ilie Rădulescu, era unul dintre reprezentanții tipici ai acestui partid 141. Ca student al Universității de la Budapesta, Goga a fost influențat (ca și mulți alți români ardeleni) de ideile vienezilor Karl Lueger și Georg von Schoenerer (o mare parte dintre cei mai zeloși șovini maghiari din Transilvania erau evrei). Ca poet, Goga era o persoană diferită de politicianul Goga. Poezia lui face aluzii și insinuează într-o direcție unică: Transilvania
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga remarcă degajat că dacă "ești econom cu o bursă, aceasta va acoperi o mulțime de cheltuieli". Iorga avea o antipatie organică față de "Schmelztägel-Wien", rareori scăpînd ocazia de a scoate în evidență ceea ce vedea el în spatele impresionantei fațade a culturii vieneze. Fațada aceasta i-ar putea încînta pe mulți occidentali, dar rareori pe cineva din Balcani, care are de-a face cu ea de secole. Acești oameni cunoșteau Viena la un nivel diferit decît cei care nu făceau decît să petreacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ea de secole. Acești oameni cunoșteau Viena la un nivel diferit decît cei care nu făceau decît să petreacă seri plăcute la Opera de la Viena sau vacanțe în Alpi. Iorga scria sarcastic despre "dimensiunile și măsura aproape nelimitate ale perfidiei vieneze". Op. cit., vol. I, pp. 94-295. După părerea lui, această fățărnicie l-a iritat și pe Mihai Viteazul, care, descinzînd din bizantini, ar fi trebuit să știe ceva despre duplicitatea acestora 81 Op. cit., vol. I, p. 248 82 Op. cit., vol. I
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În pragul apocalipsei. Între cele două războaie, transformată dintr-o glorioasă metropolă imperială În capitala secătuită și Împuținată a unui stat-reziduu minuscul, Viena a intrat pe o pantă descendentă, sfârșind ca bastion de provincie al unui imperiu nazist căruia majoritatea vienezilor i-au jurat frenetic credință. După ce Germania a fost Înfrântă, Austria, repartizată În tabăra vestică, a primit statutul de „primă victimă” a lui Hitler. Acest noroc de două ori nemeritat i-a permis Vienei să-și exorcizeze trecutul. Uitându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar În acest timp Austria rămânea cu mândrie „neutră”. Peste Leitha și Dunăre, la numai câțiva kilometri spre est, se Întindea „cealaltă” Europă, cu securiști și sărăcie lucie. Distanța dintre cele două se reflecta de minune În contrastul dintre gările vieneze: dinamica Westbahnhof, unde oamenii de afaceri și vilegiaturiștii luau expresuri moderne, lucioase cu direcția München, Zürich sau Paris, și sinistra, neprimitoarea Südbahnhof: un loc ponosit, mizer și oarecum periculos, În care străinii fără un sfanț coborau din garnituri vechi și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
motivul principal al reticenței erau evreii care locuiseră cândva În clădirile din centrul istoric al orașului, contribuind În mod decisiv la arta, muzica, teatrul, literatura, jurnalismul și ideile care Însemnau Viena În perioada ei de glorie. Violența cu care evreii vienezi au fost scoși din casele lor, expediați din oraș spre est și excizați din memoria locală explica În bună măsură calmul vinovat al orașului. Viena de după război (și toată Europa Occidentală postbelică) era un edificiu impozant, clădit pe un trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rușii... au căsăpit populația autohtonă ca pe vremea hoardelor asiatice”. Victime au căzut mai ales adulții de sex masculin (care mai rămăseseră) și femeile de orice vârstă. În primele trei săptămâni de la intrarea Armatei Roșii În Viena, clinicile și medicii vienezi au Înregistrat 87.000 de violuri comise de ruși. și mai multe femei au fost violate În Berlin pe durata marșului sovietic, majoritatea Între 2 și 7 mai, cu o săptămână Înaintea capitulării germane. Ambele cifre sunt, cu siguranță, subestimări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau sortiți să se alăture celorlalți germani Într-o Anschluss (joncțiune) și acest lucru s-ar fi Întâmplat deja dacă clauzele de autodeterminare ale Acordului de la Versailles ar fi fost aplicate sistematic. Stânga austriacă s-a bazat dintotdeauna pe muncitorimea vieneză și din centrele urbane ale estului Austriei. Pe timpul Primei Republici Austriece, În perioada interbelică, mai tot restul țării - rural, alpin și profund catolic - votase pentru creștin-sociali, un partid conservator și provincial care nu agrea străinii și schimbările. Spre deosebire de social-democrați, creștin-socialii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
catolic - votase pentru creștin-sociali, un partid conservator și provincial care nu agrea străinii și schimbările. Spre deosebire de social-democrați, creștin-socialii nu aveau dorințe pangermaniste: ar fi fost absorbiți de o Germanie urbană și majoritar protestantă. Dar nici nu simpatizau politica mișcării muncitorești vieneze; În 1934, lovitura de stat pusă la cale de dreapta a distrus bastionul social-democrat din „Viena roșie” și, odată cu el, democrația austriacă. Din 1934 până la invazia nazistă, Austria a devenit un regim clerical autoritar, În care partidul catolic deținea monopolul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nici unei idei internaționaliste sau alteia, ci numai patriei noastre”. În alegerile parlamentare din 1986, partidul lui Haider a câștigat 9,7% din voturi. Patru ani mai târziu, el urcase la 17%. În alegerile din octombrie 1994, PL zguduia cercurile politice vieneze atingând 23%, la o distanță de doar patru procente de Partidul Popular, care guvernase țara În primii 25 de ani după război și care domina Încă provinciile rurale ale Austriei. Dar și mai de rău augur era faptul că Haider
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
speranțe zădărnicite. De ambele părți ale Cortinei, nu se putea recupera mare lucru din ruinele secolului XX. Pacea, prosperitatea și siguranța, desigur; dar convingerile optimiste din alte vremuri dispăruseră pentru totdeauna. Înainte de a se sinucide, În 1942, romancierul și criticul vienez Stefan Zweig evoca nostalgic Europa de dinainte de 1914, exprimându-și „mila pentru cei care nu au fost tineri În acei ultimi ani de siguranță”. șaizeci de ani mai târziu, la sfârșitul secolului XX, apropate totul fusese recuperat sau reconstruit. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
credințelor despre strigoi și la comentarea lui. După ce examinează terminologia complexului mitologic românesc al strigoiului („strigă”, „strigoaie”, „moroi”, „moroaie”, „moroiniță”, „priculici”, „vampir”, acesta din urmă substituindu-i pe ceilalți), evocă atestările despre vampiri datorate fie unor medici trimiși de Curtea vieneză, fie clerului ortodox român, care condamna credința ca fiind deșartă. Urmează examinarea răspunsurilor la chestionarele lui B.P. Hasdeu, a studiilor lui S. Fl. Marian și Tudor Pamfile. H. tratează chestiunea de pe poziția etnologului interesat de reprezentările mitologice ale strigoilor vii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]