KorAP: Find »[drukola/base=vierme & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...175 >

4,373 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

pe brazdă? Sau va trișa, mintenaș, va minți și-n fața Atot-Puternicului, ca un tembel abrutizat și sperjur ce este? Ce-o mai fi și-n capu'lui? Mi-e și groază să-mi închipui... Din punctul meu de vedere, Vierme era cu mult, cu mult mai potrivit, șopocăiește Fratele. Și din al meu! îl confirmă Dănuț. Plecați, băi, d-acilea, cu tâmpeniile voastre! se scutură, cu suspiciune, Boss. Haladiților. Sile se ridicase deja, după ce Îngerul îi pusese părintește ambele mâini

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
știe bine gusturile haidamacului! Șah mat! Drăcia drăciilor! admite și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu' la priză! îl ponegrește și Vierme. Iar Sile, pare să-i dea dreptate momentan, Micuțului. Mai întâi, Matahala paralizează ca hipnotizată, petrecând cu privirea balansul lichidului auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
efracțiune, înăuntru... Doamne iartă-ne! În coș, ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-l, altoiește-l, astâmpără-l, ce-i faci, că-l scapi pe lespede!? intră și Fratele. A-a-a...! Gata, băieți, s-a marcat! Al meu e! Hap...! L-am luat! L-am prins! L-am găbjit! se-ncontrează și Vierme. Auuu...! A vrut să mă muște de mână, să mă composteze, scârba mică, fir-ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați-l în apă! ordonă Îngerul. În Numele cel Prea Curat al Tatălui... Sile preia dihania crizată de la Boss, salvându

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Cupa, simțind cum se contopește, trup și spirit, cu speranța și cu durerea liniștită a ofrandei, peste legănarea amețitoare a noianului poveștilor magice și cumplite, de demult. Vin roșu de cel mai bun, de colea, de la popa, din sacristie! plescăie Vierme. Abluțiunea și Euharistia. Botezul și Împărtășania... Păi, de-acum, suntem ca și împărtășiți! îi pică fisa Fratelui. Dar când se-ntâmplă de se-mpărtășesc oamenii, fără maslu și fără spovedanie? Da! Când sunt pe prag de moarte ori când merg

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează. Venit din spate, micul Vierme se apleacă, înghițind în gol și mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând speriat să mai privească înapoi. Netemător, Bursucul Trei-Coițe se întoarce de pe trotuar, intersectându-se cu Bossul

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
ins intelectual, destul de alfabetizat și de culturalizat, prin raport de medie, nu am nici o știință despre un asemenea personaj very important. H-mm... Dar, despre Johannes Corvinus, vi s-a întâmplat ca să auziți vreodată? mustăcește Bursucul. Cineee?! aproape că se răstește Vierme. Aaa... Iancu de Huniade! Ioan Corvin de Hunedoara! Janoș Hunyadi, pentru magnații maghiari, din Transilvania feudală a secolului cincisprezece! Voievodul Ardealului, Regentul și Guvernatorul Regatului Ungar, de până la Mohacs. Învingătorul turcilor, conduși de însuși Luminăția-Sa, Splendoarea Semilunii, Sultanul Mahomed

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
le informez pe domniile-voastre că, printr-un concurs fericit și providențial de împrejurări, Armele acestui vestit Atlet al creștinătății au poposit, pentru un scurt răstimp, în orășelul vostru. Da, băi, da, așa este! Dumnealui are dreptate! se amestecă nepoftit și Vierme. Am citit și eu, sunt lipite peste tot, de trei zile, afișele cu expoziția intinerantă de artefapte istorice, de la Muzeul de Artă, de pe bulevard. Ține doar până marțea viitoare. Se zice itinerantă și artifacte! îl corectează afabil Dănuț. În altă

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
La afișier, scrie clar că muzeul organizează, toată săptămâna, nopțile porților deschise, cu vizitare gratuită. Ce baftă! Baftă, pe dracu'! se acrește Poetul. Să vă văd pe voi, inadaptaților, cum sfeterisiți armele alea. Măcar să intrăm, de probă, în recunoaștere, propune Vierme, săltându-și pe braț coșul de nuiele în care, sub un petic de scutec murdar, se găsește o cutie de argint, ce conține relicva cea mai scumpă a umanității. Pe contele de Langres și pe ălălalt..., pe aghiotantul lui Iancu

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane, cu lopețile mâinilor, de beregată. Săriți, băi, m-a apucat! horcăie stins Dănuț. Fratele se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să provoace bestia. Noroc cu Vierme, care scoate din coș (numai el știe de ce!) răclița Cupei și i-o și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
efort, de spaimă cumplită și de dezamăgire. Cu exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de Boss, Cel vrednic! Ce fază! Și până la coadă, măcar să fie! menește Fratele. Cu tot pericolul extrem al situației, când îi vine rândul, Vierme procedează într-un stil de mare campion. Tacticos, el depune la picioarele scării răclița, pentru a institui bariera sfântă și invizibilă, ce avea să țină în continuare la respect, demonul înfuriat. După care, apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
pereche de urechi prelungi! Unde naiba fuseserăți?! se stropșește Dan, la Iepure și la Bursuc. Ce vrei, am prins stopurile alea tâmpite, de la Tribunal! replică Viezurele. Boss, să fii atent! Atinge-ne cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar, dinaintea sa. Primul, un cavaler atletic, cu plete încrețite, negre-corb, îmbrăcat în ținută lejeră de călărie

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
încleștării. Păcat de ei, păcat și de Silică. Păcat, păcat, păcat... Cu sau fără arme, binevoiți să ne cărăm! îi zorește Fratele. Mi se pare mie că se aud sirenele, de la dubele gaborilor. Da' rapid au mai sosit! se miră Vierme. Aoleu, tată, ușile de la intrare s-au închis! Să le spargem cu ceva! țipă el, panicându-se. Cu sabia, cu o secure, un topor... Stai liniștit, s-au blocat automat, când a pornit alarma, îl temperează Avocatul, în vreme ce întreaga curte pietruită

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
dezirabile, mai moderne, un personal computer și o imprimantă-xerox cu scanner, amenințau să sosească, din zi în zi! Între birouri, prăvălit pe un scaun de plastic alburiu, cu spătarul crăpat transversal și ținând între gambe coșul de nuiele, sfrijitul de Vierme privește absent, mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
gândit, ce-ar fi să ne mai culturalizăm și noi un pic, domnule? Că nu e bine numai prin cârciumi! Am intrat, am văzut că nu e nimeni, am făcut o tură de onoare și, când să ieșim, deșteptu' de Vierme a dat în marșarier, ca chiorul, a dărâmat o armură și a spart o oglindă. Nasol! Atuncea au început să zbiere sirenele și s-au blocat ușile, taman când încercam și noi să agățăm vechiturile astea, frumos, la locurile lor

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
schițând amenințător un pas, către scaunul lui Boss. Încrederea este întotdeauna o chestiune cu dublu sens! Iar dovada, dovada e chiar aici, în coșul acesta, plusează el triumfător și dă să-și bage laba lui butucănoasă de jandarm, sub scutec. Vierme sare de pe loc, ca de pe arcuri, lipindu-se de biroul lui nenea Sandu și țipă ca din gură de șarpe: Stai! Nu atinge nimic! Nuuu...! E o bombă...! Toți cei prezenți țâșnesc, fără să pregete, în picioare, printre care și

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
o bombă...! Toți cei prezenți țâșnesc, fără să pregete, în picioare, printre care și Bogdănel, trezit buimac din somn, de lumină, de rumoare și de brusca lor agitație! Nu te mișca, că trag! Trag...! țipă isterizat Mânecuță, luându-l pe Vierme în cătarea pistolului smuls haiducește din toc, cu riscul de a-și ciurui și propriul șef, aflat numai la un cot distanță, față de țintă. Ești arestat! Sandule...! Săndele, anunță, telefonează, cheamă repede întăriri... Trupele speciale, jandarmii, mascații, o ambulanță... Mișcă

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
fondul. Aici, am avut eu o contră zbanghie, cu niște motani negri, agresivi și miștocari. Motani? Ce motani visezi?! se holbează la el Mânecuță. Nu importă! Apoi, ne-am trezit peste noi, cu Nae Contrabandă și cu Cocuța, amica lu' Vierme. Ăștia doi, nou-veniții, cum de s-au alipit, cum s-au și-nțeles, din ochi, să plece, ca să și-o tragă. Eu, cu Dan și cu Viermișoru', ce să-i facem? Ne-am luat iar de băut și de jucat

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
lumii noastre, Apocalipsa din Biblie, este pe cale să se înfăptuiască, chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează! Își bate joc! Halal, fost magistrat! Bețivan nenorocit! pufnește disprețuitor Mânecuță. Ba sunt cât se poate de treaz! Dacă doriți, poftim, testați-mă cu alcoolscopul...! Sau, mai bine, nu! Pot să continuu? Da? Mersi... Pentru botez, am mers

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
înalt și puternic, care i-a înfipt o gheară-n gât! mitraliază Dănuț, pe nerăsuflate. Harșt! și l-au ras. Boss a dat cu agheasmă pe ei și s-au topit și ăia... Exact! Chiar așa a și fost! confirmă Vierme. Măi, măi, să vedeți ce-o să vă mai topiți voi, după zăbrele, la pușcărie, fluturașilor! Ori ați băut, ori ați fumat sau ați prizat porcării, până n-ați mai știut ce faceți și v-ați jucat cu bricegele, mama voastră

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
sărit în ajutor și cei doi paznici-cavaleri... Cei porecliți Bursucul și Iepurele, semnalizează iar Kojak. Ia stați! Stați...! se răstește urzicat Mânecuță, scos din joc. Paznici-nepaznici... Paznici, la ce? Arată-le și lor, Boss! Hai! zice Fratele. Într-o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent, mintea șefului său direct. Fără să se sinchisească, Vierme deschide capacul lăcriței, extrăgînd din interior, cu gingășie, un mic obiect rotund, aparent de uz casnic, din lut ars sau din ceramică obișnuită, nepictată. Obiect pe care îl așează cu cea mai mare atenție, pe lemnul biroului prevăzut cu telefon

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
de geamul dublu extradur, cu un troznet de bostan necopt, mânjind sticla cu o pată sângerie, întinsă, în vreme ce alunecă în jos, până sub streașină: Capul, retezat de sub grumaji, al agentului principal Mânecuță! Îngerul nu-și pierde cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
vor cotropi! Vă vor nimici! Vă vor tortura, vă vor vampiriza, la nivel sub-molecular și vă vor sorbi și sufletele vouă, de vii, prin găvanele ochilor. Nu neapărat în această ordine. Atât de nemiloși, de cruzi și de puternici sunt! Vierme e, din nou, cu fața la fereastră: Măi, a mai venit o prăjină, o momâie creață, lângă Călăreți... Ăia o escortează. Merge încet, pe jos, are un cearceaf cenușiu pe ea și mânuiește o sculă, o baritai secera, cu lama lungă, lungă

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]