2,633 matches
-
Și de aceea trebuie să eliminăm dintre noi toate uscăturile, să facem toate jertfele, ca astfel să întemeiem în România nouă și mare o epocă de cinste, libertate și dreptate!...99 Satira politică pe coordonatele impuse de Caragiale cunoaște o viguroasă ilustrare prin piesa lui George Mihail Zamfirescu, Schimbarea la față, scrisă în 1938 în variante cu alte titluri sugestive precum Parada paiațelor, Cutia cu maimuțe, Mascarada, însă rămasă necunoscută, deși a fost publicată postum. Silvia Cucu, în monografia George Mihail
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
romantici și simboliști. Studii de prestigiu au precizat că absurdul s-a manifestat sporadic în literatură chiar din vremuri arhaice, sub forma iraționalului oniric, ca element al satirei și ca formă de umor6, și că se i pot excava rădăcini viguroase în grotescul baroc, în ironia romantică și în antiraționalismul deliberat al avangardei artistice. Deloc întâmplător, însă, absurdul se configurează în istoria literaturii și a artelor ca structură estetică originală abia în secolul trecut, când se creaseră condiții pentru constituirea unei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
De exemplu, Steinbeck îl considera pe Al Capp, creatorul lui Li'l Abner, un mare artist, cel mai bun autor satiric după Laurence Sterne, a cărui lectură este indispensabilă pentru înțelegerea culturii americane, fiindcă este o formă unică de artă, viguroasă și precisă precum jazz-ul, în care realizează "elogiul nebuniei, al bestialității și imbecilității timpurilor noastre" (cum o făcuse Rabelais în Franța) cf. Paul Gillon, op. cit., p. 102. 564 Blacbeard și Williams, cf. Tim Blacmore, op. cit., p. 17. 565 Dacă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea acea prăpastie datorită căreia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
din mijloc nu era foarte mare, iar pe ea erau deja aranjate cinci farfurii. Lângă ușă era un cărucior de servit, dinspre care venea un miros inconfundabil de carne de vită cu varză. Bătrânul Sprague spuse: — Masa îmbelșugată naște oameni viguroși, iar mesele rafinate - degenerați. Servește-te, flăcău! În serile de duminică menajera se duce la ședințele ei voodoo, așa că nu-i nimeni aici în afară de noi, albii. Am pus mâna pe o farfurie și am umplut-o din belșug cu mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am mai răcorit, am întins-o ușurel pe spate și m-am vârât în ea. Acum nu mai eram polițistul oarecare și curva bogată. Eram doar noi doi, noi împreună, și ne arcuiam, ne răsuceam, ne dădeam în bărci viguros, ca și cum am fi avut la dispoziție tot timpul din lume. Ne-am dat huța până ce muzica de dans și reclamele se terminară și nu mai rămase decât zgomotul de fundal al radioului. Apoi în hogeacul din cărămizi nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mijit ochii până ce-am fost răsplătit cu un chicotit. Pe când mă dezbrăcam, ochii mi s-au obișnuit cu lipsa de lumină și am văzut-o pe Madeleine - un nud luminos pe un petic de cuvertură. Ne-am împreunat atât de viguros, încât arcurile patului au izbit podeaua. Madeleine își croi drum între picioarele mele, podidindu-mă cu sărutări, mi-o întări și apoi se răsuci rapid pe spate. Am pătruns-o, cu gândul la Betty și la coloana cu șerpi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că Emmy a ținut să vadă cu ochii ei permisul de conducere al lui Rafi. — Dumnezeule, nu glumești. 1978. N-am întâlnit în viața mea un bărbat care să aibă peste douăzeci și unu de ani și care să fie atât de viguros. El a râs din nou și a sărutat-o pe burtă. — E o calitate specială, a zis el cu un accent ca din filme. — Cred și eu, a spus Emmy întinzându-se ca un cățeluș satisfăcut peste cuvertura pufoasă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
31, unde vine să confirme legea recurenței, a structurii motivice: „Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vîltoarea iernilor care se succed cu repeziciune, spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din țară, iar la 15 ianuarie 1982 am fost reîncadrat. Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vâltoarea iernilor care se succed cu repeziciune spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
clinică. M-am surprins apreciind locuri acele cu plată, curate, organizate, silențioase. Aveam doar patruzeci de ani și poate că nu-mi mai iubeam meseria. În tinerețe acționasem plin de avânt. După specializare, primii ani de practică au fost febrili, viguroși, ca și pumnul tras unui asistent, vinovat de nu a fi așteptat ca autoclava pentru sterilizarea instrumentelor să-și termine în mod corect ciclul. Apoi, aproape fără să-mi dau seama, m-am lăsat învăluit de o liniște interioară, însoțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
stoicism, din rezerva sa politicoasă fiind însă smuls de cuvântarea ofensatoare a lui Millán Astray, plină de izbucniri de ură la adresa bascilor și catalanilor („tumori cancerose în trupul națiunii și pe care le voi extirpa fără milă“). Calm, ferm și viguros a intervenit atunci bătrânul Unamuno. Alocuțiunea lui n-a apărut în ziarele salamantine de a doua zi, așa cum s-a întâmplat cu celelalte, ea fiind reconstituită doar din amintirile martorilor, concordante aproape în totalitate, și devenind legendară; a spus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici, cine-ar fi crezut-o!... Da’ de unde, sunt încântat, doamnă, încântat! Da, independența asta viguroasă de caracter e tocmai ceea ce pe mine, care n-o am, mă entuziasmează cel mai mult! Da, ea, ea, ea, și nu alta este femeia de care am nevoie! — Da, domnule Pérez - declamă anarhistul -, asta e femeia viitorului! — Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și treceau mai departe, doar cu partea lor superioară vizibilă. Era un trafic redus care nu reușea să se impună în fața câmpiei, vehiculele păreau niște semne singulare înșirate pe o linie care se lovea în fundal de banda mult mai viguroasă a vârfurilor de brazi încolonați. Se pare că mama a fost nevoită la un moment dat, probabil pe când atârna perdelele, după ce înșirase inelele de metal pe bară și netezise cu mâna noul tul florentin, aruncându-și întâmplător privirea pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aplauzele a o mie cinci sute de spectatori bubuindu-i În urechi. Ovațiile erau puternice și prelungi - suficient ca să ceară trei plecăciuni. Zâmbind, Compton, care făcuse el Însuși câteva, apucă mâna lui Henry În ale sale și i-o strânse viguros. Rosti fără glas: „Felicitări!“ Apoi cortina coborî pentru ultima oară și aplauzele se stinseră Într-un zumzet de conversații animate, În timp ce publicul ieșea În șir indian din sală. Compton se Întoarse către actori. — Bravo, doamnelor și domnilor! spuse el. — Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-mi. Merge bine? — Dacă merge? Merge, veni replica Încurajatoare. Se aude musca În sală. Și, dacă te luai după primirea făcută la final, celelalte trei acte „merseseră“ la fel de bine. Balestier Își făcu apariția, cu chipul proaspăt și entuziast clătinându-se viguros pe trupul lung și subțire, ca o baghetă de magician, și Îi strânse mâna lui Henry. — Felicitări, dragul meu, e un succes, spuse el. — Crezi? Întrebă Henry. — Întreabă-l pe dumnealui, zise Balestier, făcând semn cu capul spre Compton. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu o femeie dintr-o familie bogată și avea mai puține nevoi decât frații lui. Henry prevăzu probleme legate de această excludere - pe bună dreptate, după cum avea să se dovedească. Bob, care Își detesta dependența financiară de socrul său, protestă viguros, Împăcat abia când Henry se oferi să Îi cedeze 5 000 dolari din partea care Îi revenea. — Ești foarte generos, Îi spuse Katharine, auzind de gestul lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia James se ceartă Întotdeauna pe testamente, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răbufnirile unei mulțimi furioase. Cortina se ridică din nou și actorii Își făcură reverențele, Întâi toți odată, apoi pe rând. Din punctul În care se afla, vedea o lojă ai cărei ocupanți - i se păru că recunoaște familia Burne-Jones - aplaudau viguros. Când dna Saker Își făcu reverența În fața scenei, cu penele negre vălurindu-se, o parte a auditoriului păru să Înceapă un cântec, iar ea ieși În fugă spre culise, palidă ca moartea, trecând pe lângă Henry fără o privire sau un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și slujbă de administrator, pentru care a optat. Director al Fundației Medicale Rockefeller din New York În momentul În care a izbucnit războiul, lucrează de atunci Încoace În Europa, ca membru al Comisiei Rockefeller pentru ajutorarea populației necombatante. Este un burlac viguros și energic În jur de treizeci și cinci de ani, cu părul deja Încărunțit, dar cu mustața Încă neagră și cu o linie puternic marcată, evidențiată, a maxilarului. Preia imediat controlul executiv asupra gospodăriei și, În ciuda faptului că ea are Împuternicire să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
clasă În totalitate, afectată, Însă, din nefericire, de unele galicisme, reproșabile tinereții autorului și vremurilor sărace În lumini. În 1919 lansează Fata Morgana, operă de circumstanță, fină și de scurtă Întindere, ale cărei cânturi finale Îl anunță de-acum pe vigurosul prozator din S-o spunem pe-un mai drept cuvânt! (1932) și din Printre cărți și hârtii (1934). În epoca intervenției lui Labruna, a fost numit Întâi inspector școlar și apoi Apărător al săracilor. Departe de tihna căminului, contactul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care nu șovăi să o numesc Argentina contemporană lipsește silueta ecvestră a unui gaucho, iar În locul ei se remarcă evreul, israelitul, pentru a denunța fenomenul În Întreaga sa cruzime repugnantă. Vajnica figură a „cumătrului mahalagiu“ acuză o analoagă capitis diminutio: vigurosul metis, care și-a impus pe vremuri lubricitatea „fumurilor și cuțitelor“ pe pista de neuitat de la Hansen, unde pumnalul se oprea numai În fața câte unui upper cut de-al nostru, se numește azi Tulio Savastano și-și risipește harurile deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Muñagorri a instaurat progresul pe o mare Întindere din departamentul Pilar. Domnia voastră ar trebui să vă decideți și să cercetați o dată Îndeaproape acest miracol. Căci e una din puținele estancias unde patrimoniul național al tradiției se păstrează viu și viguros. În pofida ingerinței stăpânului casei, bărbat tiranic și de modă veche, nici un nor nu ne va umbri reuniunea prietenească. Mariana va face onorurile, fără doar și poate că În chip delicios. Vă asigur că atare voiaj nu-i un capriciu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fiți fără grijă; privesc lucrurile cu indiferența unui deus ex machina. Și vă voi impune decupajul transversal al faptelor. Vă somez, don Parodi: fiți un nerv auditiv. Parodi nu și-a ridicat privirile, constant ațintite pe poza doctorului Irigoyen; preambulul vigurosului poet nu-i aducea nici o noutate: cu câteva zile În urmă, citise o știrucă scrisă de Molinari despre neașteptata dispariție a domnișoarei de Ruiz Villalba, unul dintre cele mai vioaie tinere elemente ale mici noastre societăți. Anglada și-a impostat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu chestii d-ale tale siștirite, a observat Mariana, aplicând pe buzele-i nepăsătoare un rouge elegant. — Panorama schițată de soția mea e fără cusur. Dar nu-s trasate coordonatele practicii. Eu voi fi agrimensorul de la cadastru. Și voi Întreprinde viguroasa sinteză. În Împrejurimile cabanei La Moncha, Pilar posedă parcuri, pepiniere, sere, observator, grădini, piscină, cuști cu animale, acvariu subteran, dependințe, sală de gimnastică, reduta lui don Commendatore Sangiácomo. Acest bătrân În floarea vârstei - ochi irefutabili, statură mijlocie, tentă sangvină, mustăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]