12,728 matches
-
a plecat comisarul. Ar fi putut profita de taxiul care, exact în acel moment, lăsa pe cineva la ușa ziarului, dar preferă să meargă pe jos. Curios, se simțea ușor, înseninat, ca și cum i s-ar fi extras dintr-un organ vital corpul străin care-l rodea puțin câte puțin, spinul din gât, cuiul din stomac, veninul de la ficat. Mâine toate cărțile din pachet vor fi puse pe masă, jocul de-a v-ați ascunselea se va termina, întrucât nu are nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un sentiment de agasare. Așadar, nu era o statuie, ci o porțiune de trup mumificată, se gândi el scârbit. Totuși, pielea Întinsă a feței, rotunjimea obrajilor și a globilor oculari care se ghicea pe sub pleoapele Închise Îi conferea un aspect vital, cât se poate de departe de ororile acelea câlțoase care erau expuse din ce În ce mai des prin biserici. Își deschise culoar prin mulțime, ținându-se pe lângă lanț. La câțiva pași de el, profetul, cum Îl numiseră oamenii, Își deschisese larg brațele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
De aceea sunt aici și oamenii papei... Dante Își plecă fruntea, cu amărăciune. Acum, când mandatul său era pe punctul de a expira, corbii se umflau În pene. Trebuia să fie mai precaut. Iar după miezul nopții, avea să fie vital să nu trezească suspiciuni. În momentul acela, arbaletierii, după ce Își terminaseră laborioasele operațiuni de Încărcare, Începuseră să Își lanseze proiectilele spre creneluri și spre ferestruicile deschise În turn. Nu se putea Înțelege spre cine sau spre ce trăgeau, cu excepția câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un zâmbet. - Ia-o spre Pistoia, prostilă. Pe Porta d’Aquilone, Îi zise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la grădiniță, la școală; prin spatele blocului, ziua, nu prea ieșeau oameni și puteam exersa. Vezi cât era de important, vroiam eu să fiu prima?! Ne pregăteam cum știam noi mai bine pentru joc, pentru întrecerea asta copilărească pentru unii, vitală atunci pentru mine, eu mă făceam frumoasă, îmi puneam în păr clame aurii, asortate cu ochii mei de aur, era un sclipici ieftin, de tarabă, doamna Neli, dar atunci nu știam asta și nici nu vroiam să știu (pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de a rămâne singur, a reușit să-și facă niște prieteni, dar, nefăcând ei parte din elita școlii, Îi folosea doar ca pe niște oglinzi ale propriei sale persoane, ca pe un public În fața căruia putea să pozeze, lucru absolut vital pentru el. Era insuportabil de singur, teribil de nefericit. Existau și câteva firișoare de consolare. Ori de câte ori Amory se cufunda În apele tristeții, vanitatea lui se lăsa ultima la fund, așa că se mai Încălzea ușor de plăcere când „Wookey-wookey“, bătrâna menajeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răsdisecaseră În nenumărate conversații În timpul prânzurilor frugale. În seara aceea au vorbit despre cluburi până la douăsprezece noaptea, fiind, În linii mari, de acord cu Burne. Celor doi colegi de cameră nu li s-a părut că subiectul mai avea importanța vitală de acum doi ani, dar logica obiecțiilor aduse de Burne sistemului social se potrivea ca o mănușă cu toate gândurile lor, astfel Încât n-au oferit contraargumente, ci s-au mărginit să pună Întrebări, amândoi invidiind mintea sănătoasă a celuilalt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să nu fie un substitut al vieții adevărate, să nu ajung să-mi spun că, poate, viața mă așteaptă În grădinile japoneze de la Ritz, sau În Atlantic City sau În Lower East Side. - Oricum, a continuat el, nu simt impulsul vital. Am dorit să fiu o ființă omenească obișnuită, dar fata n-a văzut lucrurile la fel. - O să-ți găsești alta. - Doamne! Pușchea pe limba ta! De ce nu-mi spui că „dacă fata te-ar fi meritat, te-ar fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar arbitrul fusese alungat, fiecare pretinzând că arbitrul ar fi fost de partea sa... Progresul era un labirint... În care oamenii plonjau orbește, ca apoi să fugă Înnebuniți Înapoi, strigând că l-au găsit... că au găsit regele invizibil, elanul vital, principiul evoluției... scriind apoi o carte, declanșând un război, Întemeind o școală... Amory, chiar dacă n-ar fi fost un egoist, ar fi Început orice investigație cu el Însuși. El era cel mai bun exemplu care-i stătea la dispoziție: așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dus și gata, altele la rând. Aceasta e una din marile tragedii ale teatrului, căci mereu ai impresia că încă se mai putea, dar la fel de adevărat este și faptul că și cele noi trebuie să trăiască, au nevoie de spațiu vital și, ca să și-l procure, omoară pe cele care le stau în cale sau care sunt mai expuse. Spectacolele sunt ca oamenii, nici o diferență, unele trăiesc enorm, altele se prăbușesc de la prima gripă. Unul din spectacolele care a trăit imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fragilă dintre teamă și sentimentul de abandon. Eram pe punctul de a ceda, dar teama mă făcea să ridic capul, cu toate că nu riscam să mor Înecat. Îmi dădeam seama foarte bine că nervii mi se Întindeau la maximum și funcțiile vitale erau gata să mi se oprească. „Nu trebuie să te lași dominat de picioarele fotoliului“, Îmi repeta o voce interioară, ca un avertisment. Ciudat, acest avertisment nu părea să izvorască din capul meu, ci de undeva de mai jos, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu conta cum arătau femeile respective, cu cât mai multe, cu atât mai bine. Ce inspirație puteau să-i ofere acest gen de relații? Posibilitatea de a lua naștere o poveste deosebită era aproape nulă, și asta Îi epuiza energia vitală, secătuindu-l de puteri. Era obosit. Când a Întâlnit-o pe Mie, sufletul său deja tânjea după fantezii. Cuvântul acesta, fantezie, este foarte practic, Îl poți folosi pentru orice-ți trece prin cap. Totuși, fanteziile nu sunt niște simple produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vină...“. Fata aia era Reiko. Nu era nevoie să-mi amintesc de ceea ce Învățasem la cursul de cibernetică să-mi dau seama că era imposibil ca Reiko să-i fi răpit lui Yazaki ceva anume, adică un fel de energie vitală. Era o simplă reacție. Așa cum un criminal În serie care ucide la Întâmplare un necunoscut nu Înseamnă că-i răpește viața acelei persoane. El nu este decât un catalizator, iar moartea necunoscutului nu este decât o simplă reacție. Reiko a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sufletul sau spiritul - la Lucrețiu, spiritul dă impuls sufletului care comandă trupul și este localizat în partea mediană a pieptului. în schimb, sufletul este răspândit în tot trupul. Spiritul gândește, el experimentează sentimentele; în ceea ce-l privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. în mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital îIII, 399 și 560), atât de strălucit pusă în valoare de către Bergson - despre care se uită adesea că a scris pentru editura Delagrave, în 1883, un lung text de prezentare a unor extrase din filosoful-poet. Iar această noțiune nu apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prezentare a unor extrase din filosoful-poet. Iar această noțiune nu apare izolat în text, unde găsim și numeroase referințe la o dinamică fără nume, un suflu, o căldură, niște forțe, niște sensibilități precizate de fiecare dată și calificate cu epitetul vital îă). în altă parte, descoperim forțe creatoare, noduri vitale, principii fecundante, o mișcare eternă, o viață nemuritoare, tot atâtea variațiuni pe tema viului, celebrat mai mult ca de obicei. Este lucru știut, Lucrețiu reduce orice realitate la atomi care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu apare izolat în text, unde găsim și numeroase referințe la o dinamică fără nume, un suflu, o căldură, niște forțe, niște sensibilități precizate de fiecare dată și calificate cu epitetul vital îă). în altă parte, descoperim forțe creatoare, noduri vitale, principii fecundante, o mișcare eternă, o viață nemuritoare, tot atâtea variațiuni pe tema viului, celebrat mai mult ca de obicei. Este lucru știut, Lucrețiu reduce orice realitate la atomi care se grupează și se agregă în mișcare în vid. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru a constitui un alfabet, ei permit - grație multiplicității de înlănțuiri, întâlniri, mișcări, ordini, dispuneri, figuri - producerea diversității lumii, de la piatră la soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mamă” și se încheie cu cuvântul „cadavru”... -7- O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adauga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în care creația și distrugerea se opun. Forțele vitale își împart piața atomică cu forțe ale distrugerii. Primele creează viața, permit expansiunea ei, favorizează creșterea; celelalte guvernează dezorganizările, dezagregările. De o parte viața, de cealaltă moartea, aversul și reversul uneia și aceleiași medalii metafizice, una făcând-o posibilă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
da morții, pentru ca oamenii să înțeleagă că lucrurile nu par chiar așa de pure, ele cunosc și amestecul. Negarea în cadrul afirmării, sfârșitul înscris în începuturi, dispariția anunțată încă din procesul creației, Thanatos în acțiune chiar în patul lui Eros, procesul vital al descompunerii declanșat încă din ceasul morții, nimic nu tranșează clar, totul oscilează, toate se duc și vin, împărțindu-și realul într-o logică oarbă și implacabilă. Lucrețiu vorbește despre amanți, desigur, despre dorință și plăcere, evident, abordează chestiunea voluptății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
construi existența departe de asemenea afecțiuni pustiitoare, rămâne o soluție: să dai fuga la bordel și să-i ceri primei profesioniste întâlnite ajutorul talentului ei mercenar. întrucât dorința sexuală ține de un fel de aglomerare locală de atomi de substanță vitală solicitați uneori de simulacre sexi, soluția presupune o desfundare pur și simplu mecanică. Odată ce și-a redobândit judecata, ucenicul filosof poate să plece din lupanar și să-și continue drumul spre Grădină... -16- Un cuplu ataraxic. Aceste versuri faimoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște suferințele libidoului, scapă definitiv metamorfozelor elanului vital de care vorbea Lucrețiu în poemul său. Nu mai suferi că trăiești într-un trup părăsit de ceea ce-l tulbura. în mod evident, Diogene face din necesitate o virtute, dar stingerea puțin câte puțin a instinctului vieții seamănă până la confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
observația mea prin tovarășa Smaranda. Mi-am zis că, deși nouă, roboților, nu ne este permis să greșim, totuși - cine știe? se putuse întâmpla în timpul imponderabilității cu tovarășa Smaranda să-mi fi sărit o sârmă, un tranzistor, mă rog, ceva vital, că știți cum se întâmplă: dacă nu ești atent în ocazii de-astea, riști să te consumi pe un semestru și tot ele râd. Așa că m-am întors în cosmoscuter și am pus-o pe dânsa să verifice coordonatele. Același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]