9,098 matches
-
Toate aceste semne trădează o infirmitate de care suferă oricine și-a făcut din monitor un altar în fața căruia își desfășoară zilnic ceremonia libației spirituale. Cu tomul lui Paul Doru Mugur îți dai seama că lipsa de talent e o vocație tot atît de durabilă ca încăpățînarea, și de aceea nu trebuie să credem că tenacitatea autorului, slăbind vreodată, îi va șopti că e vremea să renunțe. Medicul nostru va continua să înnoade hieroglife pe monitor, fiind citit numai de făpturi
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
creator, Suchianu nu păstrează nici o îndoială: „vremile noastre pot saluta cu o legitimă mândrie apariția unei faune noi și pe care am putea-o numi aceea a «imbecilului superior»." Există, deci, în societatea de criză pe care o analizează, o vocație a înlocuirii. Fiecare râvnește, citind o biografie din ce în ce mai indiscretă, la viața celuilalt, într-un mod primitiv, care exclude, de bună seamă, efortul evolutiv. Nu există, în schimb, vocația locuirii. „Bucureștii sunt poate cel mai greu subiect de literatură din câte
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]
-
superior»." Există, deci, în societatea de criză pe care o analizează, o vocație a înlocuirii. Fiecare râvnește, citind o biografie din ce în ce mai indiscretă, la viața celuilalt, într-un mod primitiv, care exclude, de bună seamă, efortul evolutiv. Nu există, în schimb, vocația locuirii. „Bucureștii sunt poate cel mai greu subiect de literatură din câte există." Fiindcă sufletul locului nu se dezvăluie cu ușurință. Nici diferența: „caracteristica ei (a capitalei, n.m.) e de a fi, în România, răscrucea tuturor drumurilor și centrul de
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]
-
personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descopără alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
respectul pentru valoarea estetică. Provocatoare în fiecare din articulațiile sale, chiar și atunci când se dovedește prizoniera plăcerii autorilor de a inova cu orice preț, A New Literary History of America e și proba unui efort organizatoric gigantic. Ea ilustrează, sui-generis, vocația întemeietor-novatoare pe care, în ultimele două secole, americanii au știut să o reprezinte ca nimeni alții.
America literară (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6074_a_7399]
-
frustrarea provocată de lipsa unui Nobel literar, iar despre alți medici nu aducem vorba decît dacă drumul lor s-a încrucișat cu cel al literelor. În schimb, un medic al cărui nume s-a întipărit în memoria colectivă doar grație vocației profesionale nu există. De un Babeș, Rainer sau de un Juvara nu putem lega nimic extramedical, tocmai de aceea în dreptul lor nu putem pune un motiv evocator. E lesne de intuit că Voiculescu sau Papilian supraviețuiesc prin detalii care, neținînd
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
stătător și o zonă independentă. Trezia nu este altceva decât o etapă de reintrare în vis. Secta vânătorilor de vise este cea mai implicată în acest proces, vânații putând fi nu doar oameni (visători), ci și animale, obiecte sau demoni! Vocația khazarilor vânători de vise și a visaților era aceea de a putea să se mute dintr-un vis într-altul, de a circula nestingherit prin breșele somnului și de a culege fapte de viață, biografii etc. Vânătorii erau numiți „duhovnici
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
parte din categoria fericită a naturilor înzestrate cu fibră entuziastă. Cu o constituție de pilastru gotic menit a sprijini ogive cerești, Alex are alura unui cavaler planturos a cărui vigoare ancestrală, împlîntîndu-l în limbă, l-a legat de ea prin vocația de critic. Un critic literar de o tăioasă franchețe a verdictului și totodată un intelectual posedînd fler discriminator. În totul, Alex Ștefănescu este o ființă frapant de armonioasă, a cărei prezență place și este căutată. Criticul vorbește bine în public
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
-i așa, marea majoritate a tinerilor își caută odihna vacanței în cluburi zgomotoase, fițoase, pînă în zorii zilelor care trec prea la voia întîmplării. Dacă un muzician nu repetă zilnic, e mort. La alte arte, povestea asta e mai relativă. Vocația, harul, însă, nu se împlinesc fără muncă, fără ore și ore și ore de studiu, de repetiții, de discuții. Experiența personală a fiecăruia, tipul de cultură, curiozitatea fiecăruia, educația fac diferența. Am stat, într-o dimineață, în sala Cazino-ului
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
vieții. A fost căsătorit de patru ori, a avut multe legături amoroase, dar s-a despărțit de femeile din viața lui fără resentimente, a fumat enorm, a băut peste măsură incepând de la 16 ani, fără să pară vreodată beat. Avea vocația prieteniei, ea un excelent profesor de literatură, se implica fără rezerve in problemele scriitorilor, mai cu seamă ale celor persecutați in alte țări (prin intermediul PEN) și, afară de marea neșansă de a trăi atât de puțin, a avut toate noroacele imaginabile
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
din care s-a desprins informația, de aceea fără un suflu care să miște tabla materiilor, conținutul tomului aduce cu o criptă ticsită cu inexplicabile zădărnicii. E nevoie așadar de o poveste care să redea un destin din unghiul unei vocații asumate, dar aici nu avem de-a face cu un destin și cu atît mai puțin cu o vocație, ci doar cu o depănare anemică de însemnări seci, a căror finalitate, în ochii cititorului, e nulă. O frunză pe care
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
cu o criptă ticsită cu inexplicabile zădărnicii. E nevoie așadar de o poveste care să redea un destin din unghiul unei vocații asumate, dar aici nu avem de-a face cu un destin și cu atît mai puțin cu o vocație, ci doar cu o depănare anemică de însemnări seci, a căror finalitate, în ochii cititorului, e nulă. O frunză pe care au bătut-o vînturile nu se apucă să-și evoce peregrinările decît dacă rătăcirile au prins cheagul unui sens
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
biete victime ale coanei Anastasia" (p. 74). Merită semnalat și capitolul dedicat lui Ovidiu Papadima, istoric literar și folclorist în care G. Călinescu, în ciuda deosebirilor politice și estetice, a avut mare încredere. Corespondența inedită cu Teodor Vârgolici ne dezvăluie și vocația sa profesorală, iar referatele de uz intern pentru RITL, acribia sa „nemțească". Mai importantă, din punct de vedere literar, este corespondența Gala Galaction - Tudor Arghezi, ce apare în cadrul profilului dedicat primului. Aflăm din aceste documente, arhivate la Muzeul Literaturii Române
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
că o altă generație de critici a preluat controlul. Mai devreme sau mai târziu, acest lucru trebuia să se întâmple. Și nu pot să iau reproșul pe care mi-l face Breban - și anume de a fi lăsat, prin „trădarea" vocației mele de cronicar, literatura „vie" fără busolă -, decât ca pe un imens și nemeritat elogiu. Cu totul secundare în discuție, când nu tendențioase, sunt alte remarci ale autorului Trădării criticilor De exemplu, acelea că viața politică m-ar fi absorbit
Trădarea criticilor? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6334_a_7659]
-
urma să le traducă; a ținut nu doar să refacă direct din original spiritul textului, dar să și respecte scrupulos prozodia marilor poeți. Prima sa carte a fost o traducere din Petöfi (Apostolul și alte poezii). Ca și la Coșbuc, vocația pasională pentru traduceri i-a condiționat însuși regimul creației: Iosif rămîne un poeta faber; poezia a însemnat la el exercițiu zilnic, autoperfecționare continuă, digitație pe modele tot mai dificile pentru stăpînirea la perfecție a artei versificației. Între tehnică și inspirație
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
albia căreia ar fi binevenit să-și găsească menirea de a-i readuce la viață pe ipochimenii lipsiți de dimensiunea viului, mortificați, prinși în chingile mortifiante ale inerției, căci e limpede că programul propus de fratele cel mic implică timp, vocație de educator, iar, în anumite cazuri, în cele de vârf, geniu. Altminteri, cum să izbutești ceea ce și-au propus marile spirite fondatoare ale omenirii, ca Shakespeare, Gogol, Pușkin, în capul listei figurând intangibilul Iisus? „Trebuie să-i trezim din morți
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
la Congresul al XI-lea). Eseurile lui Popescu din „Scînteia” (pe care a conduso după 1965) erau scrise alert și propuneau o oarecare deschidere. Ele dădeau măsura limitatei liberalizări a perioadei 1965-1968. În anii următori, ideologul avea să-și descopere vocație de romancier. În fapt, ar fi el însuși un subiect pentru un roman. În eseul său despre Soljenițîn, Georg Lukacs chiar sugera ideea unui posibil mare roman despre un ideolog al stalinismului, cultivat, iluminat și fără îndoieli, gen Jozsef Revai
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
și fără îndoieli, gen Jozsef Revai. Membru al Comitetului Politic Executiv, Dumitru Popescu a rămas pînă la sfîrșit în anturajul lui Ceaușescu și a continuat să plăsmuiască ficțiuni utopice cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu a avut vocație de eretic. Omul care se jura că detestă poncifele irespirabile, cel care a făcut în repetate rânduri elogiul subiectivității creatoare, a rămas pînă la capăt ostatecul unor năluciri ideologice. Cînd alții mișcau în front, el continua să defileze cu turma
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
conștient de această substituire”. Dincolo de un atare episod, avem în aceeași direcție o veritabilă profesie de credință. Poetul își dorește un statut supraindividual, o integrare în lume printr-o comunicare echivalînd un gen de obligație subiacentă, de ofrandă pe care vocația proprie o aduce umanității: „Poezia însăși este un mod plural de a te exprima, chiar dacă vorbești doar în numele tău... În jocul foarte complicat între singurătatea propriu zisă și participare, faptul însuși de a scrie poezie e un mod de a
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
El are dreptul să scrie, de ce nu?, și despre cartea colegului, a fratelui, a șefului, a editurii unde este angajat etc. Totul e să fie drept în judecățile sale. Mai mult, am spune că abia aceasta reprezintă proba unei adevărate vocații critice: când criticul e capabil să scrie despre cei apropiați fără ca privirea și judecata critică să-i fie tulburate.
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/4760_a_6085]
-
e un spirit resemnat, trăgînd după sine crucea neîmplinirilor de destin. Singura cale de a rezista în fața acestor eșecuri e digerarea lor retrospectivă: autorul se consideră un neîmplinit în viață, în iubire și creație, de unde și usturătoarea presimțire că între vocația pe care a simțit-o crescîndu-i sub piele și mediul în care a trăit nu s-a putut lega o afinitate. De aici tonul nostalgic după un trecut ce promitea mai mult, și tot de aici așteptarea unei surprize dinspre
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
gândesc doar la scriitori) sunt în stare să-și reprime tentația de a da sfaturi. De a trage concluzii înalte. Aproape toți „văd idei”. Și, văzându-le, țin să le împărtășească. Doct și, fatalmente, plictisitor. Este, probabil, vorba de o vocație filozofică (sau, oricum, metafizică) îndelung reprimată. Nu spun că învățăturile acestora n-ar fi demne de atenție. Ci numai că, discursiv, prelegerile explicite pe teme etice devin, imediat, susceptibile. Cu mai bine de un an în urmă, pe aceste considerente
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
pe care îl absolvă peste doi ani, pentru ca tot acum să se înscrie la Facultatea de Drept din Bruxelles, la care își va susține doctoratul în 21 iulie 1872. E ușor de constatat că nici una din aceste diplome nu corespunde vocației sale, dar acribia pe care Conta o arată în facultățile belgiene pledează pentru flerul său pragmatic: știe că, la întoarcerea în țară, patalamalele universitare îi vor fi de folos, chiar dacă, lăuntric, opulența lor de hram nu avea acoperire în chemarea
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
Călinescu își termina netulburat vasta lucrare, opunând haosului, demenței și crimei, un moment al spiritului. G. Călinescu era obsedat de ideea monumentalului și îl jignea ceea ce i se părea a fi la noi o lipsă de ambiție, dacă nu de vocație monumentală. [...] De aici, «indiferența la eveniment» pe care o preconiza Călinescu și care presupune un plan absolut, o lume a esențelor, unde totul capătă sens prin raportare la arhetipiile primordiale. Cine nu se distan- țează de evenimente spre a le
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
duel... și în care se poate citi, totuși, regretul lui Aurel Dumitrașcu că preopinentul său își rata, de fapt, prin implicarea în politica literară a regimului, talentul. Poetul parcă îl ispitește - în zadar, desigur - pe Eugen Barbu să își regăsească vocația inițială și să se întoarcă la literatură. Epistolele către patronul Săptămânii trebuie citite în paralel cu cele către Octavian Paler. Corespondența cu acesta nu este foarte bogată, nici sistematică (în parte, din cauza lentorii cu care răspunde eseistul). Însă ea anticipează
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]