5,858 matches
-
față de clienți, de corporații, de alți finanțatori și donatori, universitatea trebuie să caute o nișă pe piață și să-și afirme marca, departamentul (sau catedra) este un „centru de venituri”, profesorul un antreprenor, iar instituția o corporație pentru profit. Schimbarea vocabularului nu este doar una simbolică, este vorba nu doar despre constituirea unei noi „industrii” pentru și în economia cunoașterii, ci și de o piață corespunzătoare. Antreprenoriatul burghez era perceput de lumea academică tradițională drept un rău necesar, ce într-adevăr
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Montmartre din Pierre Frondaie sau Pasărea albastră din Maurice Maeterlinck (toate intrate în repertoriul unor teatre bucureștene). În special la început, unii comentatori ai poeziei scrise de M. i-au reproșat epigonismul, înlocuirea muzicalității interioare cu o „sonoră grandoare de vocabular” ce nu reușește să transfigureze senzualismul, exaltarea simțurilor până la bizarerie, o preocupare pentru perfecționarea formei căreia nu îi corespunde „perfecțiunea gândirii”, de unde o „poezie ușoară”, lipsită de „fiorul creațiunii”. Totuși cei mai mulți i-au subliniat modernismul, venit din asumarea unei viziuni
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
cărășean, cu datini și expresii populare. Evoluția lui M.-L. are loc în direcția unui text marcat, pe de o parte, de formația sa de matematician, atras de tipologia poeților artifex, pe de alta, de motivele, sonurile și, mai ales, vocabularul popular, chiar dialectal. Se regăsesc la el peisajul locurilor natale, dar și neliniștea, întrebările omului modern, după cum versul liber alternează cu cel clasic. Critica l-a alăturat unor autori ca Ovid Densusianu, Elena Farago și, mai ales, lui Aron Cotruș
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
așteptam ca experții în microfoane și cu epoleți sub patrafir să practice, măcar la îndemnul rușinii, virtutea publică a smereniei 3. Slujbașii cu steluțe și epoleți au învățat însă mai repede alfabetul oportunismului politic 4. Cuvântul „demisie” nu figura în vocabularul pe rol al puterii ecleziastice tolerate de comuniști. Mărturisirea sinceră a păcatelor înșelării, mi s-a spus, ar fi devenit „pricină de sminteală” pentru popor (tratat cu aceeași condescendență). Alții au explicat mai precis: „Nu există ceva mai bun”. Apele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dacă nu și ebraica, s-ar cere predate în primii doi ani într-un regim intensiv (patru zile pe săptămână, cu două ore alocate pentru curs și seminar). Ceea ce trebuie vizat în aceste ore este lucrul cu textul Scripturii, îmbogățirea vocabularului (plecând de la greaca atică, ajungând la greaca koiny și apoi elina bizantinilor), respectiv studiul etimologic al terminologiei teologice și liturgice. Chiar dacă studenții de la Teologie nu vor deveni traducători profesioniști, ei trebuie să poată studia un text grecesc sau latin în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de revelație se impune un scurt excurs istoric. „Descoperire” sau „manifestare” (termen redat în limba germană prin Offenbarung, dar menținut sub numele de apokálypsis în Vulgata Fericitului Ieronim), revelația este un concept esențial al teologiei creștine, foarte rar utilizat în vocabularul elenistic. Consemnăm sensul practic de „descoperire” sau cel metaforic - folosit de Plutarh- al „dezvăluirii”. Referințele nou-testamentare la apokálypsis sunt mai numeroase, „revelația” jucând un rol central în corpul scrierilor pauline. În epistola către Romani (2, 5), Sf. Pavel vorbește, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sine” a absolutului. Limbajul cartezian al conștiinței dispare. Cu Schelling, ambiția hegeliană de a construi un sistem al cunoașterii absolute este demitizată, iar contingența radicală a gândirii filozofice este, în sfârșit, recunoscută. Revelației i se recunoaște dreptul la un alt vocabular decât cel folosit de idealismul german. Friedrich Schleiermacher este unul dintre puținii autori moderni care încearcă să depășească facilul contrast dintre „supranaturalism” și „raționalism” sau, altfel spus, războiul surd între religia naturală a rațiunii și o pretins irațională revelație. Schleiermacher
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
familiilor de creștini români dispunea doar de aceste două versiuni- textul sinodal sau versiunea Cornilescu -, deși ambele sufereau de anacronism filologic și inconsistență teologică. La ce mă refer? În primul rând, la neputința multor credincioși „de rând” de a înțelege vocabularul arhaic atât al ediției Cornilescu, cât și al ediției sinodale (ușor remaniată în ultimele decenii). Mai important însă, este vorba despre o inconsistență teologică rezultată - în versiunea sinodală cel puțin - din traducerea Vechiului Testament prin juxtapunerea versiunii ebraice standard (numită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încă din interiorul uneia dintre ele. Oare ce ar fi spus Noica în libertate? și de ce nu a rămas el în Occident? Iar dacă nu a „votat cu picioarele” pentru libertate, de ce nu s-a pronunțat clar în favoarea ei, folosind vocabularul fără echivoc al liberalismului 18? Toți trei - Eliade, Cioran, Noica - reprezintă în cultura română expresii supreme ale excelenței, primii doi părând a demonstra și cum cultura română interbelică (prin extensie, toată cultura română) este capabilă să atingă niveluri maxime de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
paternitate incertă, precum și o circulație enormă: să fi fost poetul Beat Tuli Kupfenberg, care o și cânta pe melodia despre show business? Să fi fost Abba Eban? În orice caz, sintagma este acum destul de populară pentru a fi intrat în vocabularul eroilor ficționali, așa cum se întâmplă în romanul lui Philip Roth Operation Shylock. A Confession (Simon and Schuster, 1993). Toate acestea au o strânsă legătură cu discuția despre „dosarul Eliade”, precum și cu fundalul lor: dezbaterile despre memorie și istorie, responsabilitate colectivă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de comunități” (în sensul de „comunitate a comunităților”, mai nou românii înțeleg și altfel asemenea construcții sintactice) sloganului conservator al republicanilor, „națiunea de națiuni”. În Germania, ideea (mai bine zis, sloganul) construirii „statului social” (Umbau des Sozialstaates) s-a pretat vocabularului comunitarist, fiindcă social-democrații au găsit în acesta din urmă ceva mai mult multiculturalism decât admite însuși Etzioni, pe când creștin-democrații au apreciat ceea ce credeau a fi proiectul conservator al comunității tradiționale, cu o familie tradițională în care femeia stă în continuare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
relativismului cultural, care, „spre deosebire de relativismul simplu, propovăduiește nevoia de a crede, subminând totodată acea credință”. Pentru a evidenția mai pregnant criza spiritului american, Bloom întreprinde - o spune chiar el în câteva rânduri - o minuțioasă și adesea extrem de profundă analiză a vocabularului intelectual, academic și public american: „un dicționar explicativ al limbajului actual”. O „arheologie”, ar putea sugera un foucauldian, fiindcă Bloom însuși, în ciuda proastei sale păreri despre postmodernism, a folosit noțiunea, ca și pe aceea de discurs. Voi reveni mai jos
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și de vînătorii de cașaloți - desemnează o substanță gelatinoasă, cenușie, care se găsește pe spinarea balenei normale sau groenlandeze și care acoperă punțile călcate de făpturile inferioare ce vînează acel cetaceu de rînd. Nippers: acest termen nu aparține, strict vorbind, vocabularului balenier, deși face parte din el, prin folosirea lui de către vînători. E vorba de o fîșie scurtă, fibroasă și tare, tăiată din vîrful cozii leviatanului; groasă de aproximativ un inch, e mare cam cît fierul unei sape. împins ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
definirea climatului și atmosferei cotidiene la nivelul anului 1949. Din presa vremii voi extrage un mic procent de; cuvinte: acele cuvinte care mi s-au părut a avea cea mai mare putere de circulație, pentru a Înjgheba, apoi, un minim vocabular uzual al vremii care, departe de a fi complet (nici măcar la nivelul tipicității) are altă rațiune și intenție: atât de a defini câteva dintre problemele realității cât și gradul de reflectare și transfigurare a acestora În opera de ficțiune; această
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
capitolele următoareă Așadar, ce cuvinte se impun atenției fără nici o dificultate, numai prin permanenta și insistenta lor prezență În coloanele presei, fie că este vorba de un ziar de la Începutul anului ori de altul de la sfârșitul lui? Este curioasă dialectica vocabularului - iar un cercetător al acestui fenomen ar avea reale satisfacții și contribuții - În presa românească de după august 1944; pe atunci, pînă prin 1947, din mulțimea termenilor obsesiv folosiți, se desprindeau net câțiva: fasciști, naziști, legionari, colaboraționiști, masse, democrație, libertate, epurare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exemplu luminos, aservire, progres, popor, tagmă, criză, avânt. Pe nesimțite, prin 1947-1948 alte cuvinte Își Încep cariera: burghezie reacționară, exploatatori, dușmani, fericire, bunăstare, putrefacție, exponent, decadent, ș.a. Din 1949 semantismul antagonic al termenilor, vizibil Încă din anii precedenți, atinge apogeul; vocabularul uzual al limbii române se Împarte În două lagăre; spre unul dintre ele vor fi mitraliate mult mai multe cuvinte și expresii tipice; se dezechilibrează și balanța morfologică: pe locul Întâi: determinanții duri, În special adjectivul (dar și adverbul); pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Frumoși», e obligat să pună o notă sau un atribut actual, fără echivoc. Ceea ce nu i-a reușit integral lui Dan Deșliu, ca În Cântec de Faptă. Neadâncind interpretarea realistă a basmelor, tânărul autor pare uneori depășit de propriul său vocabular, amețit de prestigiul violent al atâtor „scorpii și dihănii”, Întâlnite În miturile colective moștenite. Observația aceasta se Întărește când ne gândim că, pentru poet, și «muntele» și «moșierul» sunt balauri. Ori, dacă una din direcțiile luptei noastre creatoare este transformarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil plasată de poet, țiganca argheziană cerșește În refrenul: „Cine mai cumpără flori miresei?” În opoziție cu noua boemă. Aceasta Își păstrează numele poate În virtutea inerției vocabularului, compusă din grupuri vioaie de artiști, Într-o fierbere fertilă, adevărați agitatori ai străzii. Boemă nouă, În fond un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de la Viața sindicală, rămîne Încă nesemnificativ și poate, mai grav, de neînțeles, de vreme ce explicațiile doveditoare lipsesc. (Ă). Exemplul acesta ne dezvăluie o tendință și mai dăunătoare a diferiților comentatori. Pare-se că sunt unii dintre aceștia cari bănuiesc că Încărcarea vocabularului cu termeni specific literari Înseamnă neapărat o operație necesară a criticii literare. Cuvintele «formalism», «schematism», «romantism», «naturalism», presărate la diferite paragrafe ale «cronicii», Îi dau acesteia un aer aparent doct. Dar cum Înțelesul acestor termeni diferă, probabil, de la ins la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
11 aug.).1 Moscova - centrul spiritual al lumii progresiste (M.T. Vlad, Contemporanul, nr. 202, 18 aug.).l Hai la vot să votăm (Al. Ion, Viața românească, supliment 1950).1 Pentru puterea Sovietelor (Petru Dumitriu, Flacăra, nr. 49, 9 dec), etc.etc. Vocabularul anului continuă să se dezvolte pe axa sa războinică, conturând imaginea unor oameni departe de calm, toleranță și bunătate: necruțător, Îmbâcsit, hâd, mîrșav, nefast, Înapoiat, Înnebunit, dușmănos, dăunător, bestial, șovăială (mic burgheză), neadâncirea (realității socialiste, a rolului partidului, Învățăturii marxist-leniniste
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de leagăn. Dan Deșliu afirmă că toate lucrurile pe care le descrie sunt „mari, mărețe, uriașe” etc; problema oficială de a Înfățișa viu măreția reală a faptelor, el o ocolește prin repetarea declarativă a aceluiași cuvânt sau sinonim lui. Sărăcia vocabularului apare limpede În strofe din Ceva despre oameni și norme noi, Cântec pentru tovarășul Plan, Lazăr de la Rusca. (Ă). La un poet cu Îndelungată experiență ca Eugen Jebeleanu, regăsim, cu mici variațiuni, aceeași menajerie: el vorbește despre lupi, vulpi, rechini
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fost abordat În direct de lingviștii români. (Ă). Caracterul idealist al concepției dezvoltate În lingvistica occidentală de elevii lui F. de Saussure a fost demascat de I.V. Stalin În genialele sale studii asupra marxismului În lingvistică. I.V. Stalin arătând că vocabularul reflectă direct activitatea productivă a omului și În general orice activitate umană, a dat studiilor despre limbă o bază marxistă, științifică. Numai pornind de pe pozițiile cucerite de I.V. Stalin se poate Întemeia o stilistică valabilă. (Ă). Stilistica marxistă, pornind de la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
posibilă. Din punct de vedere strict gramatical, adică sintactic și morfologic, pasajul de proză este foarte corect. (Ă). Dar În lumina tezelor staliniste, știm că structura gramaticală singură nu formează limba. Pentru a avea o limba este nevoie și de vocabular. (Ă). Pasajul de care am vorbit se poate interpreta ușor când ne călăuzim de Învățătura stalinistă asupra raportului dintre limbă și gândire; bineînțeles, scriitorii noștri dându-și seama de absurditatea unui stil, cum e cel citat mai sus, nu l-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
înlocuit figurile oficiale ale polițistului și șerifului. Neconstrâns de servituțile angrenajului administrativ, detectivul particular avea o libertate de mișcare întru totul convenabilă scriitorului. Nelimitat de legi și regulamente, el era infinit mai atrăgător decât inspectorul de școală veche cu melon, vocabular ales și comportament previzibil. Modelul detectivului „dur” și al povestirii hard-boiled se ivește la începutul anilor ’20, în povestirea Three Gun Terry a lui Carroll John Daly. Cititorul va recunoaște cu ușurință ticurile de comportament și violența de limbaj și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cadavru, un motiv, un detectiv și o soluție), dar nu și al vechii retorici. Nu sunt sigur că Raymond Chandler „a eșuat”, cum susține Peter Wolfe („Margins of the Mean Streets”, în Wolfe, 1985), din cauza „amalgamului de sintaxă engleză și vocabular american” sau a precarității construcției cărților. Nici vorbă de așa ceva: ca mulți „academici” lipsiți de umor, Peter Wolfe a luat ad litteram toate mărturisirile scriitorului analizat, fără a-și mai da silința să verifice adevărul spuselor sale. Transformate în probe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]