50,154 matches
-
rudimentar al instinctelor naturale. Îți închipui că știi să cînți bine și frumos, dar în realitate pățești ca acei cîntăreți a căror neglijență în cizelarea corzilor vocale îi silește să cînte în falset, folosind stridența vocii de cap în locul adîncimii vocii de piept. Sau pățești ceea ce pățim aproape cu toții zi de zi: înghițim aer în virtutea respirației abdominale, în locul celei toracice. Sau pățești ca turiștii ai căror ochi, lipsiți de filtrul estetic al unei priviri cultivate, văd gîndacul mișcîndu-se pe coloană și
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
lipsiți de filtrul estetic al unei priviri cultivate, văd gîndacul mișcîndu-se pe coloană și nu văd capitelul din vîrful ei. În această privință, ca cizelare a fondului gîndirii umane, logica seamănă cu vocalizele prin care soliștii profesioniști își întrețin tonusul vocii. E vorba de un profesionism al exercițiului continuu, de un efort dur și adesea arid, al cărui scop e coerența gîndirii și înlănțuirea fără fisură a argumentelor discursive. Dintre profesioniștii pe care logica românească îi are în clipa de față
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
dacă-i p-așă - vorba frate-mi-o din Harghita - îți spun eu: încă o victorie ca asta și ne dăm pe mâna lu' tătucu' Pirus... - Ești funebru, îi zic... Nu mă aude. Punând mâna pe umărul soacră-si, continuă imitând vocea lui Cristian Tudor Popescu pe vremea când vorbea la emisiunea "Cap și Pajură" (Realitatea Tv, d.h.) despre domnul Traian Băsescu: - Mami dragă, îm pare cu nespus regret, da' am empresia că ai cam feșetelit-o... Eu n-am spus la nimeni
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
a politicii românești obligată să renunțe la Legea lustrației... Ce-am vrut să spun? - Asta mă întrebam și eu... - ...Noa, bine-bine! A: apăi, mă, cuscre, eu de câte ori văd la televizor personalități politice și mai ales administrative adresându-se reporterilor cu voci și fețe grave de inși suferind de iremediabilă responsabilitate civică, văd în imaginație reportaje teve cu locuitorii din Rast și din alte zone calamitate de ploi, beneficiind de investiții financiare uriașe făcute de Guvern... - Da, și? - Și! Păi, oamenii ăia
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
patru producții, înțelegi care sînt tendințele, direcțiile, care sînt spectacolele semnificative, memorabile, cele impuse, cele susținute sau, dimpotrivă, care sînt descoperirile din alte zone culturale, din Europa de Est, să spunem, din țările baltice, pentru care festivalul este o trambulină, care sînt vocile clasice sau avangardiste din teatru-dans, din dans. Cu alte cuvinte, la Avignon, de șaizeci de ediții, se ia, an de an, pulsul unui fenomen bine instalat în zidurile cetății primei așezări papale și în spiritul ei: teatrul. Aici este o
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
prin Bucovina: -Ay, mamă, ce vremuri trăiam acum câtva timp! Pe voi nici nu vă duce mintea, dragii miei... Seară de seară mă așezam în fața televizorului gândind cu groază că voi auzi prin văzduh un sunet de trompetă urmat de vocea tunătoare a purtătorului de cuvânt apocaliptic anunțând: -"Aviara" ante portas!, adică la ușa apartamentului... Asta, deși vedeam la telejurnale, și într-o mulțime de reportaje, cum " Toată floarea cea vestită" a autorităților hoinărea prin vatra strămoșească mușinând cu importanță corespunzător-telegenică
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
putea să fie Pasărea Phönix zămislită de "măgarul lui Buridan" ?... Comă și groază, vorba soacră-mi, Domnul s-o odihnească în pace! A, încă n-a murit ? Mă scuzați... Ah, gata, m-am luminat de parcă am fosfor în loc de creier: e vocea domnului parlamentar Dan Iosif adresându-se reporterilor de televiziune... Mersi, Doamne, că mi-ai luminat mintea. Păi, sigur că e domnu' Dan Iosif - Doamne, dă-i binele lumii, vorba ardeleanului - că era cât pe ce să intre în WC-ul
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
în care, monștrii cu mult mai arătoși decât cei din filmele americane de groază, ieșeau prin micul ecran și îmi înfigeau colții sau ghearele în carotidă! Urlau la noi, la toți ai familiei, în timp ce ne smulgeau scăfârlia întrebându-ne cu vocea domnului Președinte Traian Băsescu: -Vreți să trăiți bine ? Na-vă, trai! Și ne trimeteau cu scalpul la cerșit la poarta Cotroceniului și la intrarea în Palatul Victoria cu o armată de reporteri tv după noi... Ba, într-o noapte, am
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
scociorâm niște știri de senzație ? Hei! Hallo! Realitatea Tv ? Dom' Tănase ? Vă rrrrrrroooog, din tot sufletul, vorbiți pe rând cu dom' Dinescu la întâlnirea de vineri seara, că nu se înțelege nimic... Hallo! Hei" Noa, s-o întrerupt... Hallo!... Bruiaj, voci, zgomote... TELEZICERI CARE AU ZGUDUIT LUMEA (de râs) Mihaela Rădulescu, la emisiunea "Duminica în familie" (Antena 1, 11.06), unei invitate, aviatoare: "-Ești din Piatra Neamț ? E ceva extraordinar acolo, fiindcă și eu sunt de-acolo..." Haralampy: -Într-adevăr: ce ne-am
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
loc, îl acoperi cu ramuri și frunze, să nu fie văzut. Și îi porunci să zbiere tare, convins că la acest sunet, până și cei mai puțin fricoși o vor șterge din așezările lor, ei nefiind încă obișnuiți cu tunetul vocii sale; aerul răsunând de un vuiet colosal: Groaza i-ar fi cuprins pe locuitorii pădurii; toți ar fi fugit care-ncotro, toți ar fi căzut în capcana inevitabilă unde-i aștepta Leul. " N-am servit, oare, cum trebuie, în această
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
filologice, o incredibilă zarvă, am să-mi permit să continui discuția, dând un contra-exemplu. Nu știu cu ce-ar fi mai insultătoare la adresa basarabenilor sintagma lui Mihai-Răzvan Ungureanu decât este la adresa englezilor expresia "special English", prin care postul de radio "Vocea Americii" definește o anumită particularitate a pronunțării cuvintelor în cadrul emisiunilor sale. A devenit, în felul acesta, engleza mai puțin onorabilă și mai puțin eficientă? Dacă da, i-aș fi recunoscător autorului articolului cu titlu atât de jucăuș, "Limba lui Ungureanu
Cât de "ușoară" e limba română? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10552_a_11877]
-
și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței narative este evidentă, vocea narativă aparține simultan unuia și aceluiași autor. Autorul real complică dilema întrebându-se: "Dar cine este autorul? Eu, autorul (sau el, autorul...) am început cartea compunând un personaj care este prins într-un elan narativ delirant, cu accente de mitomanie
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
carte Memorii, publicată în D.L. l-a bucurat și ne-a urât să continuăm cu succes revista. Așa vom face și promit că voi reveni și cu alte informații despre IPS Bartolomeu. A fost ultima dată când i-am auzit vocea caldă, cu vibrații inconfundabile, iar scrisoarea pe care mi-a trimis-o tot anul trecut, o voi pune în râma, pentru rugăciune. Câte nu ar fi de spus, câte învățături nu se vor trage din cărțile marelui cărturar în anii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
numele său de căsătorie, Oana Orlea” - cf. Orlea, Oana, “Ia-ți boarfele și mișcă!!” interviu realizat de Mariana Marin, Editura Cartea Românească, București și cf. wikipedia. E-O VREME e-o vreme pe placul meu: ploioasa cu blesteme: ghirlande de voci de păsări frământa și neliniștesc aerul - la culme spinările cerului se freacă - una de alta - gata să scoată fum și scântei - să ia foc e cazul de multă - de mult mai multă furie - în această lume jalnică lume pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
din România sau UȘA a fost cheia succesului în toate acțiunile. Aproape toți cei care au facut organizații de ajutorare nu s-au ostenit să vadă ce se întâmplă mai departe decât laudele pe care și le-au trâmbițat cu voce sonoră. Domnul Popa cu firea lui caldă, foarte politicos și măsurat la vorbe, dar categoric în fapte, a deschis ușile pe unde s-a putut pentru a obține rezultatele dorite numai intru binele altora, mișcând munții din loc dacă a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o piatră ce mișcă farfuria de semințe sub strălucirea cosmică a penajului sau Sunt seri în care pe deasupra mahalalei în care trăiesc zboară toate femeile pe care le-am iubit cândva în altă viață sau în tinerețe atunci se-aude vocea îngerului șoptindu-mi din frunzare Vocea îngerului Papagalul Un buchet de cuvinte O poveste de demult de aici începe tinere domn ținutul translucid al neantului la început n-a fost cuvântul ci visul și somnul și marea ce s-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
semințe sub strălucirea cosmică a penajului sau Sunt seri în care pe deasupra mahalalei în care trăiesc zboară toate femeile pe care le-am iubit cândva în altă viață sau în tinerețe atunci se-aude vocea îngerului șoptindu-mi din frunzare Vocea îngerului Papagalul Un buchet de cuvinte O poveste de demult de aici începe tinere domn ținutul translucid al neantului la început n-a fost cuvântul ci visul și somnul și marea ce s-a retras furioasă în albastru sângele tău
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tot mai agresiv, datorită unor televiziuni, care dau imagini, în care, mama și fiică au același amant sau se porcărie pentru sporirea audienței. După 1990, prin invenția nefasta a celebrelor manele, folclorul autentic a fost maculat de indivizi lipsiți de voce, dar care vor fi adulați și ridicați pe vârful postamentelor zidite cu multe chite de bani. Ei nu sunt de vină. De vină este numai isteria cererii, beneficiari nevricoși, care intră în tranșă când aud astfel de orori. Gusturile nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
visele ce le-am urzit integre. pe fiecare val am pus un vers în panoplia Mării mele Negre. acolo, pe la TUZLA, e un plop care veghează casa mea - furată și ploile bat reci și-n ori ce strop se-aude vocea mamei, preacurata. femeie, ni s-au dus părinții-n cer iar noi mușcam din pâini de-nstrăinare. e bună pâinea...o-nmuiem în zer și ne corcim mereu prin lumea mare. să-mi spună un roman, român curat, ca lacrima din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea cinsti cu totul altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu numai, și i-a făcut să asculte vocea să unică în intonație, stil și originalitate, acest minunat artist care, alături de Barbu Lăutaru, Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Fărâmița Lambru, Ionel Budișteanu, a dus peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară; de aceea îi lua cu el pe la nunți și alte petreceri. Prin 1910 moare tatăl. Chiar dacă Marin era cel mai mic - avea doar vreo 14 ani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mică terasă cu 3 mese, nimic nu se mai păstrează, decât în amintirea celor peste 80 de ani sau cei care au aflat când le-au povestit părinții: aici a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vestitul local din Vișoi. Piteștiul, unde a văzut lumina zilei, leagănul copilăriei celebrului uitat, ar avea multe de spus. Spun multe cei mai înaintați în vârstă care l-au ascultat pe Zavaidoc în restaurantele țuluca, Stoica, Tralea, aplaudând impresionați de vocea, șarmul artistului care interpreta cu sensibilitate șlagăre precum „Foaie verde spic de grâu”, „Aș muri dar nu acuma” (Cântece pe care le-au preluat foarte mulți cântăreți de-a lungul timpului, dar... o spun cu părere de rău, , n-au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe care ni le pune la dispoziție chiar ,,Evanghelia inimii”, suntem gata să contrazicem și să rostim cu fermitate că poetului Theodor Rapăn i se pot alătura truditorii cu hâr intru credință poeziei. Estetică specială a cărții se sincronizează cu vocea lirica a poetului. Cuvântul, silaba, clipă, melanholia, tăcerea, profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se zdrobească de singurul loc sigur pe care-l cunoștea. Îndemnul se multiplică în valurile de ceață, se simți aproape luate pe sus de voință vocilor și fără să simtă pași în aer după care o bucurie necunoscută îl cuprinse, era una cu ceață care-și continuă mersul purtându-l în plutire până când n-a mai simțit când și unde se află. Bătrână urca anevoie prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]