2,768 matches
-
însemna capitularea. Până aici fusese urcușul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminișul, paradisul, fericirea. De multe ori, în reveriile mele, când îmi imaginam momentul acesta, mă treceau fiori de voluptate și-mi spuneam: Îl voi trăi vreodată?" Ce naivitate! Iată, îl trăisem, și acum mă simțeam copleșit de tristețe. Așadar, asta fusese totul? De ce se topise așa de repede rezistența Mihaelei? De ce nu mă înfruntase mai mult? De ce nu mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spre ea. Sărutarea aceea nu mai avu sfârșit. Plângeam amândoi și ne sărutam, dar acum plânsul era de fericire! ― Dor, dragul meu, cât te-am dorit!... Când auzii cum mă chema ea pentru întîia oară, m-au trecut fiori de voluptate. ― Aimée, draga mea Aimée! Și din nou ne îmbrățișam strîngîndu-ne pierduți, ca în fața unei primejdii iminente. O sărutam pe ochi, pe față, pe gât, pe umeri, cu o frenezie smintită, parcă mi-era frică să nu se volatilizeze în aer
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și mă chemă cu ele. Apoi mă strânse în neștire, mă lipi de ea, mă sărută de zeci de ori într-o singură sărutare. .. .Când răscolesc clipele acestea care au ceva din adâncul nepătruns al firii, mă cutremur întotdeauna de voluptate și spaimă. VII Toată ziua următoare am fost într-o stare sufletească deosebită. Nutream convingerea certă că trăisem un eveniment hotărî-tor, de care trebuia să atârne soarta mea. (Și câtă dreptate aveam!) Mă simțeam altul, cu alte gânduri, cu alte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aveam, dar Mihaela era strălucitoare, parcă răsărea soarele din ochii ei. Întotdeauna îndrăgostiții au o lumină ciudată pe fața lor, care-i deosebește pe unul dintr-o mie de oameni. Am aprins o țigară. Niciodată n-am fumat cu atâta voluptate. ― Tu nu iei o țigară, drăguțo? Haide, încearcă una. ― Ca să-ți fac pe poftă, drăguțule. I-am aprins-o. Mihaela trase câteva fumuri cu gesturi ștrengărești, se înecă și începu să tușească. Apoi zvârli neîndemînatic țigara, încît sări din scrumieră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ci realitate vie, concretă. ― Câte ore mai avem? ― Patru... Atît! În aceste patru ore trebuia să trăim până la adânci bătrânețe, transformând minutele în luni și lunile în ani ca să ne recuperăm viața prădată, să stoarcem făpturilor noastre toată vlaga și voluptatea pe care ne-o puteau dărui. ― La ce te gîndești? ― Cum aș face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toată gravitatea cerută de împrejurare. Numai un Proust ar fi putut să descrie trăirea noastră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
departe de mine, cu fața în sus, pe care se citea o vagă încruntare. Cât m-am bucurat că nu murise. Îi respiram mireasma (numai a ei) și-mi plăcea că nu semăna cu a nici unei fete de pe pământ. Delirul voluptății care atrage se consumase, e adevărat, dar de ce nu venea dezgustul care respinge? Ce s-a întîmplat cu legea firii menită să țină echilibrul între sexe? De ce o sorbeam și acum pe Mihaela tot nesătul de ea, ta de o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
doar partea finală, beția triumfului pe oare o încearcă biruitorul. Așa de pildă când, după despărțire, proprietara. restaurantului îmi aruncase cu fulgere în ochi și tunete la gură, ura și disprețul ei total ― atunci, ei bine ― atunci am trăit o voluptate smintită. Ah, cât mă iubea, sărmana; numai această ură era capabilă să-i măsoare dimensiunile pasiunii. Tot așa avea să se întîmple și cu Mihaela? Cine ar putea să prevadă? În orice caz, trebuie să ajung la despărțire. Și dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de oră, apoi să mă dezbrac, ca de obicei.) Dar am adormit după aceea cu hainele pe mine. ― Ce dreptate avea Alexa să ne întoarcem pe jos. Mă simțeam bine, negrăit de bine! Aș fi vrut ca starea mea de voluptate fizică în care mă cufundasem să se prelungească la nesfârșit. Dar o tresărire bruscă mă aduse din nou în zona realității. Din nou am îndurat greutatea aceea nevăzută. Era o apăsare materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ales cum ar ți cerut nevoia mea de răzbunare, uite, pleca singură, din proprie inițiativă, ca și când voia să mă pedepsească ea pe mine. De ce nu i-am zvârlit în obraz josnicia trădării, umilind-o, zdrobind-o în picioare ca să trăiesc voluptatea răzbunării de care aveam atâta nevoie pentru a-mi răcori sufletul? Acum era prea tîrziu! Trecuseră 27 de zile și 27 de nopți de la descoperirea faptei și timpul acesta îmi măcinase forța. Aș fi fost de-a dreptul ridicol cerîndu-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
descurajare vecină cu moartea. Picioarele mi s-au muiat din genunchi și m-am sprijinit de gardul curții să nu cad. M-a cuprins atunci o sete nebună de a muri. M-am culcat jos pe caldarâmul rece, cu o voluptate smintită ca să sfârșesc acolo, pe unde treceam atât de fericita altădată, ca să mă găsești fără suflare când te vei întoarce din oraș. Aveam credința nestrămutată că poți să-ți ridici viața și fără ajutorul unei arme, ci numai cu voința
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să stau cu tine în celulă ani de-a rândul, izolați de-lume, veșnic numai noi doi, tu singur și eu, ca în poezia bardului de la Mircești. Mă băteau și alte gânduri la fel de absurde și chiar stupide. Pentru dramul de voluptate ce-mi aduceau, înduram chinuri cu carul. Dar nu mă dezbăram de ele, cum fac morfinomanii care se afundă tot mai adânc în viciu. Când nu te poți înfrîna înseamnă că ai pierdut cârma și plutești la întîmplare, în voia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca cea din urmă prostituată. Ce proces s-a petrecut fulgerător în conștiința mea, ca să mă arunc orbește în aventura aceea vulgară? Femeile învinse de viață au uneori o sete nebună de a cădea tot mai jos, chiar simt o voluptate de a-și distruge ce a mai rămas curat în ele. Nu știu dacă acesta era cazul meu ori dacă faptul că semăna cu tine părea să fie o justificare a gestului. Oricum, voiam să gust voluptatea propriei mele decăderi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
chiar simt o voluptate de a-și distruge ce a mai rămas curat în ele. Nu știu dacă acesta era cazul meu ori dacă faptul că semăna cu tine părea să fie o justificare a gestului. Oricum, voiam să gust voluptatea propriei mele decăderi. Aveam nevoie de aer, de libertate, de zgomot, de muzică, de orice, pentru că îmi era groază să rămân numai cu mine. Nu ți-aș fi povestit această întîmplare, dacă de la început nu-mi impuneam linia unei sincerități
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sfârșitul său. Adică în fața prăpastiei. Dar să mă explic: Spuneam Ia începutul aceste: spovedanii cum, încă de la cea mai fragedă vârstă, o pornire irezistibilă mă împingea să părfi-sesc iubitele după ce le făcusem cele mai fierbinți jurăminte. Simțeam în asta o voluptate vecină ou nebunia, care nu se poate traduce în cuvinte. La fel am procedat și cu Mihaela. Cine mă îndemnase să-i trimit acea scrisoare de despălrțire după ce ne-am întors din călătoria de la Constantinopol? Era o simplă manieră de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
despălrțire după ce ne-am întors din călătoria de la Constantinopol? Era o simplă manieră de a mă scutura de legături sugrumând sentimentele în fașă? Hotărât, nu! Provocam ruptura de obicei într-o vreme când raporturile erau în floare ca să trăiesc acea voluptate bizară când ele veneau să mă roage să revin, să Se umilească în fața mea, cerșindu-mi dragostea. E adevărat, voluptatea se confunda cu bucuria învingătorului, dar nu pentru asta le întorceam spatele, căci odată cu voluptatea mă chinuia și pe mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sentimentele în fașă? Hotărât, nu! Provocam ruptura de obicei într-o vreme când raporturile erau în floare ca să trăiesc acea voluptate bizară când ele veneau să mă roage să revin, să Se umilească în fața mea, cerșindu-mi dragostea. E adevărat, voluptatea se confunda cu bucuria învingătorului, dar nu pentru asta le întorceam spatele, căci odată cu voluptatea mă chinuia și pe mine suferința. Atunci? Ei, bine, le părăseam ca să n-ajung eu însumi la propria mea umilire. Mi-era teamă, imensă teamă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în floare ca să trăiesc acea voluptate bizară când ele veneau să mă roage să revin, să Se umilească în fața mea, cerșindu-mi dragostea. E adevărat, voluptatea se confunda cu bucuria învingătorului, dar nu pentru asta le întorceam spatele, căci odată cu voluptatea mă chinuia și pe mine suferința. Atunci? Ei, bine, le părăseam ca să n-ajung eu însumi la propria mea umilire. Mi-era teamă, imensă teamă, înfricoșată teamă de infidelitate. Să ne înțelegem. Vă amintiți de mândria mea fără margini? Mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ideal de fericire e liniștea lipsită de surprize, un calm egal de-a lungul anilor, precum și o securitate materială și morală sau, după cum ar spune Palmerston, o viață fără plăceri ca s-o putem suporta. Nu! N-am avut niciodată voluptatea inconștientă a omului sănătos, nici optimismul simplist al celui care scrie pe apă erezînd că face o operă durabilă. Ceva în mașinăria subtilă a ființei mele a fost dereglat în permanență, poate chiar din copilăria mea tristă când duceam morții
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
eseu despre corespondența lui I.L. Caragiale, de nu la Sinaia? Mă rog, se putea și-n republica Ploieștilor, ori, și mai aprig, la Berlin, acolo unde ni s-a dăruit cea mai intensă jubilație epistolară a senectuții, cea mai ghidușă voluptate a îmbătrânirii din literele „daco-romane“. Dar Sinaia este un nod vital în codul hedonismului caragialian. Sinaia Peleșului, a lui Carmen Sylva, Alecsandri și Claymoor, Sinaia trenurilor de plăcere și a seratelor muzicale, a mamițelor, domnilor Goe și „drumului prăpăstios către
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mei, a tinereții Monicăi și a lui Virgil. Acestei Românii i-am rămas fidel.“ Aceasta este pentru mine cea mai tulburătoare notație din jurnalul lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut, 2010, pp. 294 ș.urm. Am citat cu (amarnică) voluptate, fiindcă rezumă starea multora dintre noi, atât în ceau șism, cât și - oroare! - în prezentul cel mai concret. Oare nu retrăim tot mai acut senzațiile de umilință, stupoare și furie neputincioasă, de resemnare larvară și exasperantă inutilitate, încercate atunci!? Oriunde
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a pus-o pe blazon, la strașnică păstrare. Nu știu cum se face, dar toate cele trei mari vorbe considerate de ocară de către dușmanii „păltinișenilor“ - „boierii minții“, „neointerbelici“, respectiv „paseiști“ (cu variante precum ultraconservatori, reacționari, tradiționaliști, pășuniști ș.a.), printre care, cu onoare & voluptate mă prenumăr - sună frumos, captivant și substanțial motivat. În definitiv, de când e lumea lume, heracliteismul a avut nevoie de contraponderea eleatismului, mitul isteric al progresului a presupus în chip vital cenzura înțelep ciunii conservatoare, hipnoza schimbării, fascinația fracturilor și ruperii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sutelor de Sâmbete ale morților, când dolofanul de mine recepta pantagruelic divine hălci de colivă înecată-n cacao și bomboane cu miere sau alune, despre inocentele iubiri pubere, firoscos plimbate printre morminte, inocenta familiaritate cu moartea, hipnoza monumentelor funerare, tainica voluptate ce lega extincția de jubilație ș.a.m.d. Știu, în același timp, că, de prin 1992-93, când scriam în LA & I, sau, un deceniu mai târziu, în Ziarul de duminică (v. și vol. București, carte de bucăți) despre jaful halucinant
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care să compună un chip plauzibil, mândru și atrăgător al Ideii românești, am optat pentru șase tipuri (trei categorii) de feminitate exemplară. Trei castelane (Regina Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu) dotate din plin cu farmec, senzualism, dibăcie diplomaticească și cultul voluptății, două țărănci fabuloase prin tăria martiriului asumat la modul biblic în cruzimile bolșevismului (Anița Nandriș-Cudla și Elisabeta Rizea) și acea sublimă efigie spirituală a umilinței, care a fost Alice Voinescu, își reuneau virtuțile într-o antologie de texte memorialistice intitulată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Mița unde e? Cu cine? Apă, apă!... 17 noiembrie 2011 Cum ne ducem când ne ducem Nu-mi explic de ce am detestat întotdeauna necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie patetic, necrologul îl transformă pe răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin urmare, un atlet al conjuncției. Înțeleg și accept (până la un punct) ierarhia „anatomică“ a fericirii. Când e vorba de cele ieftine, nisipoase, concret-pârdalnice, vorbim de satisfacții materiale. Când urcăm către voluptate și ajungem în plexul solar, optăm pentru formula plăcerile cărnii, pentru ca, odată ajunși în vârf, din limb către nimb, să ne tolănim paradiziac în bucuriile spiritului. M-au răzvrătit dintotdeauna aceste țarcuri cu sorginte medievală, care împart în felii inegale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]