2,517 matches
-
unul dintre eroi și ca despre una dintre ipostazele forței cosmice. Într-adevăr, vântul homeric risipește norii deasupra munților sau, dimpotrivă, învăluie culmile lor într-o negură groasă, lăsând privirii loc în jur doar cât arunci o piatră; se apasă vuind în coamele înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi și, bătând învrăjbit din mai multe părți, izbește în codri fără capăt, iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
albește de pleavă, paiele uscate se spulberă pe câmp, tot așa cum se spulberă în calea sa, ori se înalță ca o ceață, și pulberea îmbelșugată de pe drumuri; când se aprind, în uscăciune și în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind ascuțit, se contopește cu limbile de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
unul dintre eroi și ca despre una dintre ipostazele forței cosmice. Într-adevăr, vântul homeric risipește norii deasupra munților sau, dimpotrivă, învăluie culmile lor într-o negură groasă, lăsând privirii loc în jur doar cât arunci o piatră; se apasă vuind în coamele înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi și, bătând învrăjbit din mai multe părți, izbește în codri fără capăt, iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
albește de pleavă, paiele uscate se spulberă pe câmp, tot așa cum se spulberă în calea sa, ori se înalță ca o ceață, și pulberea îmbelșugată de pe drumuri; când se aprind, în uscăciune și în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind ascuțit, se contopește cu limbile de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din secolul XIX George Cayley (1853) și Otto Lilienthal. Pionierii zborului cu motor au fost germanul americanizat Gustav Weisskopf (Whitehead: la 14 august 1901), americanii Wilbur și Orville Wright (la 17 decembrie 1903), brazilianul Alberto-Santos-Dumont, francezul Blériot și românul Aurel Vuia, dar trebuie menționat și germanul Ferdinand von Zeppelin, al cărui dirijabil avea avantajul unei raze de acțiune foarte lungi și avea și o încărcătură de bombe superioare unui avion. "Ași" ai aviației militare în Primul Război Mondial au fost Manfred
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună Plină, pe un ger al Bobotezei de crăpau în cuib ouăle de corb, iar haitele de lupi flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în doar câteva salturi, ar fi coborît valea și erau peste ei. Doi dintre ei se ridicară, nerăbdători. Și, atunci, peste urletele prelungi de chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea nesfârșit de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îngreunând jderului de a le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în coamele pădurii care se ridica neagră în noapte. Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dacă ne răsturnăm? La altă masă, câțiva au cântat până la răgușeală... „Patru boi, cu lanțu‟n coarni“, ori „Radu mami‟ Radule“... S-au răcorit, au tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câteva zile la rând, cactuși pe o câmpie uscată. "Cactuși-candelabru" sau cactuși obișnuiți. Plantă a răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face nimic din toate astea; țepii ei sunt muți; tulpinile se leagănă fără sunet; cel mult al aerului zgâriat de acest arici vegetal. Plantă a dezolării. Plantă a câmpurilor golite de vegetație. Plantă a tenacității ce se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
grămadă. L-am rugat pe șofer să aștepte și m-am repezit spre conac. Complet gol și părăsit, ca un imens ghioc pe o plajă pustie, ca un craniu din care gândirea și nebunia s-au volatilizat de mult, clădirea vuia subliminal, amenințător, cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să treci. Dormitorul, cu paturile dezbrăcate de așternuturi, cu ziare și ghemotoace de hârtie de împachetat împrăștiate pe jos, era de o tristețe 170 insuportabilă. Cartea mea zăcea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe șofer să aștepte și m-am repezit spre conac. Complet gol și părăsit, ca un imens ghioc pe o plajă pustie, ca un craniu din care gândirea și nebunia s-au volatilizat de mult, clădirea vuia subliminal, amenințător, cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să treci. Dormitorul, cu paturile dezbrăcate de așternuturi, cu ziare și ghemotoace de hârtie de împachetat împrăștiate pe jos, era de o tristețe 170 insuportabilă. Cartea mea zăcea pe jos, călcată-n
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fost reabilitat, am să... Dar nu mai continuă. Un tânăr uriaș, zdrențăros, țâșni din mulțime, Își croi drum prin mulțimea de reporteri și-i arse una avocatului. Drept În nas. Sandy Șarpele se clătină Înapoi, se Împiedică și căzu. Mulțimea vui aprobator. Un cordon de uniforme negre se ivi de nicăieri, Înșfăcându-l pe tânărul jerpelit Înainte să apuce să calce pe avocatul căzut. Culeseră de pe jos un Sandy Moir-Farquharson plin de sânge și-l ajutară să revină În clădirea tribunalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din cărămidă și beton, de Închiriat. Și mai multe mașini parcate. Cineva dispărând Într-una dintre clădirile lipste de viață și Întunecate. Logan se dezlipi de pe gardul despărțitor și se clătină În urma siluetei care dispărea. În spatele său, Quebec Trei Unu vuia În parcarea Înghețată, cu luminile și sirenele la capacitate maximă. Vântul Îi Înfigea ace de gheață În față pe când Logan se forța să continuie. Asfaltul de sub picioarele sale era Înșelător, amenințând să Îl trimită de-a valma pe jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că e din cauza ei. Valiza cea mare fu pusă lângă ea. După aceea, știa bine, Îi va fi rău la stomac. Îi va fi rău până nu va rămâne decât supărare și rușine. Dar asta mai târziu. Deocamdată, sângele Îi vuia În urechi. Cu degetele amorțite, Împinse fermoarul În jos. — Bună spuse el. În geantă, micuțul Jamie McCreath deschise ochii și Începu să țipe. Urmele de pași dispăreau rapid, fulgii grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
buni. De-obicei mamele-surogat primesc suficienți bani cât să acopere cheltuielile de sarcină. Ea vorbea acolo de zeci de mii de lire, atâta vreme cât semnam o Înțelegere să nu vorbesc cu presa despre asta. Deci, cine e tatăl? Întrebă Ruby. Ziarele vuiau cum c-ar fi un actor francez, dar ea nu a dat nici un nume pentru ca el să poată să sufere În liniște departe de ochiul presei. Nu a fost nici un actor. Astea sunt doar bârfe. Claudia n-a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tânără decât soțul ei cu zece ani, dar mai În vârstă decât Fima cu opt, se Îndrăgosti de el pasional și scandalos. În toamnă rămase Însărcinată și se mută la el, În camera sa Închiriată din cartierul Musrara. Tot orașul vuia de povestea lor. În decembrie, Fima se Îmbarcă din nou, de data asta pe un vas iugoslav, și ajunse În insula Malta, unde munci trei luni Într-o fermă care creștea pești decorativi și unde compuse ciclul său de poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui - din cauză că eu mă mulțumisem să nu știu nimic sau să știu lucruri false, fiindcă făcusem, copilărește, pe mutul, acceptasem dispariția lui fără o vorbă și evitasem astfel din nou cuvintele „de ce“, așa că acum, când decojesc ceapa, tăcerea mea îmi vuiește în urechi. Recunosc: este o durere care-mi provoacă doar o suferință minoră. Dar văicăreli precum ah, dacă aș fi avut și eu un tată cu principii ferme, precum cel al lui Wolfgang Heinrichs și nu unul care a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
merg bine. — Biznisul merge ca focul, mulțumesc foarte mult. — Bine. Am nevoie de informații despre foștii clienți ai lui Kathy, așa că ieși la interval cu agenda ta de tîrfe. Gilette apăsă un buton de deasupra chiuvetei. Un motor Începu să vuiască. Gilette aruncă resturile pe gaura de evacuare. Bud opri motorul. — Agenda ta de tîrfe. Nu, nein, niet, niciodată! Bud Îi trase un croșeu În plex. Gilette se chirci, Înhăță un cuțit și Încercă să-l lovească. Bud se dădu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu un an Înainte de Nite Owl. O razie a Brigăzii Anti-Mafia și un pont de la Joe Sifakis: găști de cîte trei trăgători i-au găurit pe posesorii de francize de-ale lui Cohen, ca și pe independenți. Motelul Victory Îi vuia În minte. Bud luă arma, o lăsă, o prinse din nou. „Restrîngere“. Cuvîntul preferat al lui Dudley: „restrîngere“. Discursul lui de la motel: „restrîngere“, „recompensă binemeritată“, „un italian nedisciplinat, cu care ai avut și tu de-a face cîndva“ - Johnny Stomp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să stau să scriu“. Lângă ei, flutura ușor perdeaua albă, cu ochiuri rare, și mai departe se legănau crengile arborilor din parc și mai departe adierea fugărea petice de nori și mai departe vântul uscat se învârtejea pe străzile orașului vuind a viață. Toate astea nu se știe dacă s-au petrecut întocmai; cine însă poate spune că nu au fost așa? Iar dacă au fost astfel, este din nou de înțeles de ce, întors acasă și rămas singur, nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]