2,669 matches
-
de soldați, pe front, În primul război mondial! - hagard, cu o figură „pierdută”, cu o privire tipic ne-focalizată, străin Între ai săi, „timid și complexat”. Conținând violență fără doar și poate, o violență care a răbufnit, ca furnalul unui vulcan, odată ce „prostia sa” s-a „ideologizat”, adică atunci când prostul - un anume prost, desigur, dar prost fără doar și poate, cel aflat sub baremele de adaptare și de comunicare convențională! -, În loc să facă eforturi și chinuri „dizgrațioase” pentru a se adapta la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
extremiști, pe integriști, pe dijhadiști și pe ultraortodocși, pentru a băga de seamă mediile și constantele. Nu "religia radicală", ci calea de mijloc, esența "burgheză" a Revelațiilor scrise. Comentariul n-ar fi fair play. Atrocități? Au comis cu toții, pe rând. Vulcanii confesionali nu se reglează după același orologiu, lava monoteistă țâșnește când pe ici când pe dincolo. Iudaismul a făcut multe, pe vremea lui, dacă e să credem Cartea lui Iosua, și nu numai el. Cartea Rut și Cântarea Cântărilor sunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tace, preotul o îndeamnă. Hai, vorbește, mărturisește; ce-ai făcut? N-am făcut nimic. Atunci du-te și fă ceva. Și după aceea vino la mine. Orator parlamentar de odinioară, cum era D.R. Ioanițescu: Domnilor, carul statului plutește pe un vulcan primejdios. Domnilor, am impresia că suntem în situația de a ceda în parte, sau de a lepăda întreaga constituție a Statului nostru pentru a o putea salva. Domnii mei, trăim timpuri de primejdie; am scris această declarație dimineață, la biroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru că exista și varianta să fie dus la Hunedoara, lângă Brad, la 8 km, într-o galerie, pe o distanță de 1500 de metri, cu vagoneții eventual, fie la uzinele Gura Berzei, tot lângă Brad, sau într-o galerie de la Vulcan, la aproximativ 7 km. O altă soluție o reprezenta evacuarea la Sibiu. Toate aceste variante au fost studiate de capul limpede al acestei operațiuni, este vorba de casierul central, Romulus Roman. El a fost casierul central al Băncii Naționale între
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mari capitale europene, Budapesta și Viena. Și la ce-i folosește? Tot o provincie românească este, vrem, nu vrem. Oradea literară de astăzi nu mi se pare la înălțimea celei de odinioară. "Familia" a apărut la Pesta, abia din 1880 Vulcan se stabilește la Oradea. Atunci ca și acum "centrul" era Bucureștiul. Acestea sunt fapte. Cum se raportează unul sau altul dintre orădeni, mă refer la scriitori, e problema fiecăruia în parte. Perioada anilor '70 a "Familiei" a fost cea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici din amintirea mea nu se va șterge vreodată. Dar am ales să trăiesc câțiva ani în București, cu patru copii după mine, fără casă și slujbă, la limita supraviețuirii biologice, și să nu mă mai întorc niciodată în craterul vulcanului din ce în ce mai noroios, care devenise Cenaclul Flacăra, pe care-l părăsisem pentru totdeauna. Nu pot să-ți răspund acum la toate întrebările tale despre acest fenomen, pentru că așa cum ți s-a declanșat avalanșa lor, regăsindu-te cum zici "la vârsta întrebărilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei alături și în ce împrejurări! Ne aminteam că în 1916 ne aflam la Mihăești cu dânsa, Ionel, Vintilă, Lia, Pia, Dinu, eu și Vintilică. „Nu cer decât să nu fim mai rău ca acum“, ne zicea dânsa. Simțea clocotind vulcanul sub noi. De atunci câte nu s-au prăvălit. Din fericire, eram convinși de bunul sfârșit și că, deși mai aveam multe de îndurat, puteam avea răbdare până la sfârșitul fericit. De aci înainte, știrile se răriră, chiar jurnalele nu mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fiindcă nu transpira nimic din conciliabulele lor, lumea se întreba îngrijită ce scop aveau acele întruniri. O atmosferă grea apăsa asupra spiritelor; aveam simțimântul intim că întreaga stare de lucruri clădită la 5 și 24 ianuarie se razimă pe un vulcan. Pe lângă nemulțămiții în contra lui Vodă Cuza care se agitau și nu se sfiau a spune pe față că doresc căderea lui, erau separatiștii care rădicau capul și căutau să ațâțe ura între moldoveni și munteni. În fine, acest presimțimânt general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă pomenii că munții cei posomorâți, amenințători, desprinși parcă de pe temeliile lor, au încins o horă strașnică de brâu și tot atunci băgai de samă că culmile lor luară înfățoșarea unor capete de urieși cu ochii mari ca craterele de vulcan, cu păduri pe titve 188 în loc de plete, cu prăpăstii în loc de guri, cu stânci în loc de dinți și, cum se învârteau așa în jurul meu, îmi făceau fel de fel de schime 189 și semne, ca să mă prind și eu în hora lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plante mai evoluate, ei și-au Îndeplinit, alături de licheni, rolul de valoare esențială: pregătirea uscatului pentru colonizarea Vieții. Astăzi chiar, ei, mușchii și lichenii, sunt pionierii Vieții În formațiunile geologice nou formate, precum insulele vulcanice ori lava solidificată pe pantele vulcanilor, refăcând scenariul de odinioară. “Radiosfera”, 8 mai 1995, ora 12,40 32. Omniprezentul beton Dacă ar fi să Încercăm o clasificare a tipurilor de poluare, ar trebui să amintim În primul rând pe acelea care provoacă o incompatibilitate mediu-organism. Astfel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o face pe mai multe căi. Una e Însăși acea primenire a scoarței de care aminteam mai Înainte, care introduce În magmă scoarța veche, cu zăcăminte cu tot. Sub formă de bioxid de carbon, carbonul va ieși În atmosferă prin vulcani, dar mai puțin decât a intrat, căci parte din el va da altceva decât bioxid de carbon, carburi de pildă; n’ajunge oxigenul. Mai e chiar și tehnologia, produsul omului, la rândul lui produsul aceleiași naturi. Care arde acești combustibili
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Suntem tentați, unii dintre noi, să acuzăm omul de toate relele. Ca de exemplu, degradarea mediului. Personal, nu doresc să Înghit nemestecat felul ăsta de mâncare, cu atât mai mult cu cât natura Însăși cunoaște suficiente situații similare acțiunii omului: vulcanii de exemplu. Așa cum spuneam În capitolul trecut, omul e totuși un produs al naturii, mai precis ultima realizare a evoluției. Înseamnă că natura l’a vrut așa și, mai mult, știe cam la ce să se aștepte din partea acestui copil
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
am amintit, a purces deîndată la entropizare, adică la nivelare, În special la nivel fizic și mecanic. Relieful a Început să fie aplatizat, prin eroziunea vântului și apei. Apa și aerul au Început să pătrundă stânca prin fisuri. Focul, adică vulcanii, de asemenea. O fază accentuată a entropizării, uniformizării adică, presupune Însă un amestec cu mult mai omogen, realizabil deci de factori cu acțiune amănunțită. Viața biologică adică, aceea care pune la lucru un număr imens de mici entități. Să le
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ceea ce durează" pentru a culege valorile culturii și a putea întemeia cu ajutorul lor un eon privilegiat care să ne mîntuie pe fiecare și pe toți. O astfel de strădanie, ce corespunde acelui "om puternic" văzut de C. Dimitrescu-Iași ca "un vulcan de pasiuni animat de un ideal", corespunde pe deplin condiției poetului și condiției profesorului. Și poezia, și educația transformă știința în conștiință, luminează obscuritatea ce ne înconjoară, ne purifică, ne conduce în abisul adevărului, din boboc ne face floare, din
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din zi și din noapte, când dracu’ știe încotro se grăbesc. M-am dus la polițistul care încurca și mai tare circulația și l-am rugat să-l caute, prin mijloace specifice, pe cetățeanul care, ca și mine, nu auzea vulcanul din jur, ci doar concertul, delicatul „Andante“. „Bă, mamelucilor - a urlat polițistul cu vocea lui specifică -, închideți, bă, muzica, că mă înnebuniți de cap!“ Și șoferii au închis aparatele. „Nu-i de la noi - mi-a zis polițistul -, e de la alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
călătorie scurtă Înainte de a ajunge la vamă, apoi biroul chilian de imigrație, de partea cealaltă a cordilierei - mult mai joasă la această latitudine. Aici am mai trecut un lac, hrănit de apele rîului Tronador, care Își are izvorul În maiestuosul vulcan care poartă același nume. Acest lac, Esmeralda, spre deosebire de lacurile din Argentinai, avea ape minunate, liniștite, transformînd baia Într-o Îndeletnicire foarte plăcută și mult mai ademenitoare. Sus, pe cordilieră, În locul numit Casa Pangue, priveliștea cuprinde o superbă panoramă a Întregului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ca În desene animate, am pornit cu hopuri și zgîlțîieli În urma lui Alberto, care mergea pe motocicletă. Fiecare curbă era un chin: frînă, ambreiaj, prima, a doua, ajutor, mamáaa... Drumul șerpuia printr-un peisaj frumos, pe malul lacului Osorno, iar vulcanul cu același nume veghea deasupra noastră ca o santinelă. Din păcate, nu eram În postura de a admira peisajul, dat fiind drumul accidentat. Oricum, singurul accident l-a suferit un godac care a ieșit În fugă În fața mașinii, În timp ce noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
obiectivă, eram zvârlit în adâncurile Gheenei... Cine putea fi acel cineva care se afla la dânsul și pe care eu nu aveam dreptul de a-l cunoaște, de a-l vedea? Cine decât... un altul! Alby, poate... Asemenea erupției unui vulcan intrat brusc în acțiune, gelozia își înălță strigătul de lavă până la ceruri, lăsându-l apoi să se prăvălească peste tot și peste toate în râuri incandescente de foc care ardeau totul în calea lor, fără nici un discernământ. Sleit, fără să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
frânt în două de la jumătate, trântindu-mă cu fruntea în zăpadă. Câteva tremurături puternice și convulsii viscerale mi-au zguduit corpul, și-apoi liniște. Pe suprafața albă, venită din înaltul cerului, fusese proiectată, cu viteza lavei țâșnită din conul unui vulcan în erupție, o masă amorfă, incoloră și urât mirositoare avortată din cămara de bucate a corpului meu, considerată fiind nocivă și indezirabilă, în consecință neprimind undă verde în circuitul nutritiv. M-am ridicat într-un sfârșit, amețit, terminat și epuizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
politica e adânc implicată în viața cotidiană, că e inoculată organic în existența noastră și chiar în concepția de viață. Firește că am simpatii și antipatii, dar mai ales silă și sațietate. Politica a devenit, pentru mine, un soi de vulcan noroios care scuipă la suprafață tot felul de dejecții. Părinții mei făceau o politică laxă, provincială. Tata era georgist, adică făcea parte din aripa lui George Brătianu. Mama era liberală și adeptă a lui Dinu Brătianu. Mama, care era o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a unui ziarist indian, Anant Gopal Shorey, care a făcut o vizită în România, a fost primit cu mare tam-tam la Ministerul Culturii și a scris foarte mult despre România. Ei bine, i-am tradus o carte care se numește Vulcanul. Nici aici n-am debordat de entuziasm, dar măcar era ceva mai interesantă decât Fiii minerului. R.P. Astea sunt întrebări care vin din experiențe pe care le-am avut și eu. Cineva de la Editura Univers, nu spui cine, persoană importantă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
1994, 2001; Editura Corint Junior, București, 2005; Editura Adevărul Holding, București, 2010 Charles Dickens, Poveste despre două orașe, Editura Eminescu, București, 1973; reeditare Editura Garamond, București, 1998; Editura Paralela 45, Pitești, 2003; Editura Adevărul Holding, București, 2009 Anant Copal Shorey, Vulcanul, Editura Univers, București, 1974 Amos Tutuola, Jungla fantomelor, Editura Univers, București, 1974; reeditare Editura Dacia, Cluj, 2002 Maurice Baring, Daphne Adeane, Editura Eminescu, București, 1975; reeditare Editura Victoria, București, 1991 Anthony Bloomfield, Răzbunarea, Editura Univers, București, 1976; reeditare Editura Teo
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
schimb de prizonieri - 58 hondurieni contra 27 salvadorieni. În timp ce: - moare Blaiberg, celebrul chirurg finlandez Matti Sulamaa contestă categoric grefele cardiace, iar ’Osservatore Romano se pronunță în favoarea lor, - un turist francez piere acoperit de lava unei erupții de slabă intensitate a vulcanului Stromboli, - doi turiști britanici acuză doi ucenici dintr-o măcelărie pariziană de a fi brutalizat două lebede negre din parcul Monceau, - specialiștii sovietici pun la punct un aparat, mic cât un pachet de țigări, cu baterii, plasat în leagănele și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unui altar cunoscut și începu să se roage în taină: ,, Doamne, nu mă lăsa așa cum nu mai lăsat niciodată! Chiar și atunci când mi-ai luat primul prunc ai știut tu Doamne ce faci. Te rog Doamne, nu mă părăsi!” Un vulcan nebun îi răscoli toată ființa ei, îngenunchind-o, făcândo ca o oală sub presiune, iar de acolo din interiorul ei, cineva striga nebunește după ajutor. Se îndreptă în grabă spre o ieșire, coborând treptele scărilor cu inima frântă și bătându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi nedrept să vorbesc urît despre ceea ce-i între mine și Brîndușa acum. Nu. E... e frumos... Cum să-ți spun?... Nu e urît, dar nici nu mai e ca înainte!... Aura acelei iubiri frumoase, izbucnită din suflet ca un vulcan, s-a pierdut. Tu, ca moralist, ai putea să mă întrebi: și-atunci, la ce bun întîlnirile?! Vezi, eu nu țin cu tot dinadinsul să fiu un exemplu model de morală cum dracu o fi arătînd ăla!?... Eu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]