2,111 matches
-
sau vulcani din Islanda. Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice (fragmente rupte din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire. Erupțiile vulcanice sunt de două feluri: Erupția începe printr-un jet fierbinte de gaze și vapori de apă, însoțit de materiale solide de diferite dimensiuni (cenușă, bombe vulcanice, blocuri compacte), după care lava incandescentă începe să curgă sub forma unor torenți sau
Vulcan () [Corola-website/Science/303849_a_305178]
-
diferă după reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire. Erupțiile vulcanice sunt de două feluri: Erupția începe printr-un jet fierbinte de gaze și vapori de apă, însoțit de materiale solide de diferite dimensiuni (cenușă, bombe vulcanice, blocuri compacte), după care lava incandescentă începe să curgă sub forma unor torenți sau a unor suvoaie de foc pe marginele craterului. Video
Vulcan () [Corola-website/Science/303849_a_305178]
-
24 august 79, după secole în care s-a aflat în stare latentă, vulcanul erupe în sudul Italiei de astăzi, devastând prosperele orașe romane Pompeii și Herculaneum și ucigând mii de persoane. Orașele, acoperite de un strat gros de material vulcanic și noroi, nu au fost reconstruite niciodată și au fost uitate în cursul istoriei. În secolul XVIII, Pompeii și Herculaneum au fost redescoperite și excavate, aducând probe arheologice fără precedent despre viața de zi cu zi a civilizației antice. Orasele
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
ar fi liniștitul orășel Stabiae. La prânz, în ziua de 24 august, anul 79, această prosperitate a luat sfârșit, atunci când vârful Vezuviului a explodat, propulsând în stratosferă un nor de cenușă în formă de ciupercă. În următoarele 12 ore, cenușa vulcanică și pucioasa au invadat orașul, obligându-i pe locuitori să fugă speriați. Aproximativ 2.000 de oameni au rămas la Pompey, ascunși în pivnițe sau în structuri din piatră, așteptând sfârșitul erupției. Un vânt din vest a protejat orașul Herculaneum
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
erupției, însă un nor gigantic de cenusă încinsă și de gaz a coborât pe panta vestică a Vezuviului, înconjurând orașul și omorându-i pe cei care au rămas acolo. Acest nor mortal a fost urmat de un șuvoi de noroi vulcanici și piatră, care a îngropat orașul. Oamenii care au rămas la Pompey au fost uciși în dimineața zilei de 25 august, când un nor de gaz toxic a ajuns în oraș, sufocându-i pe cei care nu au fugit. A
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
lui Plinius cel tânăr, erupția a durat 18 ore. Pompeii a fost îngropat sub un strat de 5 metri de cenușă, iar coasta a suferit modificări majore. Herculaneum a fost îngropat sub aproape 20 de metri de noroi și material vulcanic. Unii locuitori ai orașului Pompey s-au întors ulterior pentru a-și scoate casele distruse de sub stratul de cenușă și pentru a-și salva bunurile de valoare, însă adevărate comori au ramas acolo și au fost uitate. În secolul XVIII
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
mai poate aminti o variantă a safirului de culoare roză Padparadsha (Sri Lanka). ul este frecvent însoțit de mineralele Spinell și Magnetit, apărând într-o masă lutoasă neagră cu cristale în formă de coloană. Se mai poate întâlni în roci magmatice vulcanice de granit, pegmatit de asemenea în roci metamorfice ca gnais și marmură sau în sedimente (aluviuni) în albia râurilor din Burma și Sri Lanka. Din secolul al XIX-lea s-a reușit producția sintetică a mineralului, de către francezul Auguste Verneuil (1902
Corindon () [Corola-website/Science/304004_a_305333]
-
cu cca. 30 de milioane de ani, formându-se totodată o regiune de podiș numit "Basin and Range Province" , pe atunci munții având înălțimea de azi a munților Himalaya. Rocile Munților Stâncoși sunt în marea majoritate roci metamorfice și magmatice (vulcanice) mai ales în San Juan Mountains. Rocky Mountains au înățimea medie de 2000 - 3000 de m, vârfurile mai înalte fiind în nord Glacier-Nationalpark acoperiți cu ghețari, tot în partea de nord se găsește un podiș întins Marele Bazin limitat de
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
cu ghețari, tot în partea de nord se găsește un podiș întins Marele Bazin limitat de munți. Scoarța sau crusta terestră este foarte subțire în parcul național Yellowstone, fapt pentru care aici se pot observa diferite formațiuni alcătuite de activitatea vulcanică ca: Geysire și izvoare termale. De-a lungul Munților Stâncoși se întinde și cumpăna apelor (Continental Divide) a continentului nord american, aceste fluvii se varsă în trei din cele cinci oceane existente pe glob, și anume Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific și Oceanul
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
găsește doar pe muntele Kibo. Din păcate, aceste zone înghețate se micșorează continuu, fapt confirmat de observarea acestor zone prin imagini luate de către sateliți. Motivele aparente sunt clima uscată, săracă în precipitații, și încălzirea globală. Masivul muntos este de origine vulcanică, mai exact este un stratovulcan. Date furnizate de specialiști în 2003 atestă că magma se găsește doar la circa 400 de m sub fundul solidificat al craterului din vârf. Datorită poziționării anasamblului montan la limita de coliziune a plăcilor tectonice
Kilimanjaro () [Corola-website/Science/304042_a_305371]
-
circa 400 de m sub fundul solidificat al craterului din vârf. Datorită poziționării anasamblului montan la limita de coliziune a plăcilor tectonice africane și a celei numită placa tectonică a Somaliei (placa de est), există o posibilitate permanentă de erupție vulcanică. De asemenea, prin ciocnirea acestor două plăci, în urmă cu milioane de ani, s-a format "Marele Rift al Africii", care ar putea deveni, conform unor estimări geologice, un nou ocean. La marginea acestui gol, numit rift, magma urcă din
Kilimanjaro () [Corola-website/Science/304042_a_305371]
-
presupune că o ultimă erupție puternică ar fi avut loc în urmă cu circa 300 000 de ani. Ultima erupție a craterului central, Kibo, ar fi avut loc în anul 1700, făcând din acest stratovulcan un munte cu o activitate vulcanică redusă, care este manifestată prin prezența fumarolelor. Învățatul grec Ptolemeu menționează în anul 100, un munte înalt din Africa acoperit cu zăpadă. Cu 1000 de ani mai târziu este din nou amintit muntele de navigatori chinezi. Dintre europeni primul care
Kilimanjaro () [Corola-website/Science/304042_a_305371]
-
altimetrie și radar cu deschidere sintetică pentru a realiza porțiuni din harta Titanului în timpul zborurilor sale pe deasupra satelitului. Primele imagini au relevat o geologie diversă, cu zone atât dure cât și netede. Există caracteristici care par a fi de origine vulcanică, care erup probabil apă amestecată cu amoniac. Există, de asemenea caracteristici vărgate, unele dintre ele având sute de kilometri ca lungime, care par a fi cauzate de particule suflate de vânt. Examinarea a arătat, de asemenea, că suprafața este relativ
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
amoniac. Hărțile globale de distribuție a lacurilor la suprafață au relevat faptul că nu există suficient metan la suprafață care să explice prezența continuă a metanului în atmosferă și, prin urmare, o parte importantă trebuie să fie adăugată prin procesele vulcanice. Totuși există câteva caracteristici de suprafață care pot fi interpretate fără echivoc ca fiind criovulcani. Una dintre primele aceste caracteristici descoperite de observațiile radar "Cassini" în 2004, numită Ganesa Macula, seamănă cu caracteristicile geografice numite „Domuri Pancake” sau „Farrum” găsite
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Rio Negro, Valcheta și Maquinchao prin care înainte au curs apele lacului Nahuel Huapi - care acum curg în râul Limay, râurile Seguerr și Deseado. Unele din aceste depresiuni au fost vechi rute comerciale interoceanice. În zona centrală a regiunii, erupțiile vulcanice, care au luat parte la formarea platoului din Terțiar până în prezent, au depus un strat de lavă bazaltica, acoperit recent în partea de vest de ghețari. Topirea rapidă a ghețarilor și retragerea zăpezilor au dus la procese de coroziune, împreună cu
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
se preocupă de eliminarea oricăror acțiuni sau măsuri care ar putea modifica aceste caracteristici calitative. Unele ape subterane de adâncime sunt ape termale, a căror temperatură este mai ridicată din cauza intrării lor în contact cu straturi geologice, adeseori de natură vulcanică, în care sunt încălzite. Dacă aceste ape au și un conținut de săruri care le conferă proprietăți curative, ele sunt tratate drept ape minerale. Există însă cazuri în care apele termale sunt utilizate în instalații de încălzire. În legătură cu apele termale
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
Caspică și separată de Munții Urali (altitudine 1894 metri) în direcția Asiei; Câmpia Siberiei de vest drenată de fluviul Obi; Podișul Siberiei Centrale, între fluviile Enisei și Lena (altitudine medie, 1.000 metri); Munții Siberiei Orientale (Verboiansk, Cerski, Kolyma, Munții Vulcanici din Peninsula Kamciatka, 4.750 metri); Munții Siberiei Centrale (Saian Altai) și Sud-Estice (Sihote Alin); Munții Caucaz și Marea Neagră (vârf Gora Elbrus, 5.462 metri). Clima prezintă aceleași varietăți, temperat continentală cu accente maritime spre vest (Marea Baltică) și est (Oceanul Pacific
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
km, iar lățimea e de 370 km, mijlocul fiind traversat de ecuator. Munții Barisan (Peg Barisan) urmează linia coastei cu o înălțime ce crește spre sud. Asfel că Mount Kerinchi (Gunung Kerinci) atinge 3.805 m, fiind și alți masivi vulcanici activi ce ating 3000 înălțime. În aceste regiuni muntoase este un sol foarte roditor cu peisaje încântătoare (de ex. Lacul Toba). Partea estică a insulei este joasă având o lățime ce atinge 300 km, aproape jumătate din suprafața ei fiind
Sumatra () [Corola-website/Science/303973_a_305302]
-
Energia geotermica este o formă de energie regenerabilă obținută din căldură aflată în interiorul Pământului. Apă fierbinte și aburii, captați în zonele cu activitate vulcanică și tectonica, sunt utilizați pentru încălzirea locuințelor și pentru producerea electricității. Există trei tipuri de centrale geotermale care sunt folosite la această dată pe glob pentru transformarea puterii apei geotermale în electricitate: "uscat", "flash" și "binar", depinzând după starea fluidului
Energie geotermică () [Corola-website/Science/304465_a_305794]
-
și joasă se numește Midt-Jan, iar cele două părți muntoase se numesc Nord-Jan și Sør-Jan. Jan Mayen este o parte a lanțului dorsal mesoatlantic. Acest lanț de munți subacvatici se întinde până la Insula Bouvet în sud, și constă din munți vulcanici care s-au format acum un milion de ani în zona dintre plăcile continentale dintre Americi și Europa/Africa. Jan Mayen este vârful vizibil al unuia dintre munții aceștia vulcanici, ale căroro bază se află la 3000 m sub nivelul
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
întinde până la Insula Bouvet în sud, și constă din munți vulcanici care s-au format acum un milion de ani în zona dintre plăcile continentale dintre Americi și Europa/Africa. Jan Mayen este vârful vizibil al unuia dintre munții aceștia vulcanici, ale căroro bază se află la 3000 m sub nivelul oceanului. Punctul de reper este vulcanul Beerenberg (2277m), care este acoperit în bună parte de un ghețar și care este practic cea mai mare parte a regiunii din nord (Nord-Jan
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
este vulcanul Beerenberg (2277m), care este acoperit în bună parte de un ghețar și care este practic cea mai mare parte a regiunii din nord (Nord-Jan). Beerenberg, un vulcan activ, a avut erupție ultima dată în 1985. Toată insula este vulcanică, dar vara culoarea neagră este acoperită în parte de mușchi, iarbă și flori.
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
și deal. Aceste culturi se pare că au fost create de mici grupuri migratoare care aveau diferite activități bazate în special pe vânătoare și cules. Uneltele de calitate din piatră erau schimbate cu altele de la mari distanțe; de exemplul roca vulcanică, obsidianul, care se găsea în prefectura Nagano a fost prelucrată de grupuri aflate la periferia Tokyo-ului de azi. Se pare că o caracteristică a acestei perioade a fost uniformitatea culturilor pe zone largi. Perioada paleolitică este, deci, caracterizată de trei
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
și beton. Prima formă de ciment a fost descoperită de către romani. Aceștia înlocuind calcarul cu marne și marnocalcare în cuptoarele de obținere a varului și crescând temperatura de ardere, au obținut un material care, fin măcinat și amestecat cu cenușă vulcanică, este considerat primul ciment din istorie ("caementum"). Amestecul s-a numit și ciment puzzolanic după numele localității Pouzzolli de lângă Vezuviu, de unde s-a exploatat prima dată cenușa vulcanică. Producția cimentului începe în cariera de calcar, cu excavarea pietrei de calcar
Ciment () [Corola-website/Science/312790_a_314119]
-
ardere, au obținut un material care, fin măcinat și amestecat cu cenușă vulcanică, este considerat primul ciment din istorie ("caementum"). Amestecul s-a numit și ciment puzzolanic după numele localității Pouzzolli de lângă Vezuviu, de unde s-a exploatat prima dată cenușa vulcanică. Producția cimentului începe în cariera de calcar, cu excavarea pietrei de calcar și a argilei. Apoi, acestea sunt sfărâmate în bucăți de mărimea unei monede. Aceste materii prime, împreună cu un material care are aport de fier, sunt omogenizate într-o
Ciment () [Corola-website/Science/312790_a_314119]