16,454 matches
-
abstracție de efectul vizibil al veștii asupra prietenei sale. Inginerul Alexandru Georgescu, cel căruia i-am rămas datoare cu un zâmbet atunci... știi... Fără nici o explicație, Olga ieși din încăpere, ca după câteva momente să revină purtând pe buze un zâmbet străin, întunecată de știrea primită. Ținu să-și arate într-un anumit fel nedumerirea: - La toate mă așteptam, dar ca Alex să facă asta... Spuse cu intenție numele mic, cu scopul de a-i atrage atenția Inei că ea are
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ea era aleasa. Sufletul îi devenise o rană. Olga nu putea să-i ierte Inei faptul că i-l furase pe Alex. Da, da, acesta era cuvântul: i l furase, dar para cât putea de bine, acoperind situația creată cu zâmbete și vorbe scăldate în două ape. Pentru a nu se demasca, găsi că cel mai potrivit ar fi să ia o mină de indiferență. Cu haina aceasta a unei prietenii de fațadă, avea să-și pună mai lesnicios în aplicare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
coasem împreună goblenuri. O clipă am avut impresia că vrea să-mi spună ceva, căci avea gura întredeschisă și i se vedea tremurând limba umflată. Dar nu era decât un fir de cacao rămas în colțul gurii, părând urma unui zâmbet. PĂDUREA DIN INTERIOR Presupun că prima dată te-a durut când i-ai văzut rădăcinile vibrând în soare sub lama zimțată a fierăstrăului. Frunzele umplură asfaltul și ai fi putut crede că înmuguresc acolo dacă n-ar fi venit mașina
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
închis, ascuns, interzis. Acum nu mai ieșeai deloc. Nimeni nu ar fi fost în stare să treacă de plopii de la intrare și de lianele crescute după ușă. Când treceai toate se dădeau la o parte, tu le răspundeai cu un zâmbet, dar zâmbetul îți îngheța pe față la o bătaie de dincolo de ușă. Prin deschizătura îngustă se zărea silueta vecinei. Tu i-ai spus că nu ai timp, ea ți-a spus că urmează să moară. Crăpătura s-a mărit și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
interzis. Acum nu mai ieșeai deloc. Nimeni nu ar fi fost în stare să treacă de plopii de la intrare și de lianele crescute după ușă. Când treceai toate se dădeau la o parte, tu le răspundeai cu un zâmbet, dar zâmbetul îți îngheța pe față la o bătaie de dincolo de ușă. Prin deschizătura îngustă se zărea silueta vecinei. Tu i-ai spus că nu ai timp, ea ți-a spus că urmează să moară. Crăpătura s-a mărit și ai putut
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-l puteam auzi, totul venea spre noi mai târziu decât ne obișnuiserăm. El deschise apoi brațele să ne îmbrățișeze. L-am lăsat să ne îmbrățișeze, apoi am dat drumul la televizor. Urechile mari și rotunde, ochii imenși, negri și vii, zâmbetul până la urechi și toată dragostea lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta tatei. PÂNĂ LA PRIMA BENZINĂRIE Își reveni brusc din leșin. Pe noptieră medicamentele stăteau neatinse, ceaiul din plante încă mai scotea aburi... înseamnă că leșinul nu durase prea mult. În
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
după gratii. A doua zi dimineață Vladimir se trezi brusc. Bătăile în ușă erau tot mai insistente. Nu îi plăcea să fie luat prin surprindere, trebuia să aibă totul pregătit, știut dinainte. Nu putea să își permită reacții firești, orice zâmbet sau încruntare era calculată la milimetru. Bătăile în ușă îl făcură să tresară și să se simtă puțin nesigur. Deschise. În cadru se afla unul dintre agenți. Dacă ați venit să mă arestați, să știți că vă pierdeți timpul. Am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
împrejur era doar un gol negru, imens. Povestea ei începea și se sfârșea în această cameră. El impusese regulile jocului, pe care ea trebuia să le respecte. Și nu putea să nu-l urască pentru asta. Buzele ei schițară un zâmbet ironic atunci când închise ușa. Își ridică ochii și privi cu atenție degetele tale care dau pagina sau urmăresc rândurile ce curgeau unele după altele fără alineat. Doar tu ești vinovat, pentru că, fără să-ți dai seama, ai declanșat o lume
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
chiar și... după... - Mulțumesc Olga, mulțumesc... Un timp, mama Inei îi urmări pașii Olgăi care călcau siguri pe dalele de marmură cu intarsii liliachii, parcă voind să spună: aici sunt în elementul meu! După ce își luă halatul, Olga, prefirând un zâmbet confecționat de împrejurare, trecu din nou pe lângă mama Inei și se îndreptă spre salonul unde era Ina. Intră dezinvoltă, arătând o disponibilitate ce părea firească și adresându i-se acesteia cu vorbe de încurajare: - Și vom fi mamă, ai!? Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tot amâna cu bună știință momentul prezentării copilului Inei. Cum deschise Alex ușa, Ina întâlni ochii veseli ai soțului ei, radiind de bucurie. Starea lui euforică îi făcu bine, și-i transmise o doză de tonicitate, soldându-se cu un zâmbet îmbrățișat cu căldură și dragoste, împărtășită deopotrivă de către cei doi. Alex alergă spre patul soției sale, o cuprinse grijuliu de mijloc, o sărută pe obrajii livizi și-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
așeză pe pat și adormi așa îmbrăcat, cum se afla. A doua zi dimineață, se trezi în zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele probleme la care încă nu găsise răspuns, dar își zise cu un zâmbet nedeslușit: Am îmbătrânit! Sunt tată, băiatul meu a împlinit o zi... Ei, băiete, altă făină se macină de acum la morile tale! Viața e ca o apă curgătoare: chiar dacă apar unele obstacole, nu poate fi oprită în loc. Trecând prin filtrul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
poartă vreo vină. Și Olga scoase din poșetă un covrig, îl frânse în două și-i întinse Inei o jumătate din el. - E ca un fel de pipă a păcii, nu? Ina luă jumătatea de covrig oferită și schiță un zâmbet de bunăvoință. - Să fie și acesta un semn că prietenia noastră nu s-a stins! Ziua aceea și multe altele după, au decurs într-o armonie care-i îndepărta Inei, măcar prin aparență, orice motiv de suspiciune. Dar când îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că mă amețești! Patroana magazinului, o femeie atrăgătoare, purtându-și cu dezinvoltură un corp ce se vedea a fi ținut în granițele unui regim strict, le ieși în întâmpinare celor doi soți, însoțindu și gestul ospitalier al mâinilor cu un zâmbet larg, deschis, primitor, ca o comerciantă de profesie ce era. - Vă rog să luați loc. Le oferi două fotolii în preajma unei mese de sticlă, ea așezându-se pe un al treilea. O cafea, o băutură răcoritoare?, Întrebă ea. Domnul are
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era. - Vă rog să luați loc. Le oferi două fotolii în preajma unei mese de sticlă, ea așezându-se pe un al treilea. O cafea, o băutură răcoritoare?, Întrebă ea. Domnul are vreo preferință? Poate vrea o tărie...!? Victor prefiră un zâmbet În care se putea înțelege că nu e cazul și pentru a fi mai explicit, adăugă: - Nu, nu, vă mulțumim, zise Victor, am vrea o rochie. Patroana, voind cu tot dinadinsul să continue oferta ospitalității și pentru a-i binedispune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în dreapta și în stânga, cu un glas care depășea cadrul și decența, unde este maternitatea? Culoarele i se păreau adevărate labirinturi și nu îndeajuns de luminate. În cele din urmă, ajunse în fața unui oficiu, unde o asistentă îl întâmpină cu un zâmbet plin de înțelesuri, întrebându-l cu ce îl poate ajuta? Victor își exprimă în cuvinte trunchiate dorința de a o vedea pe doamna Olga Stamate, soția sa. Fata în halat alb îl sprijini să ajungă în preajma salonului. Îl privi încă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
grea. Acum însă, când un crâmpei de soare s-a revărsat asupra vieții mele, când bunul Dumnezeu s-a îndurat să toarne harul său peste pătimirile mele și mi-a dăruit o fetiță ca o zână, un copil normal, numai zâmbet și bucurie, îți scriu, știind că și tu vei trăi clipele mele de plinătate și fericire. Ina, draga mea, într-o mână țin bucuria despre care îți scriu și în alta necazul meu cel mare: băiețelul meu, Petrișor, care împlinește
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tu în fotografia pe care ți-o trimit ce copil dulce e! Dumnezeu a avut grijă trimițându-mi acest îngeraș să-mi mai lumineze zilele întunecate, să nu mă rătăcesc în noianul meu de griji și necazuri. Cu un singur zâmbet ea îmi luminează sufletul, viața! E un copil bun, nu plânge noaptea, mănâncă, prinde în greutate, înflorește de la zi la zi ca o floare rară, parcă adusă din paradis. Nu știu ce am să mă fac cu doi copii după ce voi reintra
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cărei nume tu îl pronunți impasibilă și cu o oarecare ironie, a descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă, ca întotdeauna când te afli în fața imprevizibilului. Ceea ce însă o irita mai mult era faptul că această colegă binevoitoare derula povestea în pas de melc. O fierbea, cum se spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
soțul tău ca pe un om integru, nu s-ar coborî el până la o fătucă, în fond, o subalternă. Dar mai știi, uneori bărbații, indiferent de sezon, preferă cruditățile. Ina își stăpâni cu greu lacrimile, parând cele spuse cu un zâmbet în care se aflau multe semne de întrebare. Nu se gândise niciodată că Alex ar putea să treacă hotarul căminului conjugal. De fapt, nu e de mirare, se întâmplă atâtea în lumea asta și la case mai mari!... - Dragă Adela
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lacrima aceea. Înțelepciunea o învăța că și Timpul o putea ajuta. Așteptarea a fost întotdeauna apanajul forte al femeii. Dar prea m-am umplut de urât!gândul o duse la Penelopa. Își mai dorea să fie gratulată măcar cu un zâmbet la plecarea sau la venirea de la serviciu a lui Alex, dar se pare că o dată cu inflația, ce adusese măriri de prețuri la diverse servicii, se scumpiseră și zâmbetele soțului ei. Auzise în mai multe ocazii că obișnuința poate să ucidă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
duse la Penelopa. Își mai dorea să fie gratulată măcar cu un zâmbet la plecarea sau la venirea de la serviciu a lui Alex, dar se pare că o dată cu inflația, ce adusese măriri de prețuri la diverse servicii, se scumpiseră și zâmbetele soțului ei. Auzise în mai multe ocazii că obișnuința poate să ucidă dragostea. Am creat împreună cu Alex, își spuse ea, un imperiu al nostru în care am construit o cetate, punând în zidărie visele, gândurile, toată dragostea noastră. E oare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și când glumești pui uneori și câte un cui înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia celor câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total de taina cuprinsă într-o caligrafiere dictată de o furtunoasă stare de neliniște. Parcă și literele ieșiseră nefirești, neegale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
umbră nedeslușită, o închipuire? Era ca o fantomă cu chip nebulos, abia conturat ce-i seconda pașii. În timp ce rătăcea în lumea imaginilor obsedante, îi ieși în cale Lili. Jovială, plină de aplomb, având în voce un alint învelit într-un zâmbet în culori pastelate, cu o paletă parcă luată din curcubeu care, țuguindu-și buzele într-un anumit fel spuse: - Șefu’ vrea o cafeluță caldă sau are o altă preferință...!? - Nu, nu, mulțumesc! Închide te rog ușa, am ceva de lucru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și nici medicii curanți câte îi mai erau înscrise în marele catastif al Celui de Sus. Ina intră, mulțumindu-i fetiței-asistente pentru amabilitate. Cum deschise ușa încăperii, o întâmpină o ființă lividă, stoarsă de viață, umbra unei umbre, cu un zâmbet pe care buzele încercau să l schițeze, dar cu toate eforturile nu reușiră să-l afișeze. Ochii ei, cândva căprui, vii și neastâmpărați, deveniseră inexpresivi, de un galben pal, ca frunzele unei toamne târzii călcate îndelung de pașii nepăsători ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care are loc după amiază și de la care nu poate lipsi. Îți promit că am să mai vin să te văd. Eu mai sper că Dumnezeu nu poate să ia la el o ființă așa de bună ca tine. Un zâmbet palid, ce adunase toate vorbele Inei într-un buchet, nemeritat, se prefiră pe buzele Olgăi arse de boală. - Nu, nu pleca! N-am vorbit îndeajuns. - Ți-am spus motivul pentru care mă grăbesc. Și tu Olga ai nevoie de odihnă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]