2,178 matches
-
2. Cinci din ele erau nechibzuite și cinci înțelepte. 3. Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit. 6. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: "Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!" 7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. 8. Cele nechibzuite au zis celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mâncau ofițerii de la cartierul diviziei, precum și cei de la comandamentul brigăzii de artilerie, care se afla în sat. În fund, într-o odăiță, era popota trecătorilor, adică a celor ce mergeau spre front sau se întorceau de acolo și trebuiau să zăbovească un răstimp pe la numeroasele servicii ale diviziei. Fiindcă întîrziase, Bologa nu mai vru să treacă prin sala cea mare, ci coti prin ogradă și intră în tindă, unde câțiva soldați spălau vase, ștergeau tacâmuri, desfundau sticle, în vreme ce alții veneau de pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
altfel un ofițer care dezertează e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculîndu-se. Și, fiindcă mâine dimineață trebuie să fim la datorie, v-aș propune să ne cărăbănim... Nu de alta, dar mi-e teamă că, de vom mai zăbovi mult, aveți să mă convingeți că dezertarea la dușman e o faptă vitejească! Încercă să râdă și, neizbutind, se duse la canapea și-și alese din grămadă mantaua și armele. Gross se uită la ceas și zise către Cervenko: ― Ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bucura că în creieri îi furnicau, ca și altădată, numai reflectoare, tunuri, muscali, hărți, decorații... Spre seară veni căpitanul Klapka în inspecție. Bologa se înnoură, mai ales când căpitanul îi spuse că a văzut celelalte baterii și că aici va zăbovi mai mult, ca acasă... Îi dădu toate deslușirile, rece, scurt, parcă astfel ar fi vrut să înlăture o apropiere în afară de serviciu. Klapka îl ascultă gânditor, privindu-l mereu în ochi cu o stăruință care pe Bologa îl zăpăcea și-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să aducă vorba despre buba zilei. Într-o atmosferă de jenă, își exprimară părerile asupra mersului vremii și asupra greutăților de trai, unii stăruind mai mult asupra rațiilor de făină și a scumpetei nenorocite care ucide entuziasmul cetățenilor. Apostol nu zăbovi decât vreo zece minute, spunând la plecare că a venit doar să le strângă mâinile. După plecarea lui, directorul băncii "Parvana" obs-erbă că locotenentul n-avea decorațiile pe piept, iar contabilul, că n-a suflat nici un cuvânt despre război... Zilele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plimba neîncetat gândurile. Deseori ochii lui încercau să se odihnească contemplând crucea înflorită cu raze din turnul bisericii. Dar sufletul lui era îndată apucat în cleștele unor remușcări stranii și, dornic numai de liniște, fugea spăimântat mai departe... Mai mult zăbovea împrejurul mormântului de piatră al tatălui său. Știa inscripția pe de rost și totuși, de câte ori o privea, căuta s-o silabisească, pentru că în vremea aceasta îi venea mereu în minte linia dreaptă pe care a urmat-o bătrânul în viață
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a sărutat-o cu atâta foc, că era să-și piarză și ea capul, ba a doua oară a dat și ordonanța peste ei. A treia zi, după asfințitul soarelui, groparul spuse locotenentului că se duce la Făget, unde va zăbovi tocmai până sâmbătă după prânz, că are acolo o "tablă" de porumb și ar vrea s-o are mâine cu uneltele și vitele cumnatului, să isprăvească cu munca pământului și să fie liniștit de sărbătorile Paștilor. Bologa uitase că e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
universul se preface deodată în neant, lăsîndu-l numai pe el cu ea în fața lui Dumnezeu. ― Acuma însă trebuie să plec, zise apoi fata, că azi am mult de lucru... să fac ouă roșii, cozonaci, pască... Doar mâine e învierea... Mai zăbovi un minut, parcă inima nu ar fi lăsat-o să se despartă de Apostol. Pe urmă fugi în casă, râzând... În același moment Bologa auzi foarte deslușit din cancelarie, pe ferestrele deschise, glasul sergentului: ― Mi se pare că locotenentul nostru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
află însă primarul că "dumnealui vrea să ia pe Ilona", se însenină și vorbi mai cu inimă: ― Apoi, dacă-i așa, să n-ai grijă, domnule locotenent, că n-ai s-o duci rău la noi! De-o fi să zăbovești mai mult, n-o să te lăsăm pe drumuri. Uite, colo, în fund... Arătă cu degetul un mic chioșc de bârne, cu o ușă și un geam, cu coridor în față și cu trei trepte de scânduri, lipit de casa din dreapta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
limpede: ― Așa, Varga... Îl predai regimentului, firește cu formele reglementare... Mai merseră două minute și sosiră la postul de comandă al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, înconjurat de colibioare mai modeste. Varga coborî în coliba cea mare, unde zăbovi mai mult. Ieși întovărășit de un ofițer, zgribulit și somnoros, care bufnea supărat: ― Cel mai cuminte ar fi fost să-l ții la tine, la sector, până dimineața... Dacă o să mă sculați din somn pentru toate mărunțișurile... ― Dacă-ți iei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îmi măcina sufletul și satul însuși părea să nu mai aibă preț. Plecase tăcută, într-o zi posomorậtă, cậnd nori hidoși de plumb brăzdau cerul cenușiu, cậnd frunze îngălbenite de vreme cădeau îndurerate de pe copaci, cậnd picături grele de lacrimi zăboveau pe florile triste din fața casei. O ploaie rece de plumb însotise bocetele celor rămași să-i fie dragi doar lui, celui ai cărui ochi mă priveau acum intrigați... Vizibil emoționată, am încercat să-mi ascund durerea, căci suferința lui Yon
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
printre păduri și dealuri, printre livezi și dumbrăvi. Cea dintậi reprezentare a morții a fost pentru mine întocmai precum a ciobanului mioritic. Mi se părea atật de firesc să găsesc trupul tractoristului pe undeva, pe acolo, prin Frența, încật am zăbovit ore în șir la capul mortului, încercậnd să dezleg misterul prin care firicelul acela de sậnge care i se prelungea din gură să-i poată reda forța de a-și întoarce tractorul în brazdele pămậntului. Am asociat numaidecật sậngele cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
troian” strecurat cu abilitate printre zgậrậie-nori. Acel 11 septembrie m-a șocat. Tocmai ieșisem din baie șimi căutam grăbită niște șosete printrun sertar aflat întậmplător prin prejma televizorului. Priveam calmă imaginile, crezậnd ca e vorba de vreun film SF. Am zăbovit minute în șir fără să pot discerne între realitate și irealitate. Nu puteam să-mi cred ochilor... Pur și simplu priveam ecranul, avậnd vaga impresie că am halucinații. Un asemenea dezastru mintea mea nu a putut niciodată imagina, nici măcar pentru
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ai fost scos din porție, dragă ieșene. Nevasta mea e mare iubitoare a trecutului. Așa că în numele istoriei iartă toate plecările mele. N-am decât să mă bucur că necazurile nu stau în calea noastră și putem hălădui în voie. Nu zăbovim prea multă vreme și pornim spre Cetățuia. Ca de obice, o bună bucată de drum călcăm în tăcere. Asta însă nu durează prea multă vreme, fiindcă ieșeanul are mâncărici la limbă: Fii bun, vere, și povestește-mi de când se înalță
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ion Neculce cronicarul descrie întâmplarea în „Letopisețul Țării Moldovei”. Era în preajma fatidicului an 1711... „Socotit-au Dumitrașco-vodă (Cantemir) să-ș pornească doamna de la Cetățuie pre Oituz cu Iordache Rusăt vornicul,... iar vodă cu boierii... să purceadă în gios spre Huși, să zăbovească acolo, pînă or agiunge moscalii la Bugeac de s-or bate cu turcii... Și au ales o sută de siimeni cu doi bulucbași... și le-au dat lefe și i-au suit în Cetățuie să purceadă cu doamna... Iar celorlalți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ținutul Tutovii. Acolo în legea lor (turcii) au dat laudă lui Dumnedzău că au scăpat și au ieșit la lume. Iară Ștefan vodă pornitu-s-au după dânșii... și i-au gonit pre turci păn i-au trecut Siretiul la Ionășeni... Și zăbovind Ștefan vodă acolo au tocmit, de au despărțit din Milcovul cel Mare o parte de pârău, ce vine pe lângă Odobești și trece de dă întru apa Putnei. Și păn astăzi iaste hotarul Țării Moldovei și a Țării Românești acel pârău
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bisericii s-a așezat aici de Comisiunea Monumentelor Istorice, 1929” Auzi dumneata “vechea pisanie găsită în curtea bisericii”!... O rază de soare furișată - hoața - printre perdele mi s-a așezat pe pleoapa stângă îmboldindu-mă “să fac ochi”. N-am zăbovit prea multă vreme și am plecat cu pas proaspăt spre Târgul Cucului, acolo unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat al cocoșilor... Merg cu spor îmboldit și de răcoarea dimineții care se prelinge cu șiretenie pe șira spinării
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zis: “La Doi Castani”. Și i-a mers bine... Cei doi castani și casa se află încă și astăzi la locul lor... M-ai dumirit, dragă ieșene, și mâine dimineță te voi aștepta “La Doi Castani” negreșit. Numai să nu zăbovim prea multă vreme pe acolo, că nu de alta, dar ni se usucă beregata ca la găini când au cobe. Așa vom face, dar înainte de a ne despărți, am să-ți spun că la Hanul Trei Sarmale pictorul Octav Băncilă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acest soi: „Când femeia e vădană Cu pleoape vinete Dă-i întâi să bea Crăcană, După aia, ține-te!” -Mi-am adus aminte de crâșmele de altă dată ale Iașilor, scoase la lumină de Godel: „Acei ieșeni care nu obișnuiau să zăbovească lângă poalele nevestelor lor probabil își amintesc de puzderia de locuri vesele pe care le-am înșirat fără nici o discriminare, în fuga condeiului: <Raiul lui Adam> dinspre Tătărași, <Florica>, <Vidrașcu>, <Parcul vânătorilor> din dealul Copoului, grădina <Perjoaia> în drumul spre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Căpeteniile lui Israel și împăratul s-au smerit și au zis: "Domnul este drept!" 7. Și cînd a văzut Domnul că s-au smerit, cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Șemaia: "S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor și mînia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Șișac, 8. dar îi vor fi supuși, și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărățiilor altor țări." 9. Șișac, împăratul Egiptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
siluetele pescarilor înarmați cu mulinete și prăjini care de care mai sofisticate aruncând de pe uscat, râmele de mare după chefal. Radu, era un bucovinean frumos, mult mai tânăr decât el... care se credea tânăr! Aveau pregătite slipuri fiindcă, pe acolo zăboveau adesea amatoare de soare, liniște și baie-n mare așa că se pregătiseră pentru orice fel de întâlniri neprevăzute! Vara încinsă și nopțile scurte păreau interminabile, temperaturile de zi și noapte oscilau între ele cu 12 grade, soarele înăbușea orice tendință
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că glumește. 15. Cînd s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: "Scoală-te", ia-ți nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății." 16. Și fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia l-au apucat de mînă pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruțe, l-au scos, și l-au lăsat afară din cetate. 17. După ce i-au scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ca să mă duc acasă, în țara mea. 26. Dă-mi nevestele și copiii, pentru care ți-am slujit, și voi pleca, fiindcă știi ce slujbă ți-am făcut." 27. Laban i-a zis: Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăbovește; văd bine că Domnul m-a binecuvîntat din pricina ta; hotărăște-mi simbria ta, și ți-o voi da." 29. Iacov i-a răspuns: "Știi cum ți-am slujit, și cum ți-au propășit vitele cu mine; 30. căci puținul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pentru el; ai să-l ceri înapoi din mîna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru totdeauna. 10. Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors pînă acum." 11. Israel, tatăl lor, le-a zis: Fiindcă trebuie, faceți așa. Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
casa lui, și cîrmuitorul întregii țări a Egiptului. 9. Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu, și spuneți-i: Așa a vorbit fiul tău Iosif: "Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine și nu zăbovi! 10. Vei locui în ținutul Gosen, și vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi, și fiii fiilor tăi, oile tale și boii tăi, și tot ce este al tău. 11. Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]