2,055 matches
-
să alunece pe clina ce i-o crease duplicitatea guvernului ei. Prin acel act d. Brătianu a pierdut încrederea a cinci cel puțin din șapte puteri. Dar d-sa se supără. Urmează discursul tronului, îmbrăcat de sus până jos în zale și platoșe de oțel: țara 'l vede, quiriții aplaudă, crezând că lucru mare ce asigurări trebuie să fi având primul nostru ministru de la puterile din apus pentru a vorbi cu atâta emphasis. Aș! Nimic! Scuzele plecate ale blondei sale umbricule
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
română ne întărește în credința veracității acestor enunțări, cari îndealtmintrelea ni se confirmă și din alte sorginți competente (? ). Pietrele aruncate în ferestrele rezidenței metropolitane, precum și atacurile fără moderațiune a presei române de dincoaci și de dincolo de Carpați, impertinentul "protest în zale" cu care-a umplut lumea tinerimea română din Sibiiu, îndreptat în contra "neadevărurilor tendențioase" cuprinse în pastorala de mai sus dovedesc nu mai puțin turburarea întinsă și adâncă, pe cari le-a produs descoperirile mitropolitului în inițiatorii și complicii noului scandal
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de boabe galbene de sudoare, femeia din Magdalenian rămase nemișcată ca un idol de eben. Duhoarea ei de subțiori și de rodul-pământului atrăgea mii de muște cu torace verde-metalic sau albastru-cianură, care curând o acoperiră cu o cămașă vie de zale forfotitoare. Albinosul, sub noua sa întrupare de insectă cavernicolă, își pierduse ochii, rămași ca două vagi umflături atavice sub pielea din solzi de cristal. În schimb, ochiul din frunte i se aprinsese ca un mare safir, și trimitea înainte o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
amici buni în realitate și puteau fi văzuți în orice seară la birtul actorilor de lângă Teatrul Național. După cei doi bărbați vestiți, mirosind a levănțică împotriva moliilor, dar din coapsa cărora ieșise toată românimea, veneau, flancați de soldații lor cu zale și chimire de piele, cu coifuri de fier lustruit, alți voievozi ai neamului, fiecare înveșmîntat ca în tabloul ce-l reprezenta, de parcă ar fi avut doar un singur rând de straie, fiecare cu însemnul după care putea fi ușor recunoscut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se rostogoleau pe podeaua de lut, tinzând să se unească asemenea boabelor de mercur. Prin forța strivirii în palmă, un jet de gelatină țâșnise printre degetele fetei drept pe icoana arhanghelului Mihail, deformîndu-i acum ca o lupă măritoare toracele în zale albastre, mantia de purpură fluturîndă, fața cruntă și dreaptă de oștean al Domnului, încît îngerul militar părea acum o rădașcă prinsă de milenii într-un bob de ambră. Maria-ncepu să lucreze ca fermecată, fără măcar să privească frământarea rapidă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-ar fi adunat puterile și deodată se-ndreptă, în asurzitorul imn de slavă al strunelor întregii cochilii, devenind o ființă de o nesfârșită majestate. Era Arhanghelul Mihail, încoifat și-mplătoșat, cu vestmânt de catifea verde-albastră pe sub inelele de fier ale zalei și cu mantie purpurie, amestecată cu penele cârlionțate și pufoase ale viguroaselor sale aripi. Rostogolindu-se ca un asteroid în vidul sferei ai cărei pereți lustruiți se mai zăreau, în vaste depărtări, doar ca o lumină difuză, marele înger se-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe unde apucaseră câțiva soldați romani. De fapt, vreo doi se treziseră și se uitau orbiți și înspăimîntați la Isus. Nu era nici o-ndoială că erau romani, erau îmbrăcați exact ca în cartea de istorie de-a patra, cu coifuri, zale și scuturi dreptunghiulare, tot ce trebuia. Și sulițe lângă ei. Copilului nu-i venea să creadă. "Mamă", întrebă el, "Isus Cristos a trăit pe vremea romanilor?" Mama nu știuse să-i spună, dar nu credea. Isus fusese Dumnezeu, nu trăia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și mai musculoasă. Din când în când, labele din spate li se destindeau brusc, proiectând puricele-n gratii cu atâta putere, că aproape dărâmau cușca de pe postamentul ei. Dacă-i priveai mai de-aproape, pântecul lor era inelat, acoperit de zale, făcute și ele dintr-un fel de solzișori. Puricii chițcăiau scurt, ca liliecii. Copiii putură vedea și cum erau hrăniți: un îngrijitor foarte plictisit tocmai târa după el, în cușcă, un pui trist de elefant, care se trânti pe-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lucind de furia dorinței de a ucide. Războinicul izbea cu sabia cu forța unui baros, iar Waltan, ce reușea doar cu mare greutate să pareze loviturile, se văzu obligat să se retragă către liziera pădurii. Bărbatul, protejat de cămașa de zale și de un scut mare, de formă alungită, îl hărțuia fără încetare cu loviturile sale, iar tânărul se și vedea pierdut, când, deodată, celălalt încremeni, toată ființa lui se încordă și căzu apoi greoi cu fața în iarbă. Din spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închise drumul. Tânărul îl doborî din două lovituri și alergă spre car. în spațiul ce se deschise dintr-o dată înaintea lui printre combatanți, îl văzu pe tatăl său, plin de sânge, primind o nouă lovitură de suliță, care îi străpunse zalele sub un umăr. în spatele lui, Ricarius, rănit și el, se apleca sub loviturile dușmanilor. în același timp, vizitiul fusese dat jos din car, iar carul țâșnea înainte, tras de caii îngroziți într-o goană sălbatică, spulberând tot ce îi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțimea nemișcată și tăcută, în mod vizibil încordată și pătrunsă de resentimente întunecate. Erau câteva sute de oameni înarmați; mulți dintre ei se înălțau pe vârfurile picioarelor ca să vadă mai bine un războinic în floarea vârstei, îmbrăcat cu cămașă de zale, ce vorbea de pe mica scară a ceea ce odinioară fusese palatul guvernatorului roman. în el, Sebastianus îl recunoscu pe Gundovek. în spatele vorbitorului, trupul lui Waldomar și cel al fiului său, cu armele lor alături, erau întinse pe catafalcuri acoperite de pânze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ne anunță. Ambianus, care nu se desprindea deloc de lângă abate, îl întrebă îngrijorat pe Wisichart dacă locul acela putea fi apărat. Burgundul chemă pe unul din soldații săi să-l ajute să se elibereze de platoșă și de cămașa de zale de dedesubt; după ce le lăsă pe toate să cadă pe jos într-un ropot metalic, își puse mâinile în șolduri și trecu o privire peste zidurile părăginite ale incintei, clădirile cu acoperișuri joase și ieșite din încheieturi, poarta mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
străbătuseră un traseu presărat cu urmele mulțimii de refugiați, dar pe care aflaseră și semne evidente ale trecerii a ceea ce mai rămăsese din mica armată de burgunzi: desăgi, arme de care acum nu se mai puteau sluji sau cămăși de zale abandonate între ferigi, dar și trupul neînsuflețit al unui războinic care nu rezistase rănilor grave și acum zăcea ascuns în grabă într-un pâlc de arbuști, la marginea drumeagului. Văzând întunericul ce se întindea tot mai adânc asupra văii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voluptate și imediat se aruncă în înghesuială. Un grup compact de huni se apăra dezordonat, cu sulițe și săbii, de atacul dezlănțuit de o jumătate de duzină de burgunzi, conduși de un războinic încercat. Acesta, protejat de o cămașă de zale și de un coif magnific cu creastă metalică în formă de cap de lup, para loviturile cu un mic scut rotund și își repezea sabia cu o furie însoțită de o măiestrie aparte, ucigând și mutilând fără milă. Alți războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șa, cu spatele drept și cu capul nobil înălțat, cu părul ce-i sălta pe umeri; după ce călărise atât de mult, nu arăta nici un semn de oboseală, cu toate că, în plus, deși ziua era atât de caldă, încă purta cămașa de zale. Simțise și extraordinarul devotament pe care războinicii îl aveau pentru ea, siguranța și autoritatea cu care ea știa să comande. Așadar, conștient, în plus, și de aspectul său mizerabil, se găsi într-o neprevăzută condiție de inferioritate. Ea îl salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
două scăunele. Observând-o pe Frediana, nu putu să nu aprecieze picioarele lungi și armonioase: înfășurate în pantaloni de lână; ele trădau, la fel ca și legănarea - foarte ușoară, de altfel - a șoldurilor, o feminitate pe care cămașa grea de zale, sabia lungă și bocancii bărbătești se străduiau în zadar să o ascundă. După ce servitorul o ajută să se elibereze de livrele întregi de fierărie care o protejau, îi porunci să-i aducă bere și îi spuse lui Sebastianus pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bătut tipic soldatului resemnat deja la gândul predării. Fiecare din ei își ținea alături arme. Văzu săbii ciuntite, securi tocite, țepușe fără vârf, buzdugane strâmbate și observă că doar câțiva dintre ei erau dotați cu scut sau cu cămașă de zale. își putu da seama doar după încălțările militare ale unora dintre ei că erau soldați de meserie. Constatând că mulți erau însemnați de răni, bandajate sumar sau cauterizate în grabă ori cusute ca vai și amar și, cu siguranță, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grup de soldați și milițieni ce alergau în direcția opusă, având înaintea lor un bărbat uriaș, cu tenul bronzat și cu părul negru, lung și răvășit, care îi conferea, împreună cu barba neîngrijită, o înfățișare sălbatică și neliniștitoare. Purta cămașa de zale a soldaților auxiliari și pantaloni militari, dar singura sa armă era un soi de suliță scurtă, cu o lamă lată și puțin încovoiată, luată probabil de la un războinic hun. Omul se întorcea către ceilalți membri ai grupului și, cu strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în când de o briză ușoară, însemn ridicol - după cum spusese Magister - al unei armate grotești, își spunea, cuprins de deprimare, că poate era mai bine așa. lângă el sosi Ambarrus, călărind un cal bun și purtând o cămașă veche, de zale, mâncată de rugină în mai multe locuri: — Ai văzut acolo, în față? îl întrebă, făcând semn cu capul. Metronius privi, dar nu văzu altceva decât rândurile compacte ale galoromanilor, între care percepu o anumită agitație. Pentru a putea avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reper sigur în învălmășeala aceea sălbatică. în sfârșit, reuși să-și deschidă o breșă în rândurile vrăjmașe și se aruncă dincolo, chemându-și cu glas puternic oamenii. îl urmară și alții. Tocmai atunci o suliță turingiană, trecând prin cămașa de zale, îi străpunse pieptul. Durerea fu cumplită și copleșitoare și totuși de curtă durată. Vederea i se încețoșă, picioarele i se îndoiră, nu mai auzi nimic. Se lăsă întunericul. în timp ce cădea, mâna unui bagaud apucă însemnul și îl purtă înainte. Turingienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
demnitari până ajunse în fața regelui său, mai aproape decât reușise vreodată. Atila descălecase și, ajutat de un servitor, de Utrigúr și de Ernak, își îmbrăca acele părți ale armurii de care se ușurase mai devreme, în timp ce alt servitor îmbrăca în zale calul. Gărzile din suita sa își luau și ele armele. Regele însuși, așadar, se grăbea să coboare pe câmpul de luptă, gândind în mod clar că bătălia intrase într-o fază hotărâtoare. în timp ce îl îmbrăcau, continuau să scruteze cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veneau în permanență și se înfigeau în scutul său rotund ori ricoșau din plăcile metalice care-i protejau calul sau chiar din cele ale armurii sale; două reușiseră să treacă prin ea, iar vârfurile lor, care desfăcuseră inelele cămășii de zale, mușcau din carne, fără să poată totuși să pătrundă mai adânc. Nu erau mulți însă, cei care se bucurau de o protecție atât de bună. Sub tirul neîncetat al arcașilor dușmani, oameni și cai se răsturnau în fiecare clipă, îngroșând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei azi[-s] pe pământ. (zgomot afară) 2259 Simțesc în mine spaimele cântării, Lumina, sufletului, durerea mării. 2254 Eu simt în mine glasul, Lumina, sufletul, durerea mării. [BLESTEMUL LUI DECEBAL] (Decebal - între flăcări luminoase. Fund în dreapta grup de romani în zale luminați de aruncăturile razelor. În mijlocul lor, mai nalt, în poziție nobilă, Traian) {EminescuOpVIII 49} DECEBAL (blestemă) Zeci de secoli vă urcarăți, zeci de secoli să cădeți, Viața voastră să nu fie decât o lungă cădere! Cum ați omorât voi un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o dalbă soarte, A desperat acuma... dar speră după moarte! ȘT[EFAN] Ceea ce cred bătrânii, aceea ce ei speră, Pentru copii li este o vorbă efemeră. ARB[ORE] O, când un copil fraged privește o ruină Și știe c-avea zale de aur și lumină, Ai vrea să fie-un rege cu-ncoronată frunte, Un rege trist și palid din vremile cărunte, Cu o regină dulce și blândă ca o steauă, Cu-n păr de raze negre, c-un sân de albă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochi - S-a-nchis pe lume! O, Ștefan! Ștefan - tu, lumina vremei, Te-ai stins și am rămas în întuneric. ["DE CE AȘA DE TRIST...? "] 2270 EA De ce așa de trist, amicul meu? Tu care ești viteaz vestit în lume În zale când te-mbraci și când străbați O oaste-ntreagă ca și o furtună, Tu ce acuma aperi doar cetatea În contra unei oști ce e departe, Tu să fii trist? [EL] Eu nu sunt trist de asta Tu știi prea bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]