1,973 matches
-
totul a fost spus. Și atunci nu-mi rămâne decât a încerca scrisul ca formă a tăcerii, a ascunderii, a învăluirii a ceea ce a fost dezgolit în mod impudic. Văd dezgolirea drept una din funcțiile rațiunii. Poate că tot rostul zbuciumului nostru de-a lungul existenței este de-a fi strămoș (și, totodată, urmaș); acesta este locul pe care ni-l rezervă Istoria; Raiul a fost înlocuit cu amintirea (care este o formă slabă a pomenirii). O carte "îți bagă idei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cât ai fost elev de liceu și mai ales ți-a plăcut poeziile lui Eminescu, dar de ce mă sâcâi mereu? Și eu știu ce te frământă, draga mea nepoțică, privindu-ți inelul de pe deget și ca să te scot din acest zbucium sufletesc, îți torn versul ce a devenit un laitmotiv pentru tine. —Mi-ai povestit despre băiatul ăsta al tău, despre cum v-ați petrecut timpul, dar nu mi-ai spus cum arată acum Sinaia. —Superb! — Mi-a plăcut mult stațiunea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
gândurile încep să năvălească în capul tău și face o retrospectivă negativă, detaliată a zilei ce-a trecut și bineînțeles începe anticiparea zilei care va urma, dar tot pe negativ, că ai făcut imprudența să dai startul cu televizorul și zbuciumul intern a început dar într-un final adormi cu acel război intern, grea povară pentru creierul nostru. Conștientul a adormit, dar subconștientul nu doarme niciodată și muncește săracul din greu 24 din 24 fără întreruperi sau concediu. Dimineața ne trezim
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
vii sunt încă în amintirea mea, zise doamna Angela, stergându-și ochii. -Ionuț mă iubește, zise Ioana simțind nevoia să mărturisească, deoarece cuvintele doamnei Angela, le primise ca pe o lovitură. Doamna Angela, văzându-i expresia feței își dădu seama de zbuciumul din sufletul ei, atunci o mângâie pe cap și-i zise: -Fiecare om are destinul său! Dialogul lor fu întrerupt de Ionuț, care intrase în curte călare pe un armăsar frumos numit Murgul. Tocmai se întoarse din satul Daia, unde
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
oprește credința și unde începe superstiția? Credința se oprește la acceptarea voinței divine, la umilința și smerenia cu care se sărută picioarele însângerate ale Mântuitorului, la mătănii, îngenuncherile la semnul Sfintei Cruci și la rugăciunile repetate obsesiv pentru a domoli zbuciumul sufletului și pentru a apela la mila lui Dumnezeu. Toate aceste gesturi nu au nimic mecanic sau ostentativ. Superstiția începe atunci când se recurg la practici ce țin de dimensiunile magicului: descântece, farmece, incantații pentru a se feri de duhule rele
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
au putut îndrepta;...Milostivește-te măriia ta ca din poronca mării tale să să ostenească dumnelor veliții boieri să facă cercetare...la fața locului ca să-mi aflu dreptate; și mare pomană va fi mării tale. Robul mării tale, Locman gerahul”. Zbuciumul bietului „gerah” nu s-a sfârșit nici cu asta. De aceea, înainte de 12 ianuarie 1778, este nevoit să se adreseze din nou lui vodă: „Preînălțate doamne, jăluiesc mării tale că după multă judecată ce am avut la răposatul domnu pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Manly la buza Oceanului Pacific. Sunt de câteva zile în Sydney. Mă "vântur" prin marele oraș ca pe ulițele copilăriei, cu sentimentul că viața mea a înmugurit dogorâtă de soarele australian. Cu fața în nisip, cu mâinile căuș la urechi, ascult zbuciumul oceanului și mă afund tot mai adânc în amintiri. Mă plimb prin creierul meu ca printr-o mâzgă. Vreau să scriu o carte, dar nu știu de unde să o apuc. Personajele mă vizitează, dar nu le găsesc încă locul în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
va înțelege tot, se va conforma în cele mai mici amănunte, el întreabă deodată: sunteți măritată domnișoară, eu răspund sincer nu, nu am avut timp pentru așa ceva, mint ca o scroafă, m-aș fi măritat de milioane de ori după zbuciumul pe care îl auzeam în trupul meu, numai că nu găsisem un prăpădit care să fie în stare să-mi domolească acest zbucium, toți te călăreau la mare repezeală, apoi se scuturau ca niște cocoși împintenați, să nu rămână vreo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
avut timp pentru așa ceva, mint ca o scroafă, m-aș fi măritat de milioane de ori după zbuciumul pe care îl auzeam în trupul meu, numai că nu găsisem un prăpădit care să fie în stare să-mi domolească acest zbucium, toți te călăreau la mare repezeală, apoi se scuturau ca niște cocoși împintenați, să nu rămână vreo urmă de praf din ființa ta pe ei". Doamne, mă gândesc în sinea mea, femeia asta chiar că are un suflet rănit. Mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în valuri, treaptă cu treaptă, implorând bucuria. Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează și el în solemnă așteptare. Încetul cu încetul, zbuciumul se stinge, ochii se deschid larg, inima își domolește suspinul, timpul o ia din loc, iar sufletul zâmbitor dă mâna cu pacea. Candela încă mai pâlpâie, ruga urcă, dar timpul nu se mai oprește până la al treilea cer.
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
aievea. Bătrânul călugăr mă lasă o vreme în apele mele, apoi, aplecându se spre mine, îmi spune aproape șoptit: Eu aș zice să vii în chilia mea, pentru a te hodini, că îi fi ostenit de drum, dar și de zbuciumul la care am fost martor. Îți mulțămesc pentru grijă, părinte. Până să-mi termin eu vorba, călugărul a și pornit-o, cu pas mărunt, privind din când în când înapoi, să vadă dacă-l urmez. Ajunși la chilie, bătrânul s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care-și bătuse joc în gând devenise o enigmă era un adevărat șoc pentru o fată cu picioarele pe pământ ca ea. Și nu numai că era o enigmă, dar faptul că o preocupa idiotul... da, asta nu înțelegea ea. Zbuciumul o irita pe Tomoe, care se considera o tânără foarte inteligentă. În ciuda firii sale independente, simți brusc nevoia să stea de vorbă cu fratele ei. Era, la urma urmei, forate tânără și pentru că nu avea un prieten adevărat, Takamori era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pornit fără să știu unde voi ajunge? Sau că trăiesc un coșmar și că într-o dimineață mă voi trezi în patul meu?... Dacă sânt într-un coșmar, n-am altceva de făcut decât să aștept să mă trezesc. Orice zbucium ar fi în zadar. Visul nu poate fi grăbit când îl trăiești, când îl visezi, nu-i așa? În vis ești prizonierul visului. Aluneci pe apele lui și nu poți să ieși la mal decât dacă un val al visului
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe durată lungă. Încălzirea globală și broaștele țestoase Când cei doi pescăruși au aterizat pe catargul vaporului, absorbind efectele binefăcătoare ale odihnei, după lungi zboruri zdrobitoare, nu puteau renunța la polenul fertil al comunicării cotidiene, care aduse atâta noutate și zbucium cu ea. -Unde ai fost? -Departe, unde broaștele țestoase își depun ouăle pe malul nisipos al mărilor și oceanelor. -Și ai stat de vorbă cu ele? -Plângeau săracele din cauza încălzirii globale, care dacă continuă în același ritm, se va reduce
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ei și vrând poate a și-l uni cu al meu, mă iubește oare mai mult decât Concha mea, mama celor opt copii ai mei și adevărata mea mamă? Adevărata mea mamă, da. Într-un moment de suprem, de abisal zbucium, când m-a văzut în ghearele Îngerului Nimicului, cum plângeam cu un plâns supraomenesc, mi-a strigat din adâncul rărunchilor ei materni, supraumani, divini, aruncându-mi-se în brațe: „Fiule, fiule drag!“ Am descoperit atunci tot ce-a făcut Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ultima dată când am fost aici ; senzația aia de simplitate și de pământesc. Dar îmi cam pierd ritmul ; înjur printre dinți de frustrare în timp ce degetele mele prind aluatul. Mă doare partea superioară a brațelor ; pe față îmi curge sudoarea. Și zbuciumul din sufletul meu nu face decât să se întețească. Cum de au îndrăznit să mă șteargă cu totul ? Am fost un avocat bun. Am fost un avocat al naibii de bun. — Nu vrei să te odihnești un pic ? Iris vine la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct de vedere diametral opus: avem arta pentru ca adevărul să se nască Înfiorat sub mîinile noastre. Căci dragostea lui Pygmalion ascunde și o revoltă Împotriva esteticii eline. Sculptura greacă a evitat sîngele și zbuciumul cărnii pentru ca oamenii să aibă armonia și frumusețea zeilor. Acum, În locul buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
funcționare a afacerilor voastre murdare, cum spuneau, „afacerile voastre murdare, în aceste vremuri de înalt patriotism...“. Două săptămâni, apoi, Dida nu se mai mișcase de la depozit, de lângă soț. Neglijase casa, uitase de Tolea și de nunta lui Mircea și de zbuciumul Soniei, uitase de toate, veghind, oră de oră, lângă Marcu Vancea, să vadă, să înțeleagă. Iar ieri-seara sau poate alaltăieri, apăruse un oarecare client sau cunoscut sau comisionar, nu se știe când, cine, cu ce scop. Dida tocmai ieșise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
egal cu ceea ce mă mistuie și mă răpește mie însumi, astfel încât posed această artă a frumuseții smulsă cerului și care poate învinge natura, vina este a celui care m-a creat pentru foc". Adresându-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta noastră, ne înalți din abis spre cer, întrerupi orice mizerie a inimii și sufletului, faci să sece lacrimile și mântuiești celui drept mânia și dezgustul". Iar în epigrama pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu știu de-ai fi altcum, Căci din câte-au fost pe drum Și din câte-s pe pământ Mi-au dat trist deznodământ. Chiar speranța s-a-necat În amar nevindecat, Căci de când mă știu sub soare Sunt cu zbucium în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au prefăcut Și-s ferice prin toți porii - N-am dorit premii și glorii, Nici o clipă n-am
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cea a unui bărbat. Probabil era directorul. Doar el putea vorbi în numele întregului personal didactic și al instituției ce reprezenta Guvernul. Inspectorul, îmi închipui, se refugiase, cum a făcut Govar, într-un colț și își mânca unghiile în neliniștea și zbuciumul sufletului său. Credeam că am auzit greșit. Totuși, pe holuri nu era chiar liniște. Grupuri întregi de elevi conversau și discutau. Se auzeau chicoteli, glasuri ridicate, șoapte, strigăte, de toate. Am repetat: Mă numesc Corvium! Doresc să negociem și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui un act sexual universal În care copaci, flori, păsări, aștri, pietre, munți, oameni, gândaci, șobolani, case, totul e un zbucium sexual ce produce o clătinare uriașă pe care o aștept cu respirația tăiată. Afară, Întunericul a Început să coboare ușor. În casă obiectele Își pierd conturul. Îi place Întunericul, se simte bine În el, abia atunci Își poate pune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
piciorul stâng să mă facă să mă opresc din drum. Fac o pauză pe malul mării, așezat pe o stâncă. Valuri ușoare se sparg de stânca din fața mea iar marea se pierde la orizont. Intreaga viață este asemenea ei, un zbucium continuu și o spargere de stâncile ce te macină și te șlefuiesc în același timp. Ne zbatem ca apa cu malul. Se va liniști oare vreodată marea aceasta? Când mâinile se vor odihni pe piept. Până atunci, ne vom zbate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
insistent ce mă urmărea ca o umbră răutăcioasă. Revenind În camera unde Îmi petreceam majoritatea timpului, scriind și răsfoind tot felul de cărți, am realizat Într-o fulgerare de secundă că motivul real care a adunat În mine atâta tensiune, zbucium și chiar revoltă... era cu totul altul. „De ce a trebuit să plece?” Și doar m-a avertizat că „ea” a vândut totul la Ploiești și s-a mutat mai spre nord... cât mai aproape de „el”. „Să știi, draga mea, că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Tulcea. La un singur pas de gară se afla Dunărea, care și-a deschis brațele spre a mă primi cum se cuvine. Aici am cunoscut adevărata iubire, adevărata dăruire și comuniune cu natura, cu pământul care asculta tăcut și răbdător zbuciumul inimii mele și pentru fiecare lacrimă aprinsă , năștea, pentru ochii mei Îndurerați ( darnic și misterios), maci roșii, ca focul ce ardea tăinuit, În sufletul meu. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub talpile mele, s-au năruit altare, speranțe și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]