1,718 matches
-
de diferitele zeități sunt mai degrabă o simplificare modernă decât o realitate antică: aceleași zeități pot avea sedes cerești și sedes infernale și, intervenind În viața oamenilor și trimițându-și propriile „indicii”, pot interacționa Între ele, exact la fel cum zeitățile se pot uni Între ele (cf. Tiniaxe "Tinia" calusna) sau pot „coabita” În aceeași sedes, conform cu ceea ce ne Învață cealaltă specialitate etruscă, fulguratoria, arta interpretării fulgerelor, și auspiciul. Într-adevăr, după fulguratoria (Plinius, Naturalis historia, II, 138; Seneca, Naturales quaestiones
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întreită prezență a lui Jupiter (I, 45 sqq.). Această „coabitare” a zeilor În sedes din cer și infern și deja dovedita sinergie magico-religioasă creată prin cuplarea teonimelor ne ajută, În sfârșit, să Înțelegem o altă caracteristică a religiozității etrusce, asocierea zeităților nu numai - așa cum se Întâmplă foarte frecvent În regiunile Mediteranei antice - În forma cuplurilor divine, ci și În cea de triade. Cunoscută periferic În lumea greacă (să ne gândim la triada delfică), o atare asociere de divinități a devenit În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente, binevoitoare sau ostile, htoniene sau uraniene, ale zeităților În relație cu sedes și În posibilitatea disciplinei auspiciului de a produce interpretări coerente ale semnelor prevestitoare. Tot mulțumită influenței grecești din perioada clasică târzie și mai ales elenistică ce a urmat, aceste doctrine s-au mărit cu aporturi orfico-pitagoreice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se putea răspândi În teritoriile neromane. Pe de altă parte, printr-un transfer cultual practicat atât pe timp de război, cât și de pace (evocatio și transferre), romanii au instalat În orașul lor, cu totul sau ca „filiale”, cultele unor zeități străine. De aceea, cetatea Romei a devenit un teritoriu sacru de tip special, imaginea sfântă a imperiului, o „sinteză a lumii locuite” (epitomè tes oikoumènes) și din punct de vedere sacru (Athenaios din Naucratis, 1, 20b). Concederea dreptului de cetățenie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
femeilor și a nașterii, ca stăpână a pădurilor, a animalelor, a vânătorii, ca Însoțitoare a lui Apolloxe "Apollo", și deoarece Mercurxe "Mercur" „nu a fost nimeni altul decât Hermesxe "Hermes"”: așadar nu se poate vorbi despre o „echivalare” Între o zeitate latină la origine și o zeitate greacă (Altheim, 1930, pp. 120 sq.). În acest sens, istoria religiei romane este doar o parte a celei grecești. Cei care apărau „o descendență nordică” a religiei romane și-au lansat atunci protestul radical
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a pădurilor, a animalelor, a vânătorii, ca Însoțitoare a lui Apolloxe "Apollo", și deoarece Mercurxe "Mercur" „nu a fost nimeni altul decât Hermesxe "Hermes"”: așadar nu se poate vorbi despre o „echivalare” Între o zeitate latină la origine și o zeitate greacă (Altheim, 1930, pp. 120 sq.). În acest sens, istoria religiei romane este doar o parte a celei grecești. Cei care apărau „o descendență nordică” a religiei romane și-au lansat atunci protestul radical (Bickel, 1940, pp. 12-43; cf. Altheim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceeași formă cu care fiecare dintre ei este Înzestrat”. În sfârșit, În școala filozofică Înțeleasă ca instituție și În jurul fiecărui filozof se formează o religiozitate filozofică specifică. Ea cuprinde venerarea fondatorului școlii (În special printre epicurei), cultul anumitor eroi sau zeități locale sau care au o funcție de program (Akkademos, Muzele), dar și o pietate mai spirituală și etică. Întrucât și istoria intelectuală (Geistesgeschichte) a religiei romane este influențată de dezvoltările acestui nou mijloc de reflecție și de comunicare umană, putem adăuga
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Închiriere, ci practică o meserie, aparține unei „corporații” (corpus) profesionale (collegium). Această apartenență la asociații gentilice, familiale și profesionale creează numeroase funcții și roluri și, totodată, drepturi și datorii religioase: propriile locuri de Înmormântare, structuri cultuale particulare, venerarea unor zeități specifice, ba chiar și până și calendare speciale. Cetățenii romani din cetățile italice au „două patrii” (duae patriae), una de naștere, deci naturală, cealaltă de drept, Întrucât au cetățenie romană (civitas). Așadar, Arpinum este „patria autentică” (germana patria) a familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
efectele (Dölger, 1929, pp. 236-240; 1930, pp. 190-241; 1940; Kirsch, 1924; Peterson, 1959, pp. 97-106). 2. Un inventar al elementelor de cult roman poate fi Întocmit după cum urmează: I. Așezămintele de cult Spațiul sacru (fanum, delubrum, templum) și casa (aedes) zeității cu zid de incintă (tufișuri, pietre de hotar, cippi) și spații funcționale și secundare (mansiones, cenatoria, culina); În poziție dominantă, pe un munte, Înăuntrul/În afara așezării (sanctuare situate În afara zidurilor cetății); de o mărime stabilită, ca „altarul domestic” (lararium), mormânt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supellex) Iluminare: lumânări, făclii, lămpi cu ulei, focuri cu lemne; unelte pentru gătit, tacâmuri; instrumente de mâncat; obiecte de mobilier (scaune, bănci): tron; draperii (tapetae); casetă pentru oferte: thesaurus. Altar: altar pentru sacrificiile de animale; altar pentru tămâie: foculus. Statuia zeității: simulacrum, signum. V. Material pentru cult Animale pentru jertfe sângeroase (vite mari, mici; după vârstă, culoare, sex; nu se foloseau pești). Plante: flori - cununi - fructe; parfumuri vegetale (thus); pentru purificare: tulpini de bob sec; cereale, fructe; lemn: lemnul unui arbor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ritualurile se disting În funcție de alegerea elementelor, de frecvența și intensitatea prezenței lor, de durata și modalitatea diferitelor acțiuni, de cei care le Împlinesc și de participanți, de materialul de cult, de scopul sacrificiului și de destinatarii lui (suverani, strămoși, eroi, zeități masculine sau feminine). Acțiunile cele mai elementare ale cultului privesc hrana, Îngrijirea trupului, comunicarea În grup (se mănâncă, se vorbește, se jelește, se aduc mulțumiri). În schimb, fertilitatea este, de exemplu, o temă importantă a religiei romane, dar constituie rareori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui „familie” (domus Augusta) - capătă În epoca imperială o importanță dominantă, atât În cultul public, cât și În cel privat. Asemenea tribunului plebei, a cărui putere (tribunicia potestas) și-a atribuit-o Împăratul Augustus, sau asemenea altarului și statuii unei zeități, imaginea Împăratului asigură protecție și un fel de azil pentru cel care Își caută adăpost În preajma ei. b) Rituri Imaginea este inaugurată, dedicată și (câteodată cu o rânduială proprie) consacrată. Nu poate fi Îndepărtată din templu, nici așezată În alt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăi În prezent, a trăi pentru noi Înșine; Zeul e bun și nu poate să vrea răul; pe Zeuxe "Zeu" Îl venerează cel care Îl cunoaște; În „religia sa lăuntrică” (animi religio), Înțeleptul nu se Îndreaptă către o mulțime de zeități, așa cum „simulează”, În schimb, prin gesturile sale rituale 2. M. Tullius Cicero, consul În 63 Î.Hr. și augur (din 53 Î.Hr.), reprezintă scepticismul Akkademiei, dar se conformează unei morale și unei teologii stoice. Cu religiozitatea lui luminată, angajată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
figura romanei Magna Mater Idaeaxe "Magna Mater Idaea", atât prin moștenirea ei din Pergam, cât și prin unirea profundă care se vrea stabilită Între ea și tradiția troiană a originilor Romei. Pătrunsă În chiar inima cetății lui Romulusxe "Romulus" ca zeitate „națională”, ocrotitoare și garantă a averilor statului, zeița constituie obiectul unui cult public cu bază aristocratică, exprimat În jocurile anuale Megalesia și În procesiunea urmată de scufundarea statuii În apele râului Almo. Aspectele frigiene ale cultului, izolate În veacurile Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vor găsi una dintre expresiile privilegiate ale Îndârjitei lor apărări a valorilor păgânismului muribund, făcând din el instrumentul acelei reacții extreme față de creștinismul triumfător care, după efemera paranteză iuliană, urma să dea greș În scopurile ei. b) Isisxe "Isis" și zeitățile ciclului egiptean Când Herodot (secolul al V-lea Î.Hr.), curios observator al cutumelor și obiceiurilor popoarelor barbare, notează că „nu toți egiptenii Îi cinstesc În același fel pe aceiași zei, În afară de Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", despre care spun
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Asia Mică, din insulele Mării Egee, din Grecia continentală și, În Occident, În Sicilia și Italia meridională, unde Herculanum și Pompei au dat ample mărturii pentru el, Isis cunoaște o extraordinară Îmbogățire a atributelor și prerogativelor, ajungând chiar la dimensiunea de zeitate panthea, după definiția lui Apuleius (Metamorfoze, XI, 5), numen unicum venerat sub nume diferite la toate popoarele. Imaginea, profund elenizată, dar și Înrădăcinată În antica tradiție egipteană, a lui Isisxe "Isis" myriònyma („cea cu zece mii de nume”) se ivește luminoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar și pentru cea viitoare. În legăturăxe "Osiris" cu acest lucru, esențial este rolul pe care zeița Îl Îndeplinește deja conform anticei ideologii egiptene, În interiorul structurii mitico-rituale care o vede asociată cu soțul Osirisxe "Osiris", fiul Horusxe "Horus" și celelalte zeități ale ciclului osirian (Sethxe "Seth", Anubisxe "Anubis", Nephthys). În organica expunere a lui Plutarh (Despre Isis și Osiris), mitul egiptean Îi atribuie lui Isis sarcina decisivă a căutării corpului sfârtecat al soțului și a celebrării acelor rituri funerare prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oferă cea mai completă și mai expresivă mărturie a ei. Fără să o putem analiza În amănunt, e suficient să observăm că ea prevede, după o serie de practici de abstinență și catarctice, experiența antrenantă a unui contact direct cu zeitatea Într-un cadru de dimensiuni cosmice și asumarea de către inițiat a unor caracteristici solare, exprimate În veșmântul sacru cu care este Îmbrăcat și oferit spre venerare credincioșilor, care evocă un scenariu astral. Zeița la care fac referire misteriile Îi făgăduiește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
existență. „Întregul fir” al vieții lui va trebui să fie consacrat zeiței, astfel prinzând contur o legătură de „religie personală” (Festugière, 1954), care, fără să poată fi definită În termeni de „convertire”, deoarece rămâne În schemele unei devoțiuni față de o zeitate particulară În interiorul unui cadru politeist (Nock, 1974), exprimă totuși o experiență religioasă destul de diferită, prin intensitatea și calitatea angajamentului personal, față de cea trăită În practicile tradiționale ale cultelor publice naționale și, după câte se pare, chiar și față de cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
private În locuința sa, Încredințându-i apoi această grijă fiului. După moartea acestui Apollonius, primind În somn poruncă de la zeu să Îi construiască un templu, depășește Împotrivirea dușmanilor printr-o miraculoasă intervenție divină și Înalță o capelă unde Serapis și zeitățile care Îl Însoțesc primesc omagiile unor credincioși din ce În ce mai numeroși, a căror devoțiune, atestată de o mare cantitate de epigrafe, va conduce la construirea altor două temple și, În sfârșit, la recunoașterea oficială a aceluiași cult din partea autorităților publice. Greci, răsăriteni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oficială a aceluiași cult din partea autorităților publice. Greci, răsăriteni din orice națiune, italici și romani ce alcătuiesc populația cosmopolită a Delosului În ultimele două veacuri ale elenismului vor frecventa serapeum-urile și se vor face purtătorii de cuvânt și propovăduitorii cultului zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la nivel individual și cosmic, zeități pe care le-au cunoscut din inițiativa bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
italici și romani ce alcătuiesc populația cosmopolită a Delosului În ultimele două veacuri ale elenismului vor frecventa serapeum-urile și se vor face purtătorii de cuvânt și propovăduitorii cultului zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la nivel individual și cosmic, zeități pe care le-au cunoscut din inițiativa bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie, atunci când a fost nevoie, la asumarea, la o dată mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele pentru care să moară cu o speranță mai bună” (Cicero, De legibus, II, 14, 36). La fel, În Samotracie aleargă În număr mare soldați și negustori, În special romani și italici, ca să obțină din celebrarea riturilor secrete ale misterioaselor zeități cabirice, conturate În această perioadă ca ocrotitoare ale navigației, garanții și protecție Împotriva multiplelor riscuri ale unei existențe În mare parte Încredințate norocului și amenințate de atâtea primejdii, mai ales pe mare. În timp ce În diferite localități ale lumii grecești unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
personajelor ce fac obiectul cultului și ale adoratorilor lor. Se poate observa doar că acest cult Îmbracă forme destul de variate ce merg de la asimilarea regilor și reginelor elenistice, Împăraților și Împărăteselor și a altor membri ai familiei imperiale cu o zeitate sau alta a panteonurilor tradiționale la o asociere a acestora cu zeitățile titulare ale sanctuarelor și cu practicile rituale celebrate În ele În calitate de sșnnaoi (locuitori ai aceluiași templu), de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar că acest cult Îmbracă forme destul de variate ce merg de la asimilarea regilor și reginelor elenistice, Împăraților și Împărăteselor și a altor membri ai familiei imperiale cu o zeitate sau alta a panteonurilor tradiționale la o asociere a acestora cu zeitățile titulare ale sanctuarelor și cu practicile rituale celebrate În ele În calitate de sșnnaoi (locuitori ai aceluiași templu), de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]