3,303 matches
-
societate pluralistă și democratică prin aceea că ridică o problemă primordială: într-o societate pluralistă și democratică, este oare posibilă o tranziție pașnică spre socialism? Similitudinile dintre societatea chiliană și țările vest-europene autorizează opinia că această experiență ar putea fi pusă în practică și în Europa, și ea obține un sprijin fără rezerve din partea comuniștilor. De aceea deznodământul traumatic al „unității populare”, odată cu lovitura de stat a generalului Pinochet în septembrie 1973 provoacă derută în ansamblul forțelor de stânga. Unii, după exemplul PCI
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etapa capitalistă, inaugurând un sistem de economie* planificată și distrugând sistematic economia de piață. El reînnoadă astfel cu preceptele babuviste și blanquiste ale rupturii totale și ale inventării unei noi societăți*. începând cu data de 7 noiembrie 1917, el își pune în practică anticapitalismul, înverșunându-se, atât pe plan legislativ, cât și în activitatea sa politică de fiecare zi, să distrugă bazele capitalismului - proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, libertatea de a produce și de a schimba produsele, dar și statul de drept
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-se de țările democratice -, cât și linia Internaționalei Comuniste* (IC). PCF* este însărcinat să experimenteze o alianță cu socialiștii - tratați până acuma ca „social-fasciști” - care va deveni politica Frontului Popular, lărgit astfel încât să cuprindă și Partidul radical și pe republicani. Pusă în practică în 1934, teoretizată în 1935 de către Gheorghi Dimitrov și Palmiro Togliatti la cel de-al VII-lea Congres al IC, această politică face distincția între statele capitaliste democratice pe de o parte și cele fasciste pe de altă parte, fascismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diferite, capitalismul și socialismul* - menite să dureze până la victoria revoluției*. Odată ajuns la putere, el o consideră înainte de toate ca pe o tactică* menită să asigure supraviețuirea URSS*, oferindu-i un răgaz înainte de confruntarea decisivă cu sistemul capitalism. Ea este pusă în practică începând din 1921, în cadrul NEP*, al cărei țel este de a relansa economia după distrugerile suferite în cursul Primului Război Mondial, al revoluției și al războiului civil*. în acest context, coexistența pașnică vizează stabilizarea situației internaționale a URSS prin stabilirea de relații
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
n-ar fi fost suficient pentru a le asigura succesul fără prezența Armatei Roșii, fără ajutorul Armatei Roșii, fără ajutorul politic și polițienesc al sovieticilor care le-au permis să controleze principalele dispozitive ale statului - poliție, armată, justiție - și să pună în practică dubla tactică a „calului troian” și a „salamului”. Prima constă în a infiltra masiv, grație unor „submarine” - militanți comuniști camuflați -, partidele adverse pentru a le diviza și slăbi, și aparatul de stat pentru a-l controla. Cea de-a doua
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
populație nu sunt considerate suficient de periculoase pentru a fi exterminate, dar destul de nocive pentru a fi îndepărtate de zonele vitale pentru putere - frontierele, marile orașe, Rusia istorică. Cea de-a doua logică este cea a utopiei și a voluntarismului, pusă în practică printr-o inginerie societală: deportarea procură o mână de lucru abundentă și ieftină care-i permite regimului să colonizeze și să exploateze regiuni în care condițiile de supraviețuire sunt dificile; ea permite de asemenea ștergerea particularităților naționale sau etnice, pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Popular întâmpină ecoul cel mai favorabil. Până în septembrie 1934, PC spaniol a făcut dovada unei sectarism stângist. Dar, devenit herald al politicii Frontului Popular care, însuflețit de republicanii de stânga și de socialiști, capătă formă concretă în decembrie 1935: el pune în practică procesele de unificare cerute de cel de-al VII-lea Congres al IC. Astfel, la nivel sindical, minoritarii comuniști intră în UGT socialistă, în vreme ce Tineretul Socialist, sub conducerea lui Santiago Carrillo, basculează în tabăra comunistă. în iulie 1936, sub amenințarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primesc arme, credite și sprijin politic de la Moscova, conducătorii arabi reprimă cu mai multă sau mai puțină duritate partidele comuniste locale fără ca URSS să poată sau să vrea să-i împiedice. între 1955 și 1985, această politică de alianță este pusă în practică cu Egiptul lui Nasser, precum și cu Siria și Irak după instalarea la putere în aceste două țări a partidului Baas. După o perioadă de succese, îndeosebi în deceniul care a urmat crizei canalului de Suez, în 1956, această strategie înregistrează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
redefinirii condițiilor și a mijloacelor trecerii la comunism. „Farmecul universal al lui Octombrie”: explozie, apogeu, extincție Prima revoluție comunistă reușită este cea a bolșevicilor* din noiembrie 1917. Lenin* s-a gândit la eșecul iacobinilor și al Comunei din Paris și pune în practică lecțiile revoluționarilor ruși*, de la Neceaev la Cernisevski. Pentru Neceaev, revoluția este o luptă pe viață și pe moarte cu dușmanul, ceea ce-l face pe revoluționar să fie „dur”, călăuzit doar de pasiune și de „calculul rece”, neavând decât „dispreț pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin creează în 1920 sucursala sa sindicală, Internaționala Sindicală Roșie (ISR) sau Profintern, condusă de un bolșevic, Aleksandr Lozovski, care, militant sindical în Franța înainte de 1917, are o cunoaștere profundă a sindicalismului european. ISR este însărcinată să pună în practică a noua din cele 21 de condiții de aderare la IC: „Trebuie formate nuclee comuniste, a căror muncă îndârjită și constantă va cuceri sindicatele la comunism. Aceste nuclee comuniste trebuie să fie complet subordonate ansamblului partidului”. ISR nu obține decât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1943, el creează un guvern provizoriu în teritoriile aflate sub controlul său, se proclamă „mareșal” și inaugurează cultul propriei personalități, în calitate de conducător al Iugoslaviei comuniste, cum va și rămâne până la moartea sa, în 1980. în noiembrie 1945, instaurează republica și pune în practică un regim după model stalinist. în timp ce pare a fi un stalinist fidel, Tito refuză să se supună însă ordinelor lui Stalin*, care dorește să controleze economia și poliția politică iugoslave și care se împacă greu cu independența de acțiune a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
armonios. Asistăm la nașterea, chiar la inventarea națiunilor; sunt dotate cu o limbă scrisă, un teritoriu și un statut administrativ și politic mici naționalități care, simbol al unei rupturi cu oprimarea țaristă, se trezesc promovate în rangul națiunilor, și este pusă în practică indigenizarea cadrelor lor de conducere. în spatele aparentei funcționări federale, însă, puterea rămâne foarte centralizată și extinsă, în timp ce competențele republicilor și ale eșaloanelor regionale se dovedesc a fi restrânse. în afară de aceasta, cvasitotalitatea republicilor, teoretic organizate pe o bază națională, comportă minorități
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pătrunderea sa pe piețele internaționale, fie prin export, fie prin delocalizare (amplasarea de facilități pe teritoriul unei țări străine). În lucrarea lor Strategii de creștere [96], M. Niculescu și G. Lavalette arată că strategia de extindere a pieței poate fi pusă în practică atunci când este posibilă migrarea unui flux de clienți din alte segmente de piață către segmentul strategic actual al întreprinderii (noțiunea de segment strategic folosită de cei doi autori este în mare măsură sinonimă cu cea de câmp de activitate strategică
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
abile. d) strategia de creștere prin diversificare a devenit necesară deoarece permanența firmei pe o singură piață nu mai era o garanție de profit și supraviețuire, întrucât un număr însemnat de domenii atingeau stadiul de maturitate și descreștere. Trebuia deci pusă în practică o strategie de accelerare a creșterii: extinderea pieței geografice, segmentarea pieței, stimularea cererii etc. III.2. Diversificarea De ce se diversifică întreprinderile? Edith Penrose arată că firma poate folosi diversificarea în trei scopuri principale (între care există desigur relații strânse): 1
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
la un conglomerat unde toate mișcările strategice de achiziții și dezinvestiții sunt dictate în mare măsură de o logică financiară. III.3. Formele juridice de creștere a întreprinderii Indiferent pentru ce strategie de creștere optează, firma are posibilitatea de a pune în practică această strategie pe două căi: o cale internă și o cale externă. Vom discuta în această secțiune principalele aspecte ale creșterii interne și ale creșterii externe. III.3.1. Creșterea internă O întreprindere care alege această cale de creștere achiziționează
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
nu amenința existența altei națiuni. Aflată la apogeul puterii sale, a ascultat de avertismentele celui mai mare gânditor politic al său - un avertisment la fel de actual astăzi, ca și atunci când a fost rostit, în 1793: Printre precauțiile împotriva ambiției, să o punem în practică pe cea împotriva ambiției noastre. Trebuie să recunosc deschis, mă tem de puterea noastră și de ambiția noastră; mă tem să nu stârnim prea multă teamă. Suntem oameni și e ridicol să spunem că nu ne-am dori, ca oameni
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și Rusia în lupta pentru păstrarea balanței puterii în Europa”12. În perioada interbelică, Franța a menținut alianțe durabile cu Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia și România, iar în 1935 a semnat o alianță cu Uniunea Sovietică, care însă nu a fost pusă în practică. Strategia poate fi privită ca un fel de politică preventivă a balanței de putere, care a anticipat revenirea Germaniei și a încercat să păstreze statu-quoul de la Versailles în această situație. Pe de altă parte, formarea în 1936 a unei alianțe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
respectul nostru pentru drepturile omului sau, în mod special, pedepsirea altei națiuni pentru că nu arată respect față de acele drepturi. Ceea ce vedem aici este un principiu abstract care se întâmplă să ne fie drag, pe care se întâmplă să-l fi pus în practică într-o măsură considerabilă și pe care îl înfățișăm restului omenirii nu pentru a fi imitat, ci pentru a fi obligatoriu acceptat. Este greșit să presupunem că aceasta este vechea tradiția americană. Nu a fost deloc tradiția americană. John Quincy
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost principiul pe care Statele Unite l-au urmat de obicei. Revoluția americană, pentru a-l cita pe Thomas Paine, „nu a fost făcută doar pentru America, ci și pentru omenire”; totuși, politica americană a fost ca acele principii universale puse în practică de către Statele Unite să nu fie exportate prin foc și sabie, ci prezentate restului lumii ca un exemplu de succes. Aceasta a fost marea diferență dintre primul concept al Americii și al relațiilor sale cu restul lumii, pe de o parte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
națiunilor acționând colectiv și automat pentru apărarea dreptului internațional. Ca ideal, securitatea colectivă este fără cusur; este într-adevăr soluția ideală pentru problema aplicării dreptului în comunitatea de națiuni suverane. Dar cele două încercări care au fost făcute pentru a pune în practică ideea de securitate colectivă - articolul 16 al Pactului Ligii Națiunilor și capitolul VII al Cartei Națiunilor Unite - nu reușesc să ajungă la ideal. La rândul ei, practica existentă a membrilor acestor două organizații nu reușește să ajungă la nivelul măsurilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
moral și material al Occidentului s-a datorat în mare măsură tocmai victoriilor morale și materiale occidentale. Lumea a Treia s-a eliberat de sub robia occidentală invocând principiile de autodeterminare și dreptate socială pe care Occidentul le proclamase și le pusese în practică. Era de așteptat ca, în acest proces, principiul autodeterminării naționale să devină ideologia noilor tipuri de imperialism, iar dreptatea socială să devină masca ideologică a unor noi și vechi tipuri de aserviri. Ceea ce denotă cel mai elocvent epuizarea morală a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
altele discutate anterior, dilemele și contradicțiile cărora războiul din Coreea, considerat la acel moment o acțiune de protejare a securității colective, le-a dat naștere își au originea în contradicțiile inerente ideii de securitate colectivă care intervin atunci când aceasta este pusă în practică în condițiile politice ale lumii contemporane. O forță de poliție internaționalătc "O forță de poliție internațională" Ideea unei forțe de poliție internaționale reprezintă un pas în plus față de securitatea colectivă, în sensul că aplicarea coerciției colective împotriva unui agresor real
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
forța copleșitoare este îndreptată împotriva părții aflate în dezacord. Întrucât, după cum am văzut, realizarea acestor condiții este foarte puțin probabilă, mecanismele pentru schimbare pașnică oferite de organizațiile internaționale moderne sunt sortite să fie în general inutile. Dacă ele sunt totuși puse în practică, fie nu va exista nici o schimbare, fie schimbarea care se va produce nu va fi pașnică. Cu alte cuvinte, fie recomandările în favoarea schimbării nu vor fi impuse, fie situația va fi decisă în urma unui război între partea care susține schimbarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau analiza jurisprudențială, prin care votul majoritar poate fi anulat și minoritatea protejată de folosirea arbitrară și neconstituțională a votului majoritar. Dincolo de decizia majorității, și în spatele minorității învinse, se află întreaga putere morală și politică a comunității naționale, gata să pună în practică decizia majorității și să protejeze minoritatea în fața nedreptății și abuzului. 2. Mijloacele folosite pentru realizarea unei schimbări pașnice din cadrul comunității naționale oferă minorității șansa de a deveni majoritate în viitor. Această șansă este inerentă mecanismului alegerilor periodice și dinamicii procesului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
datorită presiunii fizice și psihice la care este supus în diferite situații zilnice. Turismul reprezintă acțiunea de deplasare, de călătorie sau de vizitare a unor obiective, realizată pentru plăcerea proprie a individului. În sens larg, turismul reprezintă ansamblul activităților umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Turismul are caracter recreativ, reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea unor regiuni pitorești, obiective culturale, economice, istorice. Turismul este o necesitate organică
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]