1,901 matches
-
Eric Satie, Darius Milhaud, Auric și Poulenc. Pianista Corina Sfetea a interpretat, la rîndul ei, compoziții jazz de Cyril Scott și Darius Milhaud. Tragediana Dida Solomon a „performat” poezii de Ion Barbu. O altă actriță de succes, Lily Popovici, a pus în scenă versuri ale poeților germani Herwarth Walden și Lothar Schreier, iar comediantul George Ciprian a citit din „paginile bizare” ale lui Urmuz. Au fost citite, de asemenea, poeme de F.T. Marinetti, Ardengo Soficci, Max Jacob, Guillaume Apollinaire, Philippe Soupault, André Breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hana Braz, Liuba Kadison, Beniamin Ehren-Krantz, Alexandr Stein, Judith Lares, Hana Mogel, Miriam Orleska, Haim Brakasch, Iosif Kalmen, Samuel Scaftel, Helene Gottlieb, Aizic Samberg repurtaseră numeroase succese în turneele lor prin mai muilte țări europene. Și la București, ei au pus în scenă, încă din primii ani, zeci de piese atît din repertoriul idiș (Șalom a-, Șalom Alehem, Osip Dimov, Peretz Hirschbein etc.), cît și din cel al dramaturgiei universale (Gogol, Molière, Leonid Andreev, Ibsen, Gorki, Arțîbașev ș.a.). Interesul extraordinar pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fața alegătorilor. Se întâmpla aceasta în luna decembrie a anului de grație 1937, an care, după părerea unora, a fost anul cel mai democratic al politicii românești. Să vedeți dumneavoastră, ce politică de mânăreală și cotonogeală, Made In România, puteau pune în scenă politicienii pe vremea ceea, încât eu cred că ai fi dat oricât ca să ai un loc în față, fiindcă ar fi făcut toate paralele să privești mai de aproape la panarama politică. La sfârșitul anului 1937, mandatul de guvernare al
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
foarte tare, dar am înghițit gălușca și am așteptat să-mi iau revanșa. Când fetele noastre erau de-o șchioapă, am regizat propriile mele mici spectacole chiar pe gazonul din fața casei. Îi foloseam pe copiii din vecini pentru figurație și puneam în scenă episoade din trecutul domnului Sprague pe care el ar fi preferat să le uite. El ar fi... Capul mesei fu lovit cu putere. Paharele se clătinară, iar farfuriile zăngăniră. Mi-am plecat privirea, ca să le dau timp gazdelor mele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi zis că ești numai dinți, replică Jane. Când a văzut că nu râd, și-a aruncat privirea dincolo de grădina săpată, spre Muirfield Road și proprietatea înfloritoare a antreprenorului parvenit. — Când fiicele mele și Maddy cu Martha erau mici, Ramona punea în scenă tot felul de parade și ceremonii pe gazonul acela imens al lor. Erau niște mici spectacole, cu fetele îmbrăcate în salopete și costume de animale. Le lăsam pe Linda și Carol să participe, deși știam că Ramona e ușor dezechilibrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
costume de animale. Le lăsam pe Linda și Carol să participe, deși știam că Ramona e ușor dezechilibrată psihic. Când fetele au crescut - adică în adolescența lor -, spectacolele au devenit stranii. Ramona și Maddy se pricepeau la machiaj, iar Ramona punea în scenă niște... piese care reconstituiau aventurile lui Emmett și ale prietenului lui Georgie Tilden în timpul Primului Război Mondial. Așa că-i punea pe copii să poarte kilt-uri ostășești, le pudra fețele și le dădea muschete de jucărie. Uneori le mânjea trupurile cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
baioneta ori de câte ori vedea un neamț mort. Nu sunt foarte sigur, dar cred c-a profanat niște morminte și pe aici, prin America. Scalpuri, organe interne... Scârbos! Am avut dintr-odată o revelație. Jane Chambers îmi povestise că Georgie și Ramona puneau în scenă aventurile lui Emmett din Primul Război Mondial, iar acum doi ani, la cină, Ramona spusese ceva despre „episoade din trecutul domnului Sprague de care el ar fi preferat să uite“. Am avut brusc o intuiție: — Cum ai putut să suporți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în patul lui Emmett, îi povestea toate detaliile aventurilor sale. Martha făcea desene obscene cu sora ei, pe care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute una cu pământul la cutremurul din ’33. Copiii care se ascundeau sub manechine îmbrăcate în imitații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
e foarte bine, pentru că o face să fie mai atentă la structurile strânse (proza propriu-zisă e mult mai laxă). Cred că într-un viitor nu prea îndepărtat, autoarea va scrie și teatru. Pledează pentru asta firescul dialogului, abilitatea cu care pune în scenă anumite situații dramatice, capacitatea de a-și surprinde cititorul, valorificare superioară a fiecărui personaj (rolul fiecărui personaj e perfect decupat), o viziune plastică interesantă, uneori chiar inedită. Sunt convins că viitoarele scrieri ale Mihaelei Alexa vor însemna un important salt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ele, se pierd - poate coboară Puck pe unul dintre ele. Cu luminile o să fie o atmosferă magică. Pentru piesa asta avem un buget bunicel, îmi explică Melanie Marsh. Un vechi binefăcător al teatrului le-a lăsat o moștenire pentru a pune în scenă o piesă de Shakespeare pe an, așa că am dat lovitura. Ne permitem să le facem pe zâne să zboare - sau măcar pe Puck. Asta ar însemna să se proiecteze un mobil pe care să stea călare. Destul de dificil, din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că era atât de fericită că vede un chip cunoscut încât nu-i mai păsa al cui era acel chip. —E toată lumea aici? spuse MM. După mintea mea de novice, la câți oameni erau în jurul mesei, s-ar fi putut pune în scenă tot Război și pace, inclusiv scenele de război, dar Matthew zise, plin de sine: —Păi, George Bradley n-a putut să ajungă pentru că filmează săptămâna asta. —Norocosul de George! se auzi o voce. —Nu-i mare brânză, doar The Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care nu-l părăsea de teamă să nu-și piardă rolul în următorul spectacol. —Se pare că-și făcuse un obicei din asta, comentă Hawkins. I-a dat lui Violet Tranter rolul principal în spectacolul pe care urma să-l pună în scenă. Acum o lună și ceva fuseseră împreună în vacanță. Veneția. Ea zice că atunci i-a promis rolul. Mi se părea mie că e puțin cam evazivă când vine vorba de Goa, zisei eu. Și acum ce se întâmplă? Hawkins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
extensivității sale fără precedent. Personal, am însă unele îndoieli referitoare la această rețetă a fericirii... Nenea Anghelache c’est moi ! Masa rotundă despre „științele sociale și finanțatorii lor”, organizată de Corina Iosif la conferința anuală a societății de antropologie, a pus în scenă o problemă care ar fi trebuit să aibă și la noi sute de dezbateri și zeci de volume bine documentate în spate. Nu are. „Cultura auditului”, care constituie contextul său mai larg, nu este însă (doar) o frustrare, mai mică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
regionalului, care începe să se facă tot mai vizibilă în prezent. De la Sibiu, care s-a prezentat ca o capitală culturală a multiculturalismului, la Dobrogea, care a început să mai renunțe la exclusivitatea emblemei sale de „pămînt românesc” pentru a pune în scenă și diversitatea comunităților și tradițiilor sale etnice, și de la festivalul cartofului din satul X la festivalul cepei din satul Y, România actuală se re-prezintă (și) ca o societate a diversității. Localul pare să-și regăsească locul în național, fără a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este un lung metraj de debut, al doilea în Turcia actuală și este un film de autor consacrat premiat la Cannes ; în primul se vorbește mult, în celălalt se tace mult, lăsînd imaginea (superbă !) să vorbească etc. Visul lui Adalbert pune în scenă într-un mod burlesc viața de uzină a unor ingineri de la protecția muncii confruntați cu accidente de muncă ; A fost odată în Anatolia urmărește într-o cheie gravă periplul nocturn și tăcut al unei echipe provinciale de anchetatori pe urmele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu este trăit dramatic și escatologic. El nu este nici absurdul modernilor, care devine un soi de sublimare - și mîntuire - a derizoriului prin estetizare solemnă. Derizoriul este mai degrabă orizontul „culturilor minore”, vitale și frustrate în același timp. Caragiale a pus în scenă derizoriul, și nu absurdul, iar Ionescu a devenit autor al absurdului doar la Paris, sub întruchiparea de Eugène Ionesco. Derizoriul este bon viveur și bon joueur : sîntem la porțile morții, unde nimic nu este luat în serios... Aceasta nu înseamnă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar două-trei personaje. Restul sînt fie rude necunoscute, fie cine știe ce trecători prin viața alor mei. Dar ce contează, este un tablou de rudenie în căutarea unui autor ! Îmi dau seama brusc de analogia cu Muzeul Țăranului Român. Bernea nu a pus în scenă viața țăranilor din România, ci rudenia lor spirituală eternă, fără referințe empirice, nedatată și u-topică. A refuzat legatul împovărător al fiecăruia pentru a le înălța icoana comună, a Țăranului interior. La fel și aici : fotografiile mele refuză genealogia strictă de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
formează pâraiele în care aș vrea să mă scald. Dar nu-mi plac nici marile schimbări. Adică nu-mi mai place nimic... Am fost aici la o slujbă religioasă și am avut impresia că particip la un spectacol de operetă pus în scenă de neprofesioniști. Toate, de la clopot, toacă și până la glasul preotului sunau dogit. Nu m-am recunoscut ca ființă care vibram la unison cu atmosfera de acolo. Acasă, ritualul mi se pare că uită să se mai sfârșească. Aici parcă stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la început. De-o vreme, încep să mă gândesc la viața mea. Până acum am privit-o ca pe un spectacol, ca și cum ar fi viața altuia. Brusc, dar nu cu mare plăcere, mi-am dat seama că spectacolul acesta este pus în scenă de mine regizorul, actorul, spectatorul deși nu exclud faptul că și-a băgat și destinul coada. Recunosc, Doamne Dumnezeule, că, atunci când spectacolul vieții mele are iz de mahala, arunc toată povara mizeriei pe seama destinului. Sunt un ticălos de om, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cum să nu se fi revărsat și după moarte, să fi inundat ce-a rămas din "viețuca" mea? Fac suportabile unele lucruri trecîndu-le în minor: "Păcat de tine, Iordana, păcat de viețuca ta!" A fost un om dramatic. Și-a pus în scenă iubirile, multele iubiri; de ce nu și-ar fi dorit să-și pună în scenă moartea? La sfîrșit, m-a chemat lîngă el. Numai că n-am dat răspuns. A avut ce-a semănat. El m-a învățat să fiu dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rămas din "viețuca" mea? Fac suportabile unele lucruri trecîndu-le în minor: "Păcat de tine, Iordana, păcat de viețuca ta!" A fost un om dramatic. Și-a pus în scenă iubirile, multele iubiri; de ce nu și-ar fi dorit să-și pună în scenă moartea? La sfîrșit, m-a chemat lîngă el. Numai că n-am dat răspuns. A avut ce-a semănat. El m-a învățat să fiu dură cu sentimentele: "Tu faci parte dintre femeile puternice doar cînd sînt singure. Pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Muzică "G.Dima" în colaborare cu tehnicienii și personalul de scenă al Operei Maghiare din Cluj. Subintitulata Dramma per musica, aceasta complexă lucrare mozartiana a avut premiera în anul 1781 la Munchen. În pofida succesului inițial, ea a fost ulterior rar pusă în scenă, probabil și datorită dispariției convenției de a avea un castrato în distribuție, sau a caracterului ei mai static, asemănător unui oratoriu. Or, recentă montare a cărei regie artistică e semnată de profesorul și rectorul Academiei " G. Dima", Alexandru Farcaș, transformă
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
Muzeul Literaturii Române din Iași, relevante și pentru alcătuirea unui portret al lui Titu Maiorescu, mentorul cenaclului Junimea. V. s-a remarcat și ca autor de piese de teatru pentru copii și tineret (Bing-bang-bing, Comoara, Cele trei domnițe, Dincolo de singurătate), puse în scenă între 1972 și 1983 la Iași, Constanța, Sibiu, Oradea etc. SCRIERI: Dincolo de poveste, Iași, 1979; Bărzăunul și restul lumii, Iași, 1981; Vornicul Țării de Sus, Iași, 1984; Poteci fără întoarcere, București, 1987; Comoara, Iași, 1988; Aventură dincolo de timp, Iași, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
politic, religios, științific, artistic, vestimentar etc. Chiar și socialismul și individualismul au fost chestiuni de modă, precizează autorul. Într-o astfel de ambianță, "moda a devenit mult mai amplă și mai agitată" (G. Simmel, 1911/1998, 53), tocmai pentru că modernitatea pune în scenă o tensiune între masele de jos, mai puțin mobile, cu o evoluție mai înceată, și păturile de sus care se tem de orice formă de mișcare și schimbare apărută la cei dintâi. În această situație, clasa de sus recreează permanent
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de un individ în timpul performării" (E. Goffman, 1959/2003, 50). În cadrul interacțiunii sociale, actorii sunt sensibili la modul în care ceilalți îi percep și, în consecință, sunt preocupați "să-și păstreze fața", să-și protejeze stima de sine. Astfel, "ne punem în scenă" (E. Goffman, 1959/2003, 277), regizând și interpretând "o performare" prin care încercăm să lăsăm celorlalți impresii favorabile despre noi înșine. În acest context, sinele apare ca "un efect dramatic iradiat difuz din performarea unei scene" (idem, 278), preocuparea fundamentală
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]