1,887 matches
-
un mod macabru de doliul militar. Criticile ce și le-a atras Levin în urma spectacolelor „Tu, eu și războiul urmator” si „Ketchup” s-au întețit după premiera celei de-a treia piese politice „Regina Băii” (Malkat Ambatya) care a fost pusă în scenă de David Levin la Teatrul Kameri din Tel Aviv în aprilie 1970. Aceasta cuprindea, între altele, expresii licențioase (ca de pildă "a trage bășini"), o scenă a Sacrificiul lui Isaac (în ebraică Itzhak) în care acesta îl implora pe tatăl
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
și-a lansat cea dintâi piesă "nepolitică" - comedia „Solomon Grip”, pe scena Teatrului Deschis (Theatron Patuah) și în regia lui Hillel Neeman. Dar primul său mare succes la public l-a avut cu următoarea sa comedie, „Hefetz”, care a fost pusă în scenă in martie 1972 la Teatrul muncipal din Haifa sub regia lui Oded Kotler. Aceasta fusese refuzată de Teatrele Kameri și Habima din Tel Aviv. În aceeași perioadă Levin scrisese și două scenarii - pentru filmul „Ploch” (1972) în regia lui Dani
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
obrazul unui băiat arab. După toate acestea eroul îl insultă pe Dumnezeu. Deși Consiliul pentru critica filmelor și pieselor, existent încă în acea perioadă, a interzis prezentarea a piesei în totalitatea ei, regizorul Oded Kotler a decis totuși să o pună în scenă. Consilierul juridic al guvernului, Itzhak Zamir, a recomandat punerea în acuzare a conducerii Teatrului Kameri pentru încălcarea legii cenzurii, aflate pe atunci în vigoare, în schimb piesa a fost permisă cu condiția cenzurării unor fragmente. În anii 1980 Levin a
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească Arboroasa. A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada pentru vioară si orchestră” op. 29, opereta „Crai nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883). În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e
Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/297365_a_298694]
-
Buenos Aires, Rosario sau Entre Rios, uneori încă dinainte de 1900, au apărut în cadrul sindicatelor anarhiste grupuri de teatru de propagandă revoluționar, pe principii socialist-libertare - anticapitaliste și anti-stat, care au funcționat sporadic și s-au cristalizat în special în jurul anilor 1909-1910. Piesele puse în scenă erau de cele mai multe ori monoloage, succesiuni de monoloage, sau piese cu o structură dramaturgica simplă, care tratau subiecte revoluționare: greve și relația cu autoritățile patronale; problemă spărgătorilor de greve și conflictele în interiorul colectivelor muncitorești; subiecte istorice relevante, inclusiv internaționale, legate
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949). Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa "Toreadorul din Olmado" pus în scenă de regizorul Ion Șahighian. La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani. La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
O sumă de remarci subtile și fine insinuări despre viața lui Stancu a formulat fostul său secretar particular, scriitorul Vlad Mușatescu, în memoriile sale publicate și în emisiunea Cafeneaua literară la TVR Proza lui Zaharia Stancu nu este ușor de pus în scenă, efectul actului artistic fiind generat cu precădere de descriere și narațiune, mai puțin de dialog. Cu toate acestea, câteva titluri au stat la baza unor remarcabile producții. Dupa nuvela "Costandina", regizorul Cornel Popa a realizat un spectacol omonim, produs de
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
proză: "Mici satisfacții", "Un porc de câne" și "Bercu Leibovici" și două volume de publicistică diversă, sub genericul "Tămâie și otravă". Poeziile apar în volumul "Caiet" din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat "Rodia de aur", pus în scenă la Naționalul bucureștean în stagiunea 1929/1930. În 1957, 1966 și 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de "Versuri". În anul 1973 apare postum volumul "Gastronomice", reeditat în 2000. Opera lui Al.
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
1952 ca orchestră pentru Berlinul de Est, deoarece Filarmonica își avea baza în Berlinul de Vest. Actualul ei dirijor principal este Ivan Fischer. Haus der Kulturen der Welt prezintă variate expuneri ce au de-a face cu chestiuni interculturale și pun în scenă muzică și conferințe. Ofertele culinare ale Berlinului variază foarte mult. Doisprezece restaurante din Berlin au fost incluse în Ghidul Michelin al anului 2015, care pune orașul în top pentru numărul restaurantelor sale. Afară de asta, Berlinul este cunoscut pentru ofertele sale
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
lui Iorga, deși Sadoveanu a încercat să rezolve această problemă. Campania naționalistă a lui Iorga a cunoscut vârful în acel an: profitând de un val de francofobie în rândul populației urbane tinere, Iorga a boicotat Teatrul Național, obligând actorii să pună în scenă o piesă în întregime în limba franceză, și perturbând liniștea publică. Conform unuia din tinerii discipoli ai lui Iorga, viitorul jurnalist Pamfil Șeicaru, starea de spirit era în atât de puternică încât Iorga ar fi putut da cu succes o
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
carnavaluri și parade celebre, cum ar fi Carnavalul din Notting Hill, sau paradele de Sfântul Patrick (17 martie) sau Sfântul Gheorghe (23 aprilie). În Londra se găsesc peste 30 de teatre, majoritatea concentrate în West End. Cele mai multe sunt comerciale și pun în scenă musical-uri și alte piese populare. Teatre "ne-comerciale" sunt National Theatre, The Globe (reconstrucție fidelă a vechiului teatru al lui Shakespeare), Old Vic și Young Vic. Colecția națională britanică de artă occidentală veche (dinainte de 1900) este găzduită de National
Londra () [Corola-website/Science/296823_a_298152]
-
învățătorilor, preoților și altor știutori de carte. Chiar și cei ce nu știau citi puteau fi informați ascultând cititul de către copiii de la școli. Cu ocazia serbărilor de început și sfârșit de an cele mai gustate erau reprezentațiile de teatru, fiind puse în scenă piese ca "Nuntă țărănească" și "Chirița în Iași" de Vasile Alecsandri, "O noapte furtunoasă" și "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale. Timp de o jumătate de secol (1869-1918), gimnaziul din Brad a fost, pentru Zarand și Munții Apuseni, universitate
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane. Prima lui piesă de teatru, "La Cantatrice Chauve" („Cântăreața cheală”) a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille, pusă în scenă la sugestia doamnei Monica Lovinescu, cea care la București urmase cursurile Seminarului de regie și artă dramatică a lui Camil Petrescu, fiind primită cu răceală de public și de critică. Piesa relua o alta, scrisă în limba română, și intitulată
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
in Love" (1998), o ficțiune dedicată vieții scriitorului, bazată pe scenariul unui foarte cunoscut autor dramatic contemporan, Tom Stoppard, care a propus și o rescriere în cheie postmodernă a lui Hamlet, "Rozencrantz și Guildestern sunt morți". Toate piesele au fost puse în scenă la Teatrul Globe a cărui deviză ce se putea citi pe cortina teatrului, era "Totus mundus agit histrionem". Ea reprezenta traducerea în limba latină a unei replici celebre din piesa "Cum vă place", "Lumea este o scenă și oamenii sunt
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
în jurul părții din față a scenei, care masca zonele unde așteptau actorii sau cei ce înlocuiau decorurile. Cea mai importantă figură a teatrului european din secolul al XVIII-lea a fost David Garrick (1717-1779), un actor și manager care a pus în scenă piese ale lui William Shakespeare dar și piese noi. În sec. al XIX-lea a devenit tot mai popular teatrul de revistă cunoscut în America de Nord sub denumirea de vodevil. Aveau actori, cântăreți și comedianți, care evoluau în fața unui public entuziast
Teatru () [Corola-website/Science/297455_a_298784]
-
debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic în piesa Încătușarea, după piesa Animal Kingdom scrisă de Philip Barry; ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din București, (mai târziu numit Teatrul Bulandra), unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă "Omul care aduce ploaia" de Richard Nash. În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei "Cum vă place" a lui Shakespeare. A mai montat printre altele "Opera de trei parale" (Bertolt Brecht), "O scrisoare
Liviu Ciulei () [Corola-website/Science/297517_a_298846]
-
amuzantă, ai căror eroi sunt scriitori din epocă. Eseuri și portrete, profiluri, sunt prezente în volumul "Miere și fum" (1989). După romanul "Patima", regizorul Mircea Veroiu a ecranizat filmul "Semnul șarpelui". În 1978, debutează în dramaturgie cu piesa "Avram Iancu", pusă în scenă la Teatrul Național din Cluj. După revoluție, Mircea Micu publică mai rar și este prezent în presa scrisă cu numeroase articole și eseuri pe care nu le-a reunit într-un volum. Dintre volumele apărute după anii ‘90, amintim " Viața
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
la conducerea muzicală a operei La Metropolitan Opera Levine a condus noi producții ale unor opere de Mozart, Verdi, Wagner, Richard Strauss, Arnold Schoenberg, Igor Stravinsky, Kurt Weill, Claude Debussy, Alban Berg și George Gershwin. În timpul sau Opera MET a pus în scenă 75 opere în peste 2000 reprezentații. Cu prilejul aniversării a 25 ani de la debutul sau la MET Opera, Levine a dirijat premieră mondială a operei "Marele Gatsby" de John Harbison, comandata special pentru acest eveniment. Levine a condus ansamblul Operei
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
la fel ca narațiunea, este transmisă prin cuvinte, muzică, mișcare și aspecte tehnice ale spectacolului ca un tot unitar. De la începutul secolului XX, piesele de teatru muzical de pe scenă au fost numite în general, pur și simplu "muzicaluri". Muzicalurile sunt puse în scenă pretutindeni în lumea întreagă. Ele pot fi prezentate în locuri largi, cum sunt producțiile cu buget mare de la teatrul West End și teatrul Broadway din Londra și New York sau din locuri mai mici ca teatrul Fringe, Off-Broadway sau producțiile regionale
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
întâi actor și apoi cântăreț și dansator. Cineva care se pricepe la toate trei este numit "amenințare triplă". Compozitorii de muzică pentru muzicaluri iau de multe ori în considerare cerințele vocale ale rolurilor pentru actorii de teatru muzical, iar muzicalurile puse în scenă folosesc în general un amplificație ale vocilor actorilor într-un mod care nu ar fi aprobat la operă. Unele lucrări (de exemplu, de Leonard Bernstein și Stephen Sondheim) au fost produse și ca "teatru muzical" și ca "opere". În mod
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
este mai puțin probabil ca un singur producător, ca David Merrick sau Cameron Mackintosh să susțină o întreagă producție a unui film sau a unei piese de teatru. Corporații de sponsori domină Broadway-ul și adeseori se formează alianțe pentru a pune în scenă muzicaluri care necesită investiții de 10 milioane $ sau mai mult. În 2002, cei datorită cărora a apărut "Thoroughly Modern Millie" număra zece producători și printre aceste nume erau firme compuse din mai multe persoane. În mod tipic, teatrele din afara Broadway-ului
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
printre aceste nume erau firme compuse din mai multe persoane. În mod tipic, teatrele din afara Broadway-ului și cele regionale au tendința de a produce muzicaluri cu buget mic și mai puțin costisitoare, și numeroase muzicaluri noi au început să fie puse în scenă tot mai mult în afara orașelor New York și Londra sau în localuri mai mici. De exemplu, "Spring Awakening" și "Grey Gardens" au fost puse în scenă în afara Broadway-ului înainte de a apărea pe Broadway. Mai multe muzicaluri s-au reîntors la formatul
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
cu buget mic și mai puțin costisitoare, și numeroase muzicaluri noi au început să fie puse în scenă tot mai mult în afara orașelor New York și Londra sau în localuri mai mici. De exemplu, "Spring Awakening" și "Grey Gardens" au fost puse în scenă în afara Broadway-ului înainte de a apărea pe Broadway. Mai multe muzicaluri s-au reîntors la formatul de spectacol, care era de succes în anii 1980, în spectacole ca "Fantoma de la Operă" și "Starlight Express", amintind de bufonadă, care au fost puse
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
scenă în afara Broadway-ului înainte de a apărea pe Broadway. Mai multe muzicaluri s-au reîntors la formatul de spectacol, care era de succes în anii 1980, în spectacole ca "Fantoma de la Operă" și "Starlight Express", amintind de bufonadă, care au fost puse în scenă uneori, de-a lungul istoriei teatrului, din vremea străvechilor romani, care puneau în scenă bătălii pe mare. Exemple pot fi găsite în adaptările muzicale ale "Gone With the Wind" (2008) și "The Lord of the Rings" în Londra (2007), considerată
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
la formatul de spectacol, care era de succes în anii 1980, în spectacole ca "Fantoma de la Operă" și "Starlight Express", amintind de bufonadă, care au fost puse în scenă uneori, de-a lungul istoriei teatrului, din vremea străvechilor romani, care puneau în scenă bătălii pe mare. Exemple pot fi găsite în adaptările muzicale ale "Gone With the Wind" (2008) și "The Lord of the Rings" în Londra (2007), considerată a fi cea mai mare producție pe scenă din istoria teatrului muzical. Producțiile costisitoare
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]