21,524 matches
-
o veșnicie, îl făcuse să se rătăcească. Ceva inexplicabil îl chema pe scenă, de parcă o muză l-ar fi tras de-a dreptul de mânecă. Chiar dacă atmosfera crâșmei era departe de grația operei, chiar dacă venea ca un intrus, un tânăr curat, instruit și cizelat, în mijlocul unei lumi nu întotdeauna elegante, cu gurile pline care chiuiau sălbatic, o lume ce dănțuia pe o muzică considerată ieftină de elite, o lume cu interpreți a căror carieră de multe ori sfârșea pe fundul paharelor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
el, privind pe fereastră peisajul matinal austriac. Erau printre munți. Prin pădure, unde totul era de un verde aprins, un verde crud, iar lumina dimineții strălucea. Trenul șerpuia printre văi, iar prin geamul întredeschis al compartimentului intra un aer tare, curat și răcoros. Cristi a închis ușor ochii, dar nu ca să adoarmă, ci ca să fie lăsat în pace. Într- adevăr, nu era în apele lui, dar nu era vorba despre melodie sau despre oboseală. Ci tocmai despre drumul lung și aproape
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de aceea poate, aproape de fiecare dată când avea să meargă la teatru în București, și rar scăpa vreo piesă, lua două- trei bilete în plus. Pe care însă nu le ținea ca să nu-l deranjeze nimeni, i se părea o curată obrăznicie să fie locuri goale la spectacol. Se obișnuise să le dea studenților, știind bine cât de scump e un bilet pentru cei care trebuie să strângă din dinți pentru chirie și cărți. Știind și el cum a fost în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
visau o zarază și roșeau de bucurie atunci când erau văzute cu el la braț, la masă sau dacă erau zărite ieșind dimineața din casa lui, de pe Cobălcescu. Doamna Apostolescu îl ajuta cu inventarul admiratoarelor, programându-i întâlnirile, scoțându-l basma curată dacă le încurca sau veneau unele peste altele, ea le făcea intrarea și le și dădea rapid afară totodată. — Este ocupat cu repetițiile, doamnă, i-a răspuns sec unei dudui mai în vârstă, dar grațioasă și elegantă la fel ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și în câteva minute le și scoteau și le pudrau cu zahăr vanilat. Apoi, de ce nu, puteai să-ți clătești gura cu o bragă, de la armeni sau turci, și să guști puțină halviță. Orașul-grădină, așa era numit Bucureștiul, un oraș curat și plin de verdeață, de curți cu grădini cu flori, nu doar în fața caselor, dar și lângă fiecare blochaus modern care răsărea în centru, cu bulevarde pline de trandafiri și copaci pe margini, cu artere luminate care duceau spre marile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
datorită dumneavoastră am urcat pentru prima dată pe scenă. Și de-atunci nu m-am mai dat jos de pe ea, de atunci am devenit interpret cu adevărat. Vă sunt așadar dator cu cariera mea ! — Dar, domnule Vasile, asta e nebunie curată ! Cu siguranță ați fi putut urca pe o scenă oricând, poate în seara următoare, poate peste un an, aceea a fost doar o simplă coincidență. — Așa o numiți, coincidență ? râde Cristi. O simplă coin- cidență, auzi... Ei bine, vreți, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făcut-o atât cât a putut și trebuie cinstit pentru asta, nu plâns. Atât și-a amintit Cristi din toată peripeția sa alcoolică, când s-a trezit într-o dimineață în patul său, în așternuturi calde, pufoase și atât de curate că parcă miroseau a primă- vară. Nu a știut nici când și nici cum a ajuns, după atâtea nopți de beție. Nu a știut nici măcar dacă s-a întâlnit cu Pribeagu în vreun parc și au stat de vorbă sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Capitolul 15 În spatele frontului După iarna lui 1940 petrecută la Sinaia, în grija mamei sale și, ocazional, a fratelui său, care își făcea cum putea timp să-l vadă, îngrijorat de sănătatea lui, Cristi se repune pe picioare. Liniștea, aerul curat și rece de munte, dar și tratamentele recomandate de câțiva doctori cu care a stat de vorbă au părut să -i priască, dar a refuzat în continuare cu îndârjire o investigație amănunțită la plămâni, din ce în ce mai sensibili și mai fragili. Ușor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să mă judeci ? — N-am cântat cântece pentru gardiști sau comuniști nici atunci, n-o voi face acum ! Iar piesele mele vor rămâne ! Cum ? râde Maria. La radio nu te mai primește nimeni. N-ai ajuns într -o sală măcar curată, omule, de atâta timp. Publicul nu te mai urmează, ești demontat cu fiecare articol. Un bețiv. Un curvar. Un drogat și un libidinos. Câți te mai ascultă într-o seară ? Zece, poate doisprezece oameni ? Ei te vor duce mai departe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
realitatea diurnă, „instalată”, Învingătoare și, mai ales, acceptată de majoritate, dar și „visător”, cum spuneam, fabricându-mi la nesfârșit propria mea realitate, am intrat În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o spuneam cu emfaza oricărui tinerel ce dezvoltă câteva idei „magistrale” zilnic (Camil Petrescu: „Eu văd idei!”Ă, nebunii curați sunt cei care, desfidând cu un curaj „nebun” convențiile tiranice ale societății, Își etalează „credința” și viziunile. Noi, vai, „cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea realitate, am intrat În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o spuneam cu emfaza oricărui tinerel ce dezvoltă câteva idei „magistrale” zilnic (Camil Petrescu: „Eu văd idei!”Ă, nebunii curați sunt cei care, desfidând cu un curaj „nebun” convențiile tiranice ale societății, Își etalează „credința” și viziunile. Noi, vai, „cei murdari”, ne prefacem și lingușim realitatea - realitatea majorității, deoarece a nu fi nebun nu Însemnă altceva decât a fi asemenea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
profiluri de autori și opere de prima mână din care s-a hrănit nu numai critica literară - ilustrată și ea de spirite de excepție! -, dar și pături largi ale populației care găseau În cărțile noastre - când ele erau „curajoase și curate” -, un rar sprijin În lupta zilnică contra minciunilor și ofenselor oficiale. E adevărat, noi, cei ce Îndrăznim a afirma că am „creat valoare literară” Înainte, e adevărat că a trebuit să ne „adaptăm” Într-un fel sau altul - după epocă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de primitiv, de tenace, formele negative, antiumane ale societății și ale omului, ne apără tocmai prin aceasta și acestea de orice „tentație” de complicitate à fond, de colaborare profundă și totală cu forțele ei ce se opun radical pornirilor noastre curate, oneste; ca și tradiției, În care am fost crescuți, În care am crezut? Pentru acest grav motiv și „paradox” mi-am permis de a „psihanaliza” și de a discuta, cu prudența și respectul necesar, două profiluri de oameni publici ai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu chiar forme ale prostituției. Deoarece orice activitate care te depărtează de propria-ți vocație, odată confirmată și recunoscută ca atare, este o formă a prostituției, chiar dacă formele ei sunt Înșelătoare. O trădare nu numai față de tine, de tinerețea ta curată și Îndrăzneață, dar și față de cei, puțini sau mulți, care ți-au acordat Încrederea lor, jurând pe viitorul tău. Nu vreau să par bombastic sau excesiv romantic, dar, printr-o ratare de acest gen, se cheltuiesc deplorabil și forțele native
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
respecta principiile. Totul, se pare, În lume, ne Împinge spre a ne „trăda”, spre a ne schimba Încontinuu măștile, În acest „carnaval existențial”; iar noi ne părăsim Într-un asemenea, radical, mod ideile juneții - când, o spuneam, fusesem cu adevărat curați, apți de idealuri Înalte, umane! -, Încât nu numai că nu le recunoaștem În anii greori și tracasanți ai vârstei adulte, dar, nu rareori, amintindu-ne de acele principii sau idealuri, avem un rictus ironic la adresa lor. Iar dacă e cineva
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
varianta de a fi „nițel nebun”, dar cum eu, cu bine-cunoscutul meu simț „ne-realist”, am refuzat-o, demonstrându-mi logica și puterea creatoare printr-o carte publică, mi s-a „oferit” cealaltă „variantă”, ceva mai puțin „clasică”, mai puțin „curată”, dar... variantă totuși! Și, la drept vorbind li s-a oferit lor această variantă pentru a Înțelege un anume „caz special” care ieșise brutal din „normă”. Din norma acelei vremi, a acelui stat, a acelei „victorii a clasei muncitoare”, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Călinescu, aflat În America de câteva decenii, uitând de luptele noastre, de sacrificiile infernale de timp, de nervi, de renunțările aspre la plăcerile tinereții, sărăcia și izolarea unui deceniu Întreg până la afirmare și mai ales până la publicarea câtorva texte „bune, curate” - texte pe care nici unul dintre noi, Cezar, Nichita, Matei sau eu Însumi nu am fi capabili să le egalăm! - s-a raliat și el, dintr-un „elegant” și de neînțeles pentru mine conformism, un nou conformism, acestor voci care din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
schimbătoare. Și dacă sub dictatură, noi, scriitorii, trebuia, uniți cum n-am mai fost nicicând și bucurându-ne de o complicitate enormă a publicului larg, al lectoririlor care, În cei mai buni dintre noi și În textele noastre, cele reușite, „curate”, citeau și descopereau nu numai valențele „creierului”, dar și pe cele ale „inimii”, trebuia doar să supraviețuim, cu cât mai puține pierderi, cu cât mai puține reale sau false compromisuri -, acum, după ’89, ne-am simțit, obligați sau „chemați”!, unii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
putere, dar și din parlament. Și, Încă o dată firesc - dar ce mai Înseamnă acest cuvânt?! -, În toate și Între toate aceste vâltori și probleme, literatura, arta și artele, ca și servitorii lor, chiar și cei mai Înzestrați, mai fideli, mai „curați”, au fost Împinși la marginea interesului, ridiculizați, dacă nu chiar atacați, calomniați de diverși indivizi, autointitulați comisari ai adevărului, dreptății, vociferând În numele „schimbării”. Sigur, unii dintre aceștia au și fost uitați, iar cei care azi, Încă, Îl atacă pe Călinescu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și universală. Sau, mai știi, tocmai de aceea! Matei, Însă, da, vai, Matei, care este Încă viu, nu mai este același! A uitat sau s-a „despărțit” de elanurile, de credințele tinereții noastre „genialoide” - orice tinerețe a unui individ dotat, curat În intenții și dornic de expresie Într-o zonă specifică este genialoidă; maturitatea, apoi, pe cei mai mulți Îi „obosește”, Îi „cumințește”, Îi cinizează, ba, poate, Îi și „detrachează”, În multe moduri - prin eșecuri sau succes, prin false ambiții și false prietenii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să desfidă pornirile de acomodare și adaptare, rămânând fix și stabil În optica sa, solidar cu motivele și obsesiile care i-au apărut În acea fază timpurie a formării și creației când spiritul creator are intuițiile cele mai Îndrăznețe, mai curate, mai originale. Goethe, marele ideolog al modernității literare, printre alte idei simple și clare, ne Învață că elementul de bază al unei opere, garanția sa de rezistență În fața gusturilor schimbătoare și a timpului vorace, este unitatea ei! Toți esteticienii, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dezvelească”, și e adevărat că mai afund decât Înzestrarea specifică este, probabil, temperamentul cuiva - flegmatic sau sangvin, sau melancolico-flegmatic și sangvino-coleric. În ce mă privește, sunt și am fost dintotdeauna un sangvin; evident, și, cum psihiatria ne Învață, nu un „curat sangvin”, ci un sangvin cu diverse coloraturi, mai mult sau mai puțin accentuate: spre coleric sau spre flegmatic. Sau coleric pur și simplu, rareori, foarte rareori doar flegmatic. Pentru mine această realitate a temperamentelor a devenit la un moment dat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În singurătatea ideilor și a „adevărului” său, dar, dacă vrea să nu fie realmente izolat și expus formelor oprobriului, trebuie să „se prefacă”, să-și disimuleze uneori adevărata credință și concepție. Altă dată, abordând aceste lucruri, vorbeam de o „nebunie curată” și de una „murdară”. Cea „curată”, spuneam, este cea a psihoticilor, a frumoșilor și inofensivilor bolnavi psihici care Își manifestă cu candoare și insitență mania sau maniile. Iar cea „murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o puternică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
său, dar, dacă vrea să nu fie realmente izolat și expus formelor oprobriului, trebuie să „se prefacă”, să-și disimuleze uneori adevărata credință și concepție. Altă dată, abordând aceste lucruri, vorbeam de o „nebunie curată” și de una „murdară”. Cea „curată”, spuneam, este cea a psihoticilor, a frumoșilor și inofensivilor bolnavi psihici care Își manifestă cu candoare și insitență mania sau maniile. Iar cea „murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o puternică personalitate, care, mai ales În anii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
romanizării nu corespunde, așadar, cu harta României de astăzi. Ea cuprinde jumătate din România și, dincolo de Dunăre, jumătate din Peninsula Balcanică. Între aceste limite trebuia căutată soluția.<endnote id="9 "/> Hasdeu avea o Înclinare deosebită pentru Oltenia, impresionat de caracterul curat românesc al acesteia. Aici s-ar fi format poporul român, decide el, și de aici s-ar fi extins treptat În restul teritoriului (din secolul al IV-lea până În secolul al XIV-lea). Xenopol privilegia Transilvania: cât timp au durat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]