17,050 matches
-
particularité stylistique de Blaga : " Leș chemins que nous n'empruntons pas,/leș chemins qui demeurent en nous,/eux aussi, innombrables, nous mènent quelque part./ Leș paroles que nous ne prononçons pas,/leș paroles qui demeurent en nous,/elles aussi, sans fin, dévoilent l'être. " V. Lucian Blaga, Inscripție (Inscription), în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 174. 1441 Dans ce recueil, le tiret est très souvent remplacé par une simple virgule ou par des points de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fluent, în scene echilibrate, cu un dar remarcabil al revelării amănuntului semnificativ. Cel mai reușit roman al autoarei este De ce dracu’ plângi? (1994), al cărui titlu familiar-detașat maschează o viziune funciar tragică a existenței. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrietenește cu o tânără asistentă socială care, stimulată de dorința de a străluci în ochii prietenei, scrie și ea un roman; scriitoarea, care își trăiește propriile sale drame (reîmpăcarea cu soțul dezertor, educația fiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
Imagistica structurală, care se ocupă de evidențierea structurii cerebrale și de diagnosticul grosier (la scară mare) al afecțiunilor cerebrale, cum ar fi tumorile cerebrale și traumatismele structurilor nervoase și imagistica funcțională, utilizată în diagnosticul bolilor metabolice și leziunilor la scală fină (boala Alzheimer etc.) și de asemenea pentru cercetarea neurologică și în psihologia cognitivă, precum și pentru construirea interfețelor creier-computer. Tehnici imagistice utilizate în explorarea sistemului nervos Trecând pe plan secund radiologia clasică, al cărei aport la ora actuală este minor și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
și compartimentul extracranian, secundar unei soluții de discontinuitate osoasă. Cel mai frecvent apare în cazul fracturilor de baza craniului. O fistulă LCR netratată, poate duce la meningită sau chiar abces cerebral. Examenul CT cu și fără contrast, evidențiază cele mai fine linii de fractură ale bazei de craniu (fig. 3.39), iar examenul RMN fără contrast, în special prin utilizarea secvențelor T2 ponderate (CISS, SPACE), evidențiază traiectul fistulos de comunicare intre spatiile subarahnoidiene și compartimentele extracraniene (fig. 3.40 a, b
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
reverie care recuperează conținuturi afective complicate, difuze, conjugate sub semnul feminității. Acest fapt construiește diferența față de simbolismul occidental unde melancolia constituie un simptom al declinului vast, generalizat, o proiecție imaginară a lui fin du monde sau finis latinorum, sau doar fin de l'ancien régime. Acest personaj generic al melancolicului cristalizat adesea în persoana unui ultim vlăstar al aristocrației muribunde trăiește într-un regim estetizant, izolaționist, de catastrofă delectabilă. Melancolia, în contextul sensibilității decadente, devine paradoxal un sindrom carceral, un complex
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
avem partizanii unei arte realiste, expresie a vieții sociale, explorând toate mediile, mai ales cele periferice, mizerabiliste, pe de altă parte, avem partizanii unei "estetici idealiste". Reacția la materialismul grosier și meschinul vieții burgheze reprezintă o notă comună a curentelor fin de siècle pentru ca evocarea ei să spună ceva nou, iar climatul generat de înfrângerea Franței în războiul cu Prusia din 1870 contribuie la generalizarea unui pesimism difuz, a unei stări de discomfort, de nemulțumire latentă care califică perioadele de criză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de acord că extraordinara, subtila finențe a tipurilor lui e ceva extrapământesc. Ești transportat -, asta nu-i o vorbă numai: simți o senzație delicată, o senzație fizică chiar, ceva asemănător cu mirosul unui trandafir, sau cum ai asculta o muzică fină și extraordinar de frumoasă"74. Dincolo de îndreptățitul entuziasm al pictorului român putem observa ceea ce am putea numi o impresie sinestezică pe care aceste tablouri o fac asupra lui, expresie a unei sensibilități educate la școala simbolismului. Lucrările pictorului englez reclamă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care sensibilitatea prerafaelită contribuise din plin. Într-o altă scrisoare, Dobrogeanu-Gherea este cel care justifică estetic această orientare a percepției: "Prerafaeliții vor să redea adevărul, natura adevărată, dar o redau așa cum simt și o văd ei, iar ei fiind oameni fin de siècle o redau în consecință. Iată pentru ce arta lor e artă decadentă, ceea ce nu o împiedică să fie de mare talent"75. Teoria lui Dobrogeanu- Gherea se apropie de ceea ce Moréas denumea "déformation subjective" sau Max Deri "naturalistic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă de subiectul mitologic, reținând mai degrabă o notă alegorică de efect decorativ și coregrafia gestuală care întreține o atmosferă de mister. În monografia pe care i-o consacră pictorului, Patrick Bade nu ezită să-l afilieze simbolismului și sensibilității fin de siècle: "Cu toate acestea, în ochii noștri el pare să fi fost una dintre figurile cele mai reprezentative ale mișcării simboliste și a acelei stări de spirit universale numite "fin-de-siècle"81. Tot el subliniază succesul extraordinar pe care-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și chineză, în special porțelan "albastru și alb". În studiul pe care-l consacră estetismului englez, The Aesthetic Movement, Lionel Lambourne consideră că arta prerafaeliților în ceea ce ține de minuția detaliului și decorativismul ei implicit, întâlnește fertil voga japonizantă. "Ceața fină a florilor de cireș, vrăbii, bambus, și, mai presus de toate, formele evantaiului, au fost reproduse cu o abundență risipitoare și combinate în permutări interminabile. Motivele florale au oferit un teren comun, pe care ambele culturi se puteau întâlni. Acuarele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
două tonuri. Numai desenul, desenul să fie corect, academic, fără detalii multe, el trebuind să fie singura calitate de căpetenie a picturii decorative. Cine cunoaște pe Mucha sau pe Marold, poate pricepe felul cum trebuie făcută arta decorativă. Un desen fin, grațios și o colorație neutră, transparentă, sunt de ajuns pentru a reda o compoziție decorativă"166. Peste numai trei ani, proiectul s-a schimbat definitoriu precum și viziunea lui Baltazar despre arta decorativă. De data aceasta, criticul se împotrivește importului de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pădure un lac pe care plutesc lebede. Pictorul a ales închiderea naturală de rezonanță lirică, "lacul codrilor albastru", pentru sugestia unei intimități privilegiate și a unui farmec care-și dă măsura numai aici. Zâna respiră senzualitatea indecisă a femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a-i vedea chipul, un chip care însă nu poate fi văzut deși femeia are fața orientată spre noi, așa cum chipul din profil al lui Iisus nu are trăsături descifrabile, se lasă bănuit, ghicit. Există, ce-i drept, un halou fin în jurul capului său menit să devoaleze identitatea celestă a personajului. În spirit simbolist, A.G. Verona evită o rezolvare anecdotică a scenei religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altele în picături de prețios metal, învăluind în pânze de șafran nuanțele albastre, nuanțele mauve ce au rămas din vara dusă: pe jos se întind pete roșii și arămii, fășii din sângele agoniei verii. În primul plan se situează Christ, fin, aerian, învăluit într-un aer de mister, în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chipurilor celor care se află în barcă, cu toate că doi dintre pescari au chipurile întoarse spre spectator. Iisus este singurul care stă în picioare și cu un gest impune naturii calmul. Interesul cade pe jocul luminii filtrate impresionist, ca o suspensie fină, o și mai mare putere de sugestie o conferă lumina ce răzbate printr-o ferestră deschisă în nori de gestul lui Iisus. Marea este luminată în acea zonă, iar câteva raze irizează auratic conturul lui Iisus. Figura lui Christ cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se insinuează într-o serie de ilustrații ale poeziilor sale. Arta grafică include și ea o tratare a liricii eminesciene de o manieră decorativistă și cu o sensibilitate simbolistă. Ilustrația de carte sau cea de revistă este contaminată de curentele fin de siècle, în special Secession-ul și Art Nouveau-ul. Mai mult sau mai puțin simboliste, operele unor ilustratori precum V. Antonescu, Mina Byk-Wepper, Dem. Demetrescu, Aurel Dragoș, Dem. Iordache, Constantin Jiquidi, Florian Mureșianu, Ary Murnu, Victor Ion Popa, Octavian Smigelschi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dizolvă linia și forma care ar trebui să fie clare prima condițiune a plasticei -, într-o atmosferă pe care o ghicești ca un val transparent, care ar înfășura modelele sale. E din această cauză, prea moale, prea pictural. Nuanțează prea fin lucrurile și nu stilizează deloc nici forma nici expresia 313. La rândul său, T. Burcă este "prea pictural" și "Destramă linia și forma esențialele mijloace în sculptură -, într-o pastă moale și delicată. Și este prea romantic în concepții"314
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suspendate ale himerelor statui, de o grație desăvârșită, cu ceva din longilinitatea figurilor modiglianești. De altfel, chipurile unora dintre himerele care apar acum fără chip, simple virtualități, vor înscrie în aceeași logică a tensiunii dintre creat și increat doar un fin contur fiziognomic la limita dispariției. Himera își ține ochii închiși, cu totul repliată în propria sa interioritate și această atitudine se poate vedea în Bust de femeie (Cl 144457L fl6r) sau în Siluetă (f.r) și Schiță pentru o sculptură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care o dă himera este de ființă neterminată, dar în care se regăsește întreg potențialul creator. Chipul îl ține îndreptat în sus, ochii închiși, buzele și nasul aproape aplatizate pentru a conferi o deplină sfericitate capului. Și totuși, linia fină a buzelor desenează ceva similar zâmbetului hieratic al statuilor khmere înfățișându-l pe Budha. Himera apei (1926-1927) are capul foarte mare, nu are trup, iese dintr-un bloc de piatră amorf, fața îndreptată în jos și o expresie similară pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Acest cap are ceva din perfecțiunea și strălucirea aerodinamică a unui fuselaj, din grația unei lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră, Paciurea se apropie foarte mult de viziunile esențializate brâncușiene, cu Domnișoara Pogany sau Pasărea măiastră. Sorin Alexandrescu face o dublă lectură, freudiană / jungiană a himerelor lui Paciurea, fie ca realizare a unei tensiuni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
II, vol. iv, 1899, p. 31), o fereastră circulară din sticlă pictată, intitulată Arta. Medalionul înfățișează un înger cu aspect de femeie, cu aripile desfășurate asemeni aripilor unui fluture sau ca elitrele unei libelule, pentru a putea urmări geometria nervurilor fine. Figura alegorică, Înger-Artă-Femeie, are brațele încrucișate, dar nu în genul funerar tipic atitudinii de devot la gisanți sau oranți. Partea de jos a corpului înveșmântată, casca-coroană extrem de sofisticată pe care o poartă, ca și întreaga alură a personajului dobândește forma
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care o are asupra pictorului perioada müncheneză, unde artistul face cunoștiință cu Jugendstil-ul, care marchează o perioadă a creației sale, ca ulterior să disemineze în elemente disparate, ocazionale. Putem lua în considerație un complex de curente afine simbolismului fin de siècle, Jugendstil, Art Nouveau a se vedea influența lui Georges de Feure însă cu o certă componentă simbolistă, pe care Luchian o ilustrează în prima sa perioadă de creație în linia unui decorativism relevabil sub aspectul ilustrației de revistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului termen care se impune odată cu manifestul lui Moréas aplicat ulterior și artelor plastice. Foarte adesea, primul este utilizat de criticii de artă ai perioadei fin de siècle pentru a caracteriza anumite nuanțe și afilieri în pictura românească. Pentru cuprinderea operei lui Luchian este mai eficientă utilizarea alternativă a termenilor, cu preoponderență a celui de simbolism, acolo unde el face loc unor nuanțări și accente necesare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1900 desenează coperta primului număr al revistei omonime și îi sunt reproduse câteva hors textes. La această dată Luchian beneficiază deja de recunoașterea colegilor de generație, apărând deja printre aceștia ca un posibil vârf de lance al generației sale. O fină schiță a mondenităților la care lua parte artistul o realizează Tudor Arghezi, creând o filiație între opera de maturitate a pictorului și tragedia personală. "Luchian, pe atuncea tânăr și bogat, preocupat mai mult de armăsari decât de tablouri, își întărea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o geometrie particulară -, cu chioșcuri, cu calcane, un oraș dintr-o pânză fermecată. În Primăvara (1901), pictorul înfățișează înconjurată de flori o femeie cu flori în păr, într-o atitudine gânditoare. Tabloul este străbătut de o creangă precum o nervură fină, o vascularizare a sa, iar două treimi din spațiul pânzei este invadat de flori. Rochia formează, la rândul ei, un spațiu floral. În pictura simbolistă întâlnim acest motiv al grădinii, al parcului în care se află inserată o prezență feminină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]