17,991 matches
-
șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că altfel se rezolvă chestiile astea. Trebuie să știi să te tîrguiești ca la piață. Mai dau ei, mai lași tu, mai renunți la un Înger, mai acoperi niște țîțe, mai Înseninezi atmosfera, ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întindă pe canapea. Îl acoper cu pătura. Doarme pe o parte cu mîinile Împreunate sub obrazul drept. Ca un Îngeraș, ar fi spus mama mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire, cu buzele Încleștate, mute. După zece minute de luptă surdă, iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
erou. SÎnt sigură că și contextul competitiv joacă aici un rol esențial. Poate de aceea privesc cu oarecare suspiciune, fervoarea cu care unii sărută sub privirile plutonului de execuție picioarele condamnaților la moarte, rîvnind pînă În ultima secundă să le fure o fărîmă din nimbul lor de martiri. În vremuri tulburi cînd totul se clatină și pîrÎie din Încheieturi, Îi vezi dînd tîrcoale caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai tainică și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a deranjat a fost că răspunsul era probabil la infinit. Asta nu era casa mea. Faptul că mă aflam acolo, că ajunsesem să mă simt ca acasă, mi se părea periculos de greșit. Eram spărgătorul obosit care se oprise din furat ca să tragă un pui de somn scurt și, când se trezise, constatase că era deja dimineață. Aproape că mă așteptam să aud pe cineva deschizând ușa din față, intrând cu pungile de cumpărături în mâini sau cu o valijoară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hrănească din ea de-a lungul anilor, până când memoria și identitatea victimei sunt consumate în întregime. Uneori, corpul țintei supraviețuiește acestui chin și poate continua să trăiască o a doua viață crepusculară după ce sinele original și amintirile i-au fost furate. Cu timpul, o asemenea persoană își poate crea o identitate „de legătură“, dar ludovicianul îi va prinde în cele din urmă mirosul și se va întoarce pentru a-și duce opera la capăt. Îmi pare rău dacă mă exprim prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de nouăzeci și nouă la sută ceva defect și oribil, iar în proporție de unu la sută eu. 20 Aranjamentul — Tu? M-am holbat la ea peste foc, înghețând. — O parte din mine, o mică parte care mi-a fost furată, o părticică infinitezimală. Câtva din mine - mare parte din mine - încă-mi aparține, dar... duse mâna la tâmplă. Doamne, uite, nu știu cum să explic asta. O parte din el e în capul meu. Nimic din ce spui nu-i logic. Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fericit. — E un defect al meu. În orice caz, nu mi-a plăcut cum sunau tehnicile lui de evaluare (lovi cu degetul în computerul lui Nimeni încă legat de rucsacul ei), dar am pus totuși mâna pe laptopul lui. — Ai furat laptopul unui doctor? Cum, dintr-un spital? — Da, și ce? E ușor când știi cum s-o faci. — Scout, am spus, încercând să nu par prea impresionat, mai exact, de ce te-a vrut Ward? Ea ridică din umeri. — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să mi-l cumpăr. Dar când ești copil și vrei cu tărie ceva, îl vrei mai mult ca orice pe lume și nu poți să dormi și nici să mănânci ca lumea, șase săptămâni sunt o veșnicie. Așa că l-am furat. — Ai fost prinsă? — Nnu, dar mi-a fost așa rușine că l-am furat, încât nu mai avea nici un farmec pentru mine. Nu m-am putut bucura de el nici măcar o secundă; îmi stârnea doar rușinea. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vrei mai mult ca orice pe lume și nu poți să dormi și nici să mănânci ca lumea, șase săptămâni sunt o veșnicie. Așa că l-am furat. — Ai fost prinsă? — Nnu, dar mi-a fost așa rușine că l-am furat, încât nu mai avea nici un farmec pentru mine. Nu m-am putut bucura de el nici măcar o secundă; îmi stârnea doar rușinea. În cele din urmă, l-am aruncat de pe un pod. Am zâmbit. — Asta a făcut o fată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
își udă ochelarii și intră în cușcă. Am închis capacul și vinciul a zăngănit coborând-o mai adânc în apă. Am ridicat mâna într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându-se la suprafață, Fidorous plimbându-se de la babord la tribord, de la pupa la prora, privind apa, Ian învârtindu-se încolo și-ncoace pe punte și vrând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și adâncă îi prinse ființa. Auzi glasul Vrăjitorului. - Mânia este nestăpânire, și cel ce nu se stăpânește își pierde drepturile!... trebuie să te susții blând!... În momentul când te mânii, Coroana Luminii se stinge!... ți-ai pierdut chibzuința, te-au furat patimile!... cuvântătorii nu și-au mai respectat semenul ca pe ei înșiși și, cum acolo nu se întâlnea așa ceva, nimeni nu le cunoștea. Oamenii erau Zei și nu aveau nevoie de nimic. Își creau totul și tot ce își creau
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
pașnic - unde e pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În sensul obișnuit, pe care-l dă poliția locală cuvîntului crimă. Nu fură, nu se Îmbată, iar cînd ucide nu știe ce-i aia. Ce vă așteptați să găsiți? Întrebă Rowe. — Totul, În afară de ceea ce căutăm: un mic film. — Între timp, poate c-au făcut o mulțime de cópii. — Tot ce se poate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iertarea păcatelor, și cu Dumnezeu care se bucură mai mult de Întoarcerea unui păcătos decât de mântuirea a o mie de drepți... Mie mi-ar fi plăcut să fiu un păcătos, dar nu izbuteam. Aveam sentimentul că mi s-a furat tinerețea. Tot ce voiam era ca târfe tinere cu buze senzuale să-mi sugă mădularul. Erau destule târfe tinere cu buze senzuale În discoteci, iar cât a lipsit Anne m-am dus de mai multe ori la Slow Rock și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă apropii. Însă eu parcă înțepenisem, simțeam că mi se taie respirația. Cu o voce pițigăiată, unul vorbi: — Noi locuim în această pădure. Culoarea ei verde-aurie se datorează faptului că aurul nostru, cea mai mare comoară, stă ascuns în mijlocul padurii, furat și păzit de dragon. Eu eram tare confuză. Ascultam foarte atentă tot ce spuneau. Dar aveam multe întrebări: oare spiridușii existau și dacă da, de ce le luase dragonul aurul? Și de ce îl ținea ascuns în mijlocul pădurii? Nu știam răspunsul la
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
din mica lui mansardă, iar sub el izbucni un cor de urlete. — Dumnezeule! — S-a făcut ora 9! — Fugiți! Vin asiaticii!!! Apoi chiar și cucul tăcu și se retrase speriat, așteptând Apocalipsa. În timpul goanei care urmă, tratatele și ierarhiile militare fură În mod rușinos călcate În picioare, asemenea părții dorsale a Împăratului. Lungit pe mozaicul cu pătrate albe și negre, bătut ca un șnițel de tălpile pedestrimii, cu ochelarii sparți, cu bicornul transformat În sombrero și cu pantalonii trași spre vine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și când iarba a izbucnit cu furia și lipsa de scrupule specifice vegetației, scheletul Alfinei a fost acoperit cu degetele verzi ale firii, ca și cum n-ar fi existat nicicând o zvârlugă carosată grena, capabilă să fure mințile oricărui purtător de motor. Doar Fauvé, bietul, n-a putut s-o uite. Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ticăloasei rase bipede. Nu-și mai spunea Fauvé; acest nume arsese odată cu Alfina. Acum, În lumea anarhismului motorizat era cunoscut drept Volkswagen T. Guevara. Se ascundea Îndărătul unor enigmatice geamuri fumurii. Când avea nevoie de o reparație urgentă, se lăsa furat de către un individ aparținând jalnicei specii a hoților de mașini. Direct interesat să treacă neobservat respectivul vopsea automobilul, Îi schimba seria de șasiu și numărul de Înmatriculare, făcea schimburile de ulei, filtre și curele În ateliere ferite de ochiul vigilent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dintre fericiții care n-au cunoscut chinurile calculatorului, respectivele litere reprezintă doar Infernul, un loc cu draci Învârtind păcătoși În cazanele cu smoală. Acest acronim desemnează Însă suferința numită Internet Addiction Disorder, pe atunci Încă nerecunoscută oficial ca boală, deși furase deja mințile unui sfert din populația globului. În prima cameră se aflau cei care nu mai puteau comunica altfel decât prin păsăreasca informatică. Vă veți fi ciocnit, probabil, de ei ori de câte ori ați dus un calculator la reparat sau când ați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Asta nu era bine. După cum spunea Husserl, lumea obiectivă e dată simțurilor noastre și orice subiect interpretează informațiile după propriul său cod de Înțelegere. De pildă, unii nu suportă să-i calci pe pantofii albaștri de velur, alții să le furi bricheta ori să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip prietenos, am un cod compus dintr-o propoziție: nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apăreau alte avantaje. Nimic nu pornea din suflet și nu se întemeia pe afinități. Dealtminteri acestea din urmă păreau indistincte: bunii amici de ieri se sfîșiau cu cruzime mîine iar dușmanii de moarte dintr-o dată se elogiau. În primul consiliu fură recomandați noii veniți. Costică le împărți sarcinile culturale. Tineretul sătesc, de pildă, urma să fie pregătit pentru războiul atomic de către Urecheru. Ascultîndu-l, profesorul de sport se concentra și, din această pricină, unul din ochi îi deveni sașiu. Cînd, magnetizat, mi-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
noi activiști. Înalt, gras, cu ochelari și șapcă scămoasă, șeful celor trimiși de la raion se numea tovarășul Șoptelea. Dînsul nu pierdea, precum grecul, vremea cu argumente. Studia dosare. Cineva bătuse un paznic; altul luptase pe frontul de est; cutare a furat un sac; unul își tăiase porcul contractat iar un vecin avea de stampilat un act... Tovarășul Șoptelea nu scăpa nici un prilej pentru a prinde, cum se spune, omul la țîțîna ușii. Îmbrăcat într-un raglan negru, activistul avea statura impunătoare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
uita Hans, n‑o să apară un al doilea muncitor ca el, n‑are voie să ne vadă decât pe noi peste tot. Ceea ce trebuie el să devină este un receptor de mesaje, avertismente, ordine, încurajări. Anna spune: e pueril să furi portofele, aș vrea să arunc ceva în aer chiar acum. Așa ai reuși să atragi atenția asupra ta, iar lumea ți‑ar arăta considerație în loc de o nepăsare delicată. Rainer se dă mare spunând că tatălui său aproape că‑i plesnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asculte că n‑are nimic de‑a face cu hodorogii ăștia doi. Mai nou, Sophie l‑a luat peste picior că nu vrea decât să‑și cumpere ceva frumos cu banii furați, pe care altfel nici nu i‑ar fi furat. Aici e plin de lucruri frumoase și de lux, dar el nu‑și dorește nimic din toate astea și o să‑i comunice și Sophiei că nu și le dorește absolut deloc.. Tot minunându‑se, micul grup greoi se îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seara aceea. Însă nemulțumirea asta strict livrescă ne-a ajutat să ieșim din literatură. * Totuși, peste doar o săptămână ne-am adunat mult mai imaginativi. Venisem cu un nume câștigător. Celebrul animal s-a impus În fața Asociației autobiografice, o titulatură furată de Cătă din Muriel Spark, eliminând În prealabil pe G.N.P, niște inițiale propuse de Vasile Leac a căror semnificație am uitat-o. Eram tot În Joy’s și tot pe banii mei. Aceiași. Cașiș pentru ultima oară. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]