17,002 matches
-
1962; 2002) și Ion Bulei (1990). Alteori, situarea ideologică sau etnică a interpreților a afectat gradul de obiectivitate al analizelor, conducând la afirmații tendențioase, fără acoperire în corpul articolelor 519. Prin urmare, dacă interpreții publicisticii eminesciene au repercutat asupra scrisului jurnalistului valori, atitudini, prejudecăți, specifice contemporaneității, acest lucru s-a datorat, în mare parte, fie afinităților lor ideologice, fie ignorării orizontului social, istoric și politic care a generat textele. În aceste condiții, am considerat necesară o incursiune în istoria veacului al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sunt realități a căror cunoaștere modifică grila de lectură a articolelor eminesciene, oferind explicații pentru afirmațiile gazetarului. Purtând pecetea unui moment istorico-politic determinat, publicistica eminesciană ne obligă la respectarea distanțelor dintre orizontul producerii și cel al receptării articolelor, pentru că întrebările jurnalistului nu pot fi niciodată identice cu cele ale interpretului. La nivelul direcțiilor tematice înregistrate de articolele semnate de Eminescu, am remarcat existența unor invariabile. În acest sens, unitatea de neam și apărarea valorilor naționale reprezintă nucleul dur al mesajului jurnalistic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
veacului al XIX-lea. Raportată la ceilalți cinci parametri ai hexadei, problematica articolelor eminesciene dobândește valențe noi, reflectând adecvarea conținuturilor la finalitățile demersului jurnalistic. O altă dimensiune a analizei hexadice a vizat identificarea și descrierea mijloacelor de expresie folosite de jurnalist în construirea demersului publicistic. În acest sens, remarcăm preferința gazetarului pentru mijloace precum: utilizarea paremiologiei românești și străine în argumentarea ideilor politice; explicitarea constantă a vocabularului; dezvăluirea mecanismelor și strategiilor discursive, prin intermediul metacomentariului didactic care însoțește excursul jurnalistic; cultivarea tehnicii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin intermediul metacomentariului didactic care însoțește excursul jurnalistic; cultivarea tehnicii exemplului și a analogiei, cu rol în plasticizarea noțiunilor și structurilor abstracte din spațiul politic; îmbinarea formelor lexicale vechi cu exprimări neologice care fac obiectul unei glosări constante în corpul articolelor. Jurnalistul selectează și adaptează mijloacele de expresie la problematica abordată, urmărind efecte particulare la nivelul receptării. Preocupat de normarea și modernizarea limbii literare, Eminescu mărturisește țelul de a impune o limbă literară clară, asigurând în același timp continuitatea cu limba textelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
particulare la nivelul receptării. Preocupat de normarea și modernizarea limbii literare, Eminescu mărturisește țelul de a impune o limbă literară clară, asigurând în același timp continuitatea cu limba textelor vechi românești. "Maimuțărelile lingvistice" ale colegilor de breaslă devin ținta ironiilor jurnalistului, care nu ezită să intre în polemică cu cei care se fac vinovați de coruperea limbii. Prin varietatea și modernitatea expresiei jurnalistice, publicistica eminesciană se impune ca paradigmă a limbajului publicistic modern, contribuind la autonomizarea acestuia între limbajele specifice celorlalte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a șasea coordonate a hexadei a vizat identificarea finalităților care guvernează discursul publicistic eminescian, prin raportare la însemnările din manuscrise și la notațiile din corpul articolelor. Lectura textelor a condus la concluzia că activitatea publicistică eminesciană se întemeiază pe interesul jurnalistului pentru problemele timpului, pentru mutațiile sociale și politice prin care trece societatea românească în pragul epocii moderne, împlinind în același timp nevoia acestuia de a-și face cunoscute atitudinile și opțiunile politice, de a propune soluții la problemele cu care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de la care își manifestă profunda nemulțumire față de "vârtejul jucăriilor politice"521, un spațiu compensatoriu, în care cuvântul cu rol cathartic macină mânia și revolta față de o lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"522. Jurnalistul nu ezită să amendeze acțiunile oamenilor politici, liberali și conservatori, deopotrivă, atunci când acestea sunt guvernate de interese personale. Nestatornicia oamenilor politici este atacată în termeni duri de jurnalist: Suntem comedianți cari ne batem de florile mărului pentru petrecerea și câștigul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"522. Jurnalistul nu ezită să amendeze acțiunile oamenilor politici, liberali și conservatori, deopotrivă, atunci când acestea sunt guvernate de interese personale. Nestatornicia oamenilor politici este atacată în termeni duri de jurnalist: Suntem comedianți cari ne batem de florile mărului pentru petrecerea și câștigul străinilor ce trăiesc aci? Suntem păpuși, îmbrăcate când roșu când alb, cari azi pun o etichetă, mâne alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai ambițiile noastre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
partidului care susține financiar publicația la care scrie, Eminescu va atrage oprobiul grupării conservatoare, care îl va înlătura de la conducerea Timpului, în decembrie 1883. Pentru a pune în lumină potențialul metodologic al modelului hexadic, am întreprins o analiză a ipostazelor jurnalistului în publicistica eminesciană și a impactului acestora la nivelul ansamblului semnificant. În acest sens, studiul de caz a vizat descrierea paradigmatică a rolurilor asumate de jurnalistul Eminescu în spațiul publicistic (analist politic, polemist, artist, istoric, dascăl și specialist) și prezentarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pune în lumină potențialul metodologic al modelului hexadic, am întreprins o analiză a ipostazelor jurnalistului în publicistica eminesciană și a impactului acestora la nivelul ansamblului semnificant. În acest sens, studiul de caz a vizat descrierea paradigmatică a rolurilor asumate de jurnalistul Eminescu în spațiul publicistic (analist politic, polemist, artist, istoric, dascăl și specialist) și prezentarea efectelor pe care le generează acestea asupra celorlalte cinci coordonate ale procesului de semnificare. Analiza a evidențiat, și de această dată, că fiecare ipostază în parte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"524. Istoricul este interesat de exactitatea evenimentelor prezentate, iar detenta temporală permite jurnalistului raportarea la modele și timpuri istorice revolute, într-un permanent traseu trecut prezent viitor. Manifestând preocupări constante pentru receptarea adecvată a mesajului jurnalistic, Eminescu susține, de la tribuna publicațiilor la care scrie, adevărate prelecțiuni populare pe teme de istorie, economie, politică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a face tot așa de puțin cu cuvântul grecesc Kucov (câne, și încă nelegiuit și spurcat) precât de puțin are a face d-l C. A. Rosetti cu partidul Rozei Roșie din Anglia"525. Cea de-a șasea ipostază a jurnalistului Eminescu, artistul, se înscrie pe linia contaminărilor constante dintre creația artistică și cea publicistică. În acest sens, materia densă a articolelor de ziar încorporează elemente de poetică artistică, de narativitate și lirism, gestionate cu atenție în susținerea afirmațiilor social- politice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistic eminescian de a înzestra cu sens evenimentele de pe scena politică, de a le traduce, în scopul responsabilizării opiniei publice. Analiza lexicului politic utilizat de Eminescu și recenzarea principalelor categorii semantice înregistrate de publicistică au relevat, la rândul lor, rolul jurnalistului în procesul de modernizare a limbii române într-o epocă în care lipsa unor norme unitare se face simțită în nesiguranța și oscilațiile înregistrate de discursul publicistic al vremii. Analiza vocabularului s-a sprijinit pe tehnici ale lingvisticii computaționale care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic eminescian în jurul unor dihotomii semantice fundamentale, care conferă unitate și coerență scrisului jurnalistic. În acest sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din textul biblic, citate din cronici, discuții din cameră ș.a. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi distincte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din textul biblic, citate din cronici, discuții din cameră ș.a. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi distincte ale aceluiași semnificant, conferă discursului eminescian complexitate, favorizând delimitarea unor paliere multiple de constituire a mesajului jurnalistic. Niciodată izolat sau izolabil, limbajul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a mesajului jurnalistic. Niciodată izolat sau izolabil, limbajul eminescian intră în dialog cu manifestări discursive variate, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale și îmbogățindu-l cu valențe noi, în funcție de finalitățile discursive ale gazetarului. Ironia, unul dintre instrumentele retorice predilecte ale jurnalistului Eminescu, vine să îmbogățească caracterul polisemic al limbajului publicistic, favorizând desfășurarea vocației artistice a gazetarului. Semnificațiile mesajului jurnalistic sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar. Pe această linie de interpretare, vecinătatea textuală a rubricii intitulate "Revista
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se împletește în textura articolelor eminesciene cu excursuri istorice, cu analize și glosări tematice, cu evidente valențe paideice. Instituind o grilă particulară de lectură a epocii din care face parte, jurnalistul operează selecții în densitatea referențialului politic, impunând direcții tematice cu rol de responsabilizare a opiniei publice față de actele politice ale vremii. Expresie a unui moment istoric particular, publicistica eminesciană relevă, dincolo de conținutul informațional specific discursului mediatic, valorificarea, la nivelul structurii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
față de actele politice ale vremii. Expresie a unui moment istoric particular, publicistica eminesciană relevă, dincolo de conținutul informațional specific discursului mediatic, valorificarea, la nivelul structurii de profunzime, a unor mituri, credințe și simboluri naționale, care configurează opțiunile și atitudinile politice ale jurnalistului. La nivel pragmatic, publicistica eminesciană se definește printr-o dinamică particulară a relației jurnalist-cititor, evidențiind fenomenul co-producerii semnificației mesajului jurnalistic. Plecând de la postulatul că, în cazul discursului publicistic, componenta informațională este dublată de o accentuată componentă pragmatică, vizând persuadarea cititorului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
relației jurnalist-cititor modelează mijloacele de exprimare utilizate, generând efecte variate la nivel de receptare: avertizare, confesiune, infirmare, dezvăluire, evaluare, revoltă ș.a. Astfel, dacă perioada debutului jurnalistic și a activității desfășurate la Curierul de Iași sunt guvernate de intențiile informative ale jurnalistului, odată cu intrarea în redacția Timpului se face simțită conștiința valorii performative a scrisului jurnalistic. Articolele semnate în publicația conservatorilor relevă o relație specială cu cititorul, oglindită în adresarea directă, în formulările familiale, care instaurează un soi de complicitate între jurnalist
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistului, odată cu intrarea în redacția Timpului se face simțită conștiința valorii performative a scrisului jurnalistic. Articolele semnate în publicația conservatorilor relevă o relație specială cu cititorul, oglindită în adresarea directă, în formulările familiale, care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și cititor, în demersul evaluativ al clasei politice: Credem că cititorul care e deprins cu Țara Românească, cu mecanismul ei administrativ de-o perfectă onestitate, cu instinctele generoase ale subprefecților, cu independența aproape legendară a colegiului al IV-lea, nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu instinctele generoase ale subprefecților, cu independența aproape legendară a colegiului al IV-lea, nu-și vor face (sic!) iluziuni în privirea aceasta"526. Textele publicistice construiesc în mod explicit două tipologii la nivel de recepare: cititorul tendențios, care atribuie jurnalistului concepții și atitudini mistificatoare, și cititorul ideal, capabil să descifreze și să se plieze pe strategiile discursive ale gazetarului. Din punct de vedere pragmatic, publicistica eminesciană marchează deplasarea accentului de pe funcția referențială a limbajului publicistic, de reprezentare a realităților sociale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pragmatic, publicistica eminesciană marchează deplasarea accentului de pe funcția referențială a limbajului publicistic, de reprezentare a realităților sociale ale secolului al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, jurnalistul Eminescu pledează pentru o retorică lucid și conștient orientată pragmatic. Dintre mijloacele de persuasiune folosite cu predilecție de gazetar reținem: ponderea și impactul exemplelor, tehnica citatului revelator, pasiunea pentru datele empirice, dimensiunea metadiscursivă a limbajului publicistic, adresarea directă și dramatizarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cercetării au condus la concluzia că discursul cultivat de cele patru publicații nu înregistrează diferențe însemnate la nivelul claselor semantice valorificate și nici la nivelul problematicii abordate. Prin prisma acestor date, judecățile de valoare privind atitudinile și opțiunile politice ale jurnalistului eminescian se nuanțează. Din punct de vedere semantic, limbajul politic eminescian este caracteristic discursului publicistic cultivat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar problematica articolelor este comună, fiind tributară referențialului evenimențial al epocii. Dincolo de limitele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
esențială a problematicii publicisticii eminesciene. Atrăgând atenția asupra necesităților de normare și de modernizare a limbii române, Eminescu se lansează într-o campanie acerbă împotriva "limbii păsărești", cultivată de presa vremii, și a fluctuațiilor lingvistice vizibile la nivelul discursului gazetarilor. Jurnalistul susține că fiecare înnoire pe terenul limbii trebuie să aibă la bază tradiția și evidențiază pericolele modernizărilor pripite. Fără a se opune înnoirilor, Eminescu critică "formele goale" și jurnaliștii care "fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
presa vremii, și a fluctuațiilor lingvistice vizibile la nivelul discursului gazetarilor. Jurnalistul susține că fiecare înnoire pe terenul limbii trebuie să aibă la bază tradiția și evidențiază pericolele modernizărilor pripite. Fără a se opune înnoirilor, Eminescu critică "formele goale" și jurnaliștii care "fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a părea că tot zic ceva, pentru a simula o cultură care n-o au și o pricepere pe care natura n-a voit să le-o deie"527
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]