18,317 matches
-
de 79,19 km². Capitala insulei este Fira. Fira, cetățile grecești (Thira și Akrotiri), Oia (Mânăstirea ), plajele. Localitățile de pe insula Santorini sunt: Fira, Oia, Emporia, Kamari, Ierovigli, Pyrgos și Therasia. Insula Santorini, aflată în sudul Marii Egee la 120 de mile marine de Creta, atrage turiștii mai ales datorită faimei potrivit căreia în această regiune s-a găsit legendara Atlantida. Aici se află un sat-castel, Pyrgos, celebru pentru că are mai multe biserici (75) decât case! De altfel, se spune că Santorini este
Santorini () [Corola-website/Science/308302_a_309631]
-
ii, din franceză "requin", (ordinul Selachimorpha) sunt pești cu schelet cartilaginos și cu un corp hidrodinamic. Există peste 300 de specii; cele mai multe sunt marine, dar există și unii rechini de apă dulce (ex. în Gange, Zambezi). ii posedă între cinci și șapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se efectuează respirația. Pielea lor este acoperită de denticuli dermali care îi protejează de
Rechin () [Corola-website/Science/308342_a_309671]
-
metalică bombată și era împărțit în patru subcompartimente dispuse la 90 de grade. Sistemul propriu-zis era format din parașutele principale, trei parașute pilot, două motoare pentru parașutele de încetinire, trei saci gonflabili, un cablu pentru macara, un container cu vopsea marină și un flotor pentru cabluri. "Modulul de comandă" avea centrul de masă decalat cam cu 30 de centimetri de axa de simetrie a capsulei. Din acest motiv, capsula reintra în atmosferă cu un unghi care îi conferea o oarecare portanță
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
cu Trias (Triasic), care cuprinde trei subdiviziuni. Nivelul mării în permian era destul de scăzut. Toate continentele erau unite într-o masă de pământ uriașă numită Pangaea. Totuși, adâncimea coastelor era destul de mare, ceea ce probabil a dus la dispariția multor specii marine. Toate masele majore de pământ erau unite într-un supercontinent denumit Pangaea, cu excepția unor porțiuni din Asia de Est. Deoarece Pangaea era atât de întinsă, condițiile climatice variau foarte mult. Încă din carbonifer, în sud se crease o calotă glaciară
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
din carbonifer, în sud se crease o calotă glaciară, însă la tropice și spre nord continentul era dominat de călduri ce au provocat un fenomen de deșertificare. Acest fenomen era cauzat de lipsa umidității, continentul fiind atât de larg, curenții marinii nu ajungeau decât pe coastele sale, precipitațiile fiind astfel reduse. În aceste condiții neprielnice, plantele hidrofile din carbonifer au început să dispară, fiind înlocuite de gimnosperme, plante cu semințe ce se puteau înmulți mai bine decât ferigile cu spori. Apar
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
dominat de terapside, urmașii pelicozaurilor și primii strămoși ai mamiferelor, iar către sfârșitul erei, fauna terestră era dominată de gorgonopside și dicynodonte, urmași ai terapsidelor. ul s-a încheiat cu cea mai mare extincție din istoria Pământului. 95% din animalele marine, precum și 70% din cele terestre, au dispărut. Cauzele nu se știu exact, dar există mai multe versiuni. Erupții uriașe din nordul Pangeei au aruncat în aer praf și cenușă, formând nori groși, împiedicând astfel lumina soarelui să pătrundă. Dispariția habitatelor
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
este descoperit în anul 1832 fiind numit în formă latinizata „sal digestibus Sylvii - sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672). Silvina ia naștere prin sedimentare și evaporarea apei marine. Se gaseste asociată cu halitul și carnalitul (clorura de magneziu și potasiu). A fost găsit la „Staßfurt”, „Wathlingen”, „Neuhof-Ellers” și alte locuri cu zăcăminte de săruri de potasiu din Germania. De asemenea se găsește în „Berezniki”, „Solikamsk” în Rusia, „Kalush
Silvină () [Corola-website/Science/308392_a_309721]
-
Primul astfel de raid aerian a fost atacul disproporționat de mare, devastator, care urmărea în primul rând un efect psihologic, de la Darwin, din 19 februarie, în urma căruia au fost uciși 243 de oameni. Un alt raid al avioanelor de pe portavioanele Marinei Imperiale Japoneze în Oceanul Indian a dus la declanșarea bătăliei Ceylonului și la scufundarea singurului portavion britanic din zonă, HMS "Hermes"]], a două crucișătoare și a altor vase militare, ceea ce a anihilat practic forța navală engleză din Oceanul Indian și a deschis
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
de pierderile umane, au fost înlocuite la sfârșitul lui august de trupele regulate din Armata a II-a imperială australiană, care se întorsese din Orientul Mijlociu. La începutul lunii septembrie 1942, „Forțele speciale navale japoneze de debarcare” (numite impropriu și „pușcașii marini japonezi”) au atacat baza strategică a Royal Australian Air Force din Golful Milne, din extremul est al Noii Guineea. Armata australiană și un număr de subunități americane au contraatacat, ducând la prima înfrângere de proporții a forțelor terestre japoneze din 1939
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
aporpierea principalelor forțe de atac de principalele insule japoneze, după care ar fi urmat lansarea de valuri de bombardamente aeriene și o blocadă navală și la final, și numai dacă mai era cazul, lansarea unei debarcări. În noiembrie 1943, infanteria marină americană a avut pierderi grele când au atacat garnizoana de 4.500 de japonezi din Tarawa. Învățăturile trase după această victorie greu plătită au fost folosite pentru îmbunătățirea tehnicilor debarcărilor aliate. Astfel, a crescut rolul bombardamentelor aeriene și navale preventive
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
miel. La picioarele lui Isus se găsește un al doilea miel. În partea dreaptă este prezentat „Mitul lui Iona”, respectiv momentul în care Iona cade de pe corabia care-l transporta din portul palestinian Jaffa spre portul Tarsus , iar fabulosul animal marin este gata să-l înghită, înhățându-i mâna dreaptă. Piesa a fost o piatră ovală pentru inel, cu diametrul mare de 13,5 mm și diametrul mic de 11,5 mm. „Gemma” a fost văzută în colectia lui József Kemény
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
de sprijinul unor unități de tancuri (150 de tancuri), aviație, și artilerie (cele mai mari piese de artilerie concentrate pe un sigur câmp de luptă de germani). Apărarea Sevastopolului era asigurată în principal de marinarii Flotei Mării Negre și de pușcașii marini. Garnizoana orașului era formată din o brigadă, trei regimente și 19 batalioane de pușca marini, în total 23.000 oameni, 150 de tunuri de câmp și de coastă și 82 de avioane. Zona orașului era puternic fortificată cu 82 de
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
piese de artilerie concentrate pe un sigur câmp de luptă de germani). Apărarea Sevastopolului era asigurată în principal de marinarii Flotei Mării Negre și de pușcașii marini. Garnizoana orașului era formată din o brigadă, trei regimente și 19 batalioane de pușca marini, în total 23.000 oameni, 150 de tunuri de câmp și de coastă și 82 de avioane. Zona orașului era puternic fortificată cu 82 de cazemate cu tunuri navale, cu cuiburi pentru 220 mitraliere din pământ și bușteni, 33 km
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. În anul 1977, este avansat la gradul de viceamiral. La data de 21 martie 1979, viceamiralul Ulmeanu a fost promovat locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Secției Marină. În noiembrie 1974, cu prilejul Congresului al XI-lea al PCR, Sebastian Ulmeanu a fost ales în funcția de membru al Comitetului Central al PCR. El a încetat din viață în iulie 1979,într-un accident de mașină în zona
Sebastian Ulmeanu () [Corola-website/Science/307459_a_308788]
-
în satul Brătești din comuna Cătunu (pe atunci județul Vlașca, azi județul Teleorman). A urmat școala primară în localitatea natală și liceul la Găiești și București. A absolvit cursurile Școlii Militare Superioare de Marină din Constanța, ale Facultății Arme, Secția Marină din cadrul Academiei Militare Generale și pe cele ale Facultății de Drept a Universității București. După absolvirea facultății, a fost înaintat la gradul de locotenent. În anul 1955, și-a început cariera de ofițer de marină, îndeplinind pe rând funcțiile de
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
în Direcția Operații a Marelui Stat Major al Armatei Române, unde a îndeplinit funcțiile de ofițer direcțional pentru Flotila de Dunăre, ofițer direcțional pentru Forțele Maritime Militare în Secția Operații, ofițer cu operațiile și locțiitor al șefului Secției în Secția Marină din M.St.M., ofițer I cu operațiile și locțiitor al șefului Secției Marină din Direcția Operații a M.St.M. În ultimii ani ai regimului comunist, a deținut funcții importante în ierarhia Marinei Române: șef de stat major și
Mihai Aron () [Corola-website/Science/307460_a_308789]
-
de ofițer direcțional pentru Flotila de Dunăre, ofițer direcțional pentru Forțele Maritime Militare în Secția Operații, ofițer cu operațiile și locțiitor al șefului Secției în Secția Marină din M.St.M., ofițer I cu operațiile și locțiitor al șefului Secției Marină din Direcția Operații a M.St.M. În ultimii ani ai regimului comunist, a deținut funcții importante în ierarhia Marinei Române: șef de stat major și apoi comandant al Diviziei 42 Maritime din Mangalia (februarie 1966 - decembrie 1972), șef de
Mihai Aron () [Corola-website/Science/307460_a_308789]
-
Române: șef de stat major și apoi comandant al Diviziei 42 Maritime din Mangalia (februarie 1966 - decembrie 1972), șef de stat major și locțiitor al comandantului la Comandamentul Marinei Militare, locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Secției Marină din M.St.M. La data de 30 decembrie 1989 a fost avansat la gradul de amiral, fiind numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. A fost eliberat din funcție la data de 12 aprilie 1990, după care
Mihai Aron () [Corola-website/Science/307460_a_308789]
-
le (Agnatha) (din greaca "a" = fară + "gnathos" = maxilar, falcă) sau agnatostomii, agnatostomele (Agnathostomata) este o supraclasă (după unii autori clasă sau subîncrengătură) de vertebrate cordate primitive acvatice, marine sau de apă dulce, asemănătoare peștilor, dar lipsite de fălci, opusă vertebratelor cu fălci ("Gnathostomata"). le actuale sunt reprezentate prin ciclostomi ("Cyclostomata"): petromizoni (chișcarii) și mixine. În cambrian, silurian și devonian au existat numeroși reprezentanți ai agnatelor cunoscuți cu denumirea
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
de-al treilea program de dotare cu nave de luptă, în cadrul acestuia, în anul 1907, la Galați, fiind lansate patru monitoare și opt vedete fluviale, care au format prima Escadră de Dunăre. În anii Marelui Război al Reîntregirii Țării (1916-1918), Marina Română s-a încadrat în efortul general de război, Comandamentul Marinei organizând misiuni de apărare a capului de pod de la Turtucaia, de sprijin al flancului drept al trupelor de uscat, de retragere a navelor române pe linia frontului, de neutralizare
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
Române, viceamiralul Ioan Bălănescu, comandantul Marinei, a apreciat: Marina română reprezintă, în sistemul apărării naționale, un factor de o deosebită importanță, ea este păzitoarea liniilor de comunicație pe apă, forța de protecție a marinei comerciale și, în special, păzitoarea coastelor marine și fluviale. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, întreaga marină, sub conducerea Comandamentului Marinei Regale și-a adus un aport considerabil la susținerea efortului general de război, edificatoare în acest sens fiind acțiunea din 26 iunie 1941, când, în fața
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
un factor de o deosebită importanță, ea este păzitoarea liniilor de comunicație pe apă, forța de protecție a marinei comerciale și, în special, păzitoarea coastelor marine și fluviale. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, întreaga marină, sub conducerea Comandamentului Marinei Regale și-a adus un aport considerabil la susținerea efortului general de război, edificatoare în acest sens fiind acțiunea din 26 iunie 1941, când, în fața orașului Constanța, artileria distrugătoarelor ,Mărăști” și ,Regina Maria” și bateriile de coastă au respins incursiunea
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
timp de război; Pregătește personalul Comandamentului Flotei pentru planificarea și conducerea acțiunilor; • Exercită comanda și controlul operațional asupra forțelor proprii și a celor subordonate operațional; Supraveghează/monitorizează și realizează managementul spațiului maritim și fluvial; Participă la protejarea platformelor de foraj marin; • Cooperează cu comandamentele operaționale, protecția civilă, poliția de frontieră; Conduce căutarea, salvarea, evacuarea și umanitare, în condiții deosebite și în cazul producerii unor catastrofe și/sau calamități naturale; Organizează cercetarea și supravegherea navală a unor raioane, aliniamente sau itinerare din
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
Propulsie: 2 motoare Diesel; 6400 hp Viteza (Noduri):19 Echipaj:75 VENUS - NAVĂ RAPIDĂ DE SCAFANDRI Deplasament (To):128,5 Dimensiuni (metri: lungime x lățime x pescaj): 38,7 x 5,4 x 2,02 Viteza (Noduri):18 Autonomie, mile marine: 500 JUPITER - NAVĂ RAPIDĂ DE SCAFANDRI Deplasament (To): 41,8 (încarcare maximă) Dimensiuni (metri: lungime x lățime x pescaj): 22,4 x 3,8 x 1 Propulsie: 3 motoare Diesel tip M400; 3300 hp Viteza (Noduri):40 Echipaj: 8 Tunuri
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
înființează Brigada 27 Fluvial Maritimă • 1995 - se reînființează Flotila de Dunăre "Mihail Kogălniceanu" care avea în subordine două comandamente de brigăzi, unități de vedete blindate de diferite generații, vedete dragoare, nave purtătoare de artilerie, unități logistice, de transmisiuni, de infanterie marină și scafandri de luptă. • 1998 - Flotila de Dunăre intră într-un amplu și profund proces de reorganizare structurală cu finalizare în anii 2005 - 2007. • 2000 - Flotila de Dunăre de nivel divizie se restructurează la nivel brigadă, și își schimbă denumirea
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]