17,300 matches
-
m?n? torism. Dar pentru Nae Ionescu sau Nichifor Crainic, s? m?n? torismul �nu era suficient de ortodox�. Legiunea era p? truns? de misticism ortodox, nu de �mistica� na? ionalist? a lui Iorga. Imaginea istoriei rom�nilor constituia pentru Legiune o pasiune constant? ? i perpetu?. Ei vedeau �n ea doar dou? culori: negru ? i alb. Această eră viziunea lor ? i asupra lumii. Sacrificiul constituia un element primordial. A?a se explic? puternicul cult al mor? ilor din cadrul mi? c?rîi. Unii aveau repulsie fă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
la Weimar, Stravinski la Paris ? i Schoenberg la Viena. �ncepeau s? fie �n? l?ațe cl? dirile func? ionale ale lui Gropius ? i Le Corbusier. Lui Iorga nici m? car Enescu sau Br�ncu? i nu? i puteau trezi interesul ? i pasiunea pe care le avea el pentru literatur?. Iorga continuă s? se opun? oric? rui curent literar modern (că simbolismul, futurismul sau suprarealismul). Se opunea p�n? ? i realismului cu aceea? i vigoare �realist na? ionalist? � cu care sovieticii se opuneau adev
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dezbatere cu Vlad Georgescu. �Rom�nul liber�, Londra, martie 1986 8�Dimitrie Munteanu-R�mnic �i amintea mereu lui Iorga c? ofi? erii tineri �l sprijineau pe Carol. Memorii, vol. V, p. 241 9�Ulterior, Iorga s-a referit ironic la această că la �pasiunea prin? ului mo? tenitor�. O via?? de om... , vol. III, p. 105 10�Enciclopedia rom�n? , vol. I, p. 937, Bucure? ți, 1939 11�O via?? de om... , vol. III, p. 226 12��Neamul rom�nesc, 18 februarie 1938 13�Coposu �i atribuia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
perfecționări continue și alte specializări, care să permită adaptarea la dinamica lumii muncii și a profesiunilor, prin continua actualizare și îmbogățire a cunoștințelor și deprinderilor; - asigurarea dezvoltării personale, prin lărgirea orizontului culturii generale, folosirea profitabilă a timpului liber, satisfacerea unor pasiuni și interese etc.; - asigurarea participării active la viața social-comunitară a tuturor, atât pentru profitul fiecăruia, în urma dezvoltării comunității, dar mai ales pentru a-și aduce aportul la ameliorarea/soluționarea diverselor probleme sau la sprijinirea celor în dificultate, a marginalizaților social
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
perfecționări continue și alte specializări, care să permită adaptarea la dinamica lumii muncii și a profesiunilor, prin continua actualizare și îmbogățire a cunoștințelor și deprinderilor; - asigurarea dezvoltării personale, prin lărgirea orizontului culturii generale, folosirea profitabilă a timpului liber, satisfacerea unor pasiuni și interese etc.; - asigurarea participării active la viața social-comunitară a tuturor, atât pentru profitul fiecăruia, în urma dezvoltării comunității, dar mai ales pentru a-și aduce aportul la ameliorarea/soluționarea diverselor probleme sau la sprijinirea celor în dificultate, a marginalizaților social
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cei din jur. Dar artistul nu a fost niciodată preocupat de comoditate... Sau o altă mărturisire definitorie: "Singurul care mă poate distruge cu adevărat sunt eu însumi!". Ca-n multe alte cazuri celebre, nu? Alexa Visarion scrie cu talent! Cu pasiune. Arde în scris, ca și în sala de repetiții. Ca puțini regizori și actori. Și e momentul, poate, să ne oprim, nu pentru prima oară, asupra scuzei unor actori și regizori care cred că jocul pe scenă este străin teoretizărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că nu ajung la ea și atunci, în loc să eșuez, prefer să mă opresc. Mărturie a unui Sisif nefericit! Dar, apoi, ne-am revăzut des, i-am citit eseurile estetice în care regăseam intensitatea debuturilor, l-am auzit vorbind cu o pasiune nedezmințită și regizorul elisabethan care, dintotdeauna mi s-a părut a fi. O descopeream cu bucurie: nici nu-și stinsese apetiturile, nici nu-și pierduse puterile. El nu se mai împlinea pe scenă, dar dispunea încă de toate potențialitățile. Constatare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-a devotat în ultimii ani învățământului artistic, nu doar ca un paliativ artistic sau privilegiu financiar, ci ca o nouă vocație. Școală i-a devenit adăpost fecund și el s-a impus ca un pedagog exemplar continuu mistuit de pasiunea teatrului a cărei intensitate n-a încetat să o resimtă. Și de aceea contaminarea elevilor s-a produs iar ei, azi, îl recunosc ca un ghid ce le-a transmis o încredere în scenă pe care atâția o denigrează. Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e ce se predă, ci dăruirea pe care pedagogul o personifică." Ea poate fi, implicit, conținutul profund al unui învățământ. E de altfel ceea ce, mai cu seama în artă, studenții rețin. Alexa confirmă justețea ipotezei mele: el comunică intensitatea unei pasiuni și nu conținutul unei meserii. Îndelung, pedagogia m-a decepționat în măsura în care nu-i identificam rezultatele, în care relațiile cu studenții rămâneau pasagere și trecătoare. O acceptam, ca un remediu al imposbilitatii de a mă exprima artistic. Azi, când am părăsit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că ne-am împrietenit de mult, într-un orășel prea liniștit, departe de tensiunea vieții noastre. Victor Parhon, Alexa Visarion și eu la Lugoj. Sînt mai mult de douăzeci de ani de atunci. Țucu Parhon patrona afacerea. Era mișcat de pasiunea cuiva de acolo pentru teatru și pentru felul în care dirija mișcarea de amatori. Nu am comentat nimic la invitația lui. Era prietenul meu. Iar exuberanțele lui mă fascinau. Așa cum și el se simțea atras de ale mele... Am stat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întâlnesc, în urmă cu ceva ani, pe regizorul Visarion la lucru, într-un Cehov! Mai apoi, am început să întâlnesc omul Visarion, întâlnire care continuă și azi. Nu ai cum să te ferești (și de ce s-o faci) de acea pasiune aproape vulcanică pentru viață, teatru și pentru lumea lui Cehov, mai ales, a domniei sale. Este contagioasă. Ca un tablou, dacă vreți, aparent extrem de încărcat de culori, de nuanțe, de imagini, hai să-i spunem greu de descifrat, de înțeles. În
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu de a răspunde la ele. Ca și întreg universul lui Caragiale, populat de întrebările marilor artiști: "De ce?", "Pentru ce?". De ce, nene Anghelache?... Prima scenă din camera cea albă dă cheia întregii stări de tensiune a filmului. Ură și iubire, pasiune, atitudini exteriorizat-violente și un joc senzorial-agresiv, alternând cu lungi momente de tăcere. Pitorescul care ucide pateticul este eliminat, împreună cu orice descriere, în avantajul esențializării tragice. Gestul, ca element vizual, este redus la maximum, alternând izbucnirile dinamice, adesea instinctuale, cu atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de testament artistic, dar nu te întrista, nu e nevoie... Și astfel am primit prima versiune a scenariului pentru viitorul film Ana, care era cuceritoare. Toată copilăria și mai ales adolescența mea petrecută la Satu-Mare a fost marcată de o pasiune arzătoare pentru zmeie și pentru păsările cerului. Era o formă de a ma elibera, dea mă ridica deasupra nemulțumirilor zilnice, deasupra unui orizont coborât, așa cum era prin orașele de provincie. Undeva într-un scuar mai larg, aproape de casă, sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de a ma elibera, dea mă ridica deasupra nemulțumirilor zilnice, deasupra unui orizont coborât, așa cum era prin orașele de provincie. Undeva într-un scuar mai larg, aproape de casă, sau mai la marginea orașului, în lungile seri de vară, lansam cu pasiune construcții zburătoare. Mă învățase să le fac bunicul meu din partea mamei, un om extrem de talentat și de priceput. Mai târziu, de-a lungul multor ani, am construit și lansat în felurite locuri, dar mai ales la mare, în satul 2
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Esenin... ba și Dostoievski, Nastasia Filippovna, Nastia, Idiotul... Putem găsi în Ana stări, senzații, uneori chiar personaje (cum este piticul majordom al Casei Scânteii sau saltimbancii invitați pe pontonul cuplului Albulescu-Vișan) care ne redeșteaptă memoria neorealismului sau a suprarealismului sau pasiunea marii literaturi. Foarte interesantă și, recunosc, emoționantă pentru mine este trimiterea expresă pe care Alexa Visarion o face la filmul său Înghițitorul de săbii, prin personajele interpretate de Ștefan Iordache și Răzvan Vasilescu. Să ne aducem aminte că una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
stării de seninătate a spiritului și de liniște a sufletului: cine ascultă rațiunea ordonatoare a Universului și înțelege necesitatea lucrurilor supunându-se rămâne indiferent față de tot ceea ce ar distruge armonia lumii. Indiferența în acest anume înțeles înseamnă înlăturarea afectelor, a pasiunilor haotice, nefolositoare și distructive în favoarea judecății raționale; aceasta este și trebuie să fie nepăsătoare, la cerințele lipsite ale temei: să dorești să fii nemuritor, să vrei ceea ce nu este necesar, și să crezi, de pildă, că faima, banii, averea și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și profesorul. L-am ascultat încântat de substanța gândurilor sale. L-am urmărit descriind mari spectacole, povestind filme celebre. L-am însoțit printre aventurile pe care le reda cu o așa expresivitate încât distanțele în timp și spatiu se topeau. Pasiunea din care s-au născut triumfurile sale în teatru și în cinema era izbitoare în istoriile rostite și în întâmplările despre care depunea mărturie. Și, de fiecare dată, fără excepție, scenariile se derulau ca într-un film al său. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un violent rechizitoriu împotriva ilegalității și abuzului de putere. Procurorul atestă un regizor matur, de un talent debordabil, de o precizie a mijloacelor exemplară. (Valentin Silvestru) Un turneu de excepție ...Alexa Visarion s-a angajat în această dezbatere cu o pasiune rar întâlnită, "o pasiune politică" prin excelență. Nu am mai vorbit, de la "Omul cel bun din Sîciuan" al lui Andrei Șerban, despre un spectacol-eveniment. Procurorul este un spectacol despre drumul lung, nesigur, sinuos, dificil, al Adevărului, și o demonstrație tăioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ilegalității și abuzului de putere. Procurorul atestă un regizor matur, de un talent debordabil, de o precizie a mijloacelor exemplară. (Valentin Silvestru) Un turneu de excepție ...Alexa Visarion s-a angajat în această dezbatere cu o pasiune rar întâlnită, "o pasiune politică" prin excelență. Nu am mai vorbit, de la "Omul cel bun din Sîciuan" al lui Andrei Șerban, despre un spectacol-eveniment. Procurorul este un spectacol despre drumul lung, nesigur, sinuos, dificil, al Adevărului, și o demonstrație tăioasă despre triumful acestui adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
moment de grație. (Ion Băieșu) ...Semnătura regizorală a lui Alexa Visarion certifică, la rândul ei, pe cont propriu, continuitatea unor preocupări în raport cu înscenarea aceleiași piese, la Arad, și cu Procurorul la Tg. Mureș (montare într-adevăr ieșită din comun, prin pasiune intelectuală și vigoare). Alexa Visarion e interesat nu de intrigă ori de personaje, ci de relația aparte pe care o generează vina amestec de ură și complicitate, de lașitate și cruzime, de ipocrizie și lipsă de scrupule; precum și de puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi un excelent actor de compoziție, construind dualitatea afectivă a personajului său prin limpezimea gestului și vibrația trăirii interioare. La rândul ei, Valeria Seciu, (Ana, soția lui Stavrache) propune prin personajul interpretat un inefabil amestec de forță și fragilitate, de pasiune și trecătoare resemnare. Florin Zamfirescu (Petre), se impune prin siguranța creionării unui personaj aflat într-un proces de metamorfozare, de clarificare a propriei poziții sociale. Ion Caramitru, (fratele hangiului), schițează într-o cheie romantică un personaj nu fără ambiguități, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce nu-i liniște de fapt, ci mult zgomot interior, mult freamăt sufletesc grefat pe natură: se aude, parcă, până și căderea fulgilor de nea, se aude asfințitul soarelui, se aude vântul care încearcă să înece în praf și zăpada pasiunile puternice ale oamenilor, timpanul ne e spart de ecoul tropotelor de cal, de scârțâitul carelor pe drumul orizontului, de răsuflarea șuierătoare, întretăiată a bătăliei de inimă a condamnaților de soartă, personaje sfredelite de angoase, de dorința de a iubi și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rămas simple etichete așternute peste un imens vid sufletesc și aduce la suprafață mâlul tulbure al unor patimi și porniri dezarticulate. Alexa Visarion nu se mulțumește cu descifrarea textului lui Caragiale. Cu fantezia sa bogată și mânat de nobila sa pasiune acuzatoare, el descoperă, inventează, creează situații noi, relații noi, schimbă traiectoria unor personaje și chiar subiectul comediei. Căci în final, căsătoria între Rică Venturiano și Zița nu mai are loc, înfocatul amorez dispărând ușor, râzând cu ironie de interesul subit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
veșnicia ei, îngrozit de inutilitatea mișcării pământului, proslăvind morala aparențelor, prețiozitatea științifică a Doctorului (Ion Vâlcu, din păcate lipsit de nuanță în interpretare) ale cărui cercetări și descoperi n-au deloc drept scop binele omenirii, ci constituie un fel de pasiune dementă a studiului pe oameni-cobai și agresivitatea permanentă a tuturor celor din jur, Woyzeck Florin Zamfirescu este un rătăcit. El nu înțelege ce se întâmplă în jurul său pentru că ceea ce se întâmplă nu-i de înțeles, iar modalitatea prin care el
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
uciderea lui Marie poate fi condamnat la spânzurătoare. Regizorul nu a concretizat scenic acest final, din cele trei sugerate de Buchner, dar ideea lui plutește permanent în reprezentație, spânzurătoarea fiind o amenințare generală a lumii ce își dezlănțuie cu ferocitate pasiunile. La rândul său Daniela Codarcea completează scenografia, prin costumele create Marelui Grup, costume ce individualizează, fără ostentație fiecare personaj. Pentru lumea din piață prezența circarilor este... un eveniment la fel de important ca și venirea soldaților. Publicul vrea circ... Din grup se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]