17,202 matches
-
doar ca naturalist "(physicien)"” ("Scrisoarea către editorul său" din 14 august 1648). Prin aceasta, Descartes nu se diferențiază doar în raport cu tradiția aristotelică, pentru care mișcările corpului își au originea în suflet, dar și cu tradițiile stoică și creștină, pentru care pasiunile sunt boli ale sufletului, care trebuie tratate ca atare. Descartes poate astfel afirma că pasiunile „sunt toate bune prin natura lor "(de leur nature)" și că nu trebuie să evităm decât reaua lor întrebuințare și excesele lor” (articolul CCXI). În
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
nu se diferențiază doar în raport cu tradiția aristotelică, pentru care mișcările corpului își au originea în suflet, dar și cu tradițiile stoică și creștină, pentru care pasiunile sunt boli ale sufletului, care trebuie tratate ca atare. Descartes poate astfel afirma că pasiunile „sunt toate bune prin natura lor "(de leur nature)" și că nu trebuie să evităm decât reaua lor întrebuințare și excesele lor” (articolul CCXI). În contextul viziunii mecaniciste asupra viului, legate de apariția științei moderne în secolul al XVII-lea
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
viului, legate de apariția științei moderne în secolul al XVII-lea, Descartes concepe corpul ca pe o mașină care dispune de o anumită autonomie: el se poate mișca independent de suflet. Pe această premiză se bazează și abordarea fiziologică a pasiunilor sufletului. Concepute altădată drept o anomalie, pasiunile devin un obiect natural, a cărui funcționare trebuie explicată. Tratatul se sprijină pe filosofia dezvoltată de Descartes în lucrările sale precedente, în special în ceea ce privește distincția dintre „suflet” și „corp”: sufletul este un lucru
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
secolul al XVII-lea, Descartes concepe corpul ca pe o mașină care dispune de o anumită autonomie: el se poate mișca independent de suflet. Pe această premiză se bazează și abordarea fiziologică a pasiunilor sufletului. Concepute altădată drept o anomalie, pasiunile devin un obiect natural, a cărui funcționare trebuie explicată. Tratatul se sprijină pe filosofia dezvoltată de Descartes în lucrările sale precedente, în special în ceea ce privește distincția dintre „suflet” și „corp”: sufletul este un lucru care gândește ("res cogitans"), lipsit de întindere
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
și „corp”: sufletul este un lucru care gândește ("res cogitans"), lipsit de întindere și fără părți; corpul este un lucru întins ("res extensa"), care nu gândește, definit doar prin întinderea, forma și mișcarea sa. Această distincție reprezintă esența dualismului cartezian. Pasiunile sufletului îi oferă gânditorului francez ocazia să aprofundeze misterul unirii în om a celor două substanțe (gândirea și corporalitatea). „Pasiunile”, așa cum erau înțelese de către Descartes, corespund în linii mari noțiunii psihologice actuale de „emoție”. Există însă și diferențe semnificative între
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
întins ("res extensa"), care nu gândește, definit doar prin întinderea, forma și mișcarea sa. Această distincție reprezintă esența dualismului cartezian. Pasiunile sufletului îi oferă gânditorului francez ocazia să aprofundeze misterul unirii în om a celor două substanțe (gândirea și corporalitatea). „Pasiunile”, așa cum erau înțelese de către Descartes, corespund în linii mari noțiunii psihologice actuale de „emoție”. Există însă și diferențe semnificative între ceea ce se numea „pasiune” în epoca respectivă și ceea ce se numește „emoție” în prezent. Cea mai importantă dintre ele constă
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
gânditorului francez ocazia să aprofundeze misterul unirii în om a celor două substanțe (gândirea și corporalitatea). „Pasiunile”, așa cum erau înțelese de către Descartes, corespund în linii mari noțiunii psihologice actuale de „emoție”. Există însă și diferențe semnificative între ceea ce se numea „pasiune” în epoca respectivă și ceea ce se numește „emoție” în prezent. Cea mai importantă dintre ele constă în faptul că pasiunile, așa cum sugerează și etimologia cuvântului (din verbul latin "patior": „a suferi, a păți”), sunt de natură pasivă, adică experiența lor
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
de către Descartes, corespund în linii mari noțiunii psihologice actuale de „emoție”. Există însă și diferențe semnificative între ceea ce se numea „pasiune” în epoca respectivă și ceea ce se numește „emoție” în prezent. Cea mai importantă dintre ele constă în faptul că pasiunile, așa cum sugerează și etimologia cuvântului (din verbul latin "patior": „a suferi, a păți”), sunt de natură pasivă, adică experiența lor este provocată de un obiect exterior subiectului. În schimb, în psihologia contemporană, o emoție este concepută în general ca un
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
de natură pasivă, adică experiența lor este provocată de un obiect exterior subiectului. În schimb, în psihologia contemporană, o emoție este concepută în general ca un fenomen ce se desfășoară în interiorul subiectului, fiind mai degrabă produsă de către acesta. Descartes definește pasiunile ca „percepții sau sentimente sau emoții ale sufletului care sunt raportate în mod special la suflet și care sunt cauzate, întreținute și întărite printr-o anumită mișcare a spiritelor” (art. XXVII). „Spiritele” menționate aici sunt „spiritele animale” ("esprits animaux"), noțiune
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
prin care aceste spirite animale sunt produse în sânge și sunt răspunzătoare de stimularea mișcărilor corpului. Afectând mușchii, de exemplu, spiritele animale „mișcă corpul în toate diversele moduri în care poate fi mișcat” (art. X). Descartes nu respinge deci aprioric pasiunile, ci sublinază chiar rolul benefic pe care îl joacă acestea pentru existența umană: „Filosofia pe care o cultiv nu este atât de barbară și nici atât de sălbatică încât să respingă folosința pasiunilor; dimpotrivă, doar în această folosință pun eu tot
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
mișcat” (art. X). Descartes nu respinge deci aprioric pasiunile, ci sublinază chiar rolul benefic pe care îl joacă acestea pentru existența umană: „Filosofia pe care o cultiv nu este atât de barbară și nici atât de sălbatică încât să respingă folosința pasiunilor; dimpotrivă, doar în această folosință pun eu tot farmecul și fericirea vieții acesteia” ("Scrisoarea către marchizul de Newcastle" din martie sau aprilie 1648). Ceea ce are importanță este înțelegerea mai bună a mecanismului lor, pentru a le putea controla prin voință
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
este înțelegerea mai bună a mecanismului lor, pentru a le putea controla prin voință, în loc ca aceasta să se supună lor. Astfel, „chiar cei care au sufletele cele mai slabe ar putea dobândi o stăpânire cu adevărat absolută asupra tuturor pasiunilor lor, dacă s-ar folosi iscusința trebuincioasă pentru a-i dresa și a-i îndruma” (art. L). Organizarea tratatului lui Descartes este semnificativă pentru filosofia autorului. Aplicându-și faimoasa metodă la filosofia morală, Descartes descompune problema pasiunilor sufletului în părțile
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
absolută asupra tuturor pasiunilor lor, dacă s-ar folosi iscusința trebuincioasă pentru a-i dresa și a-i îndruma” (art. L). Organizarea tratatului lui Descartes este semnificativă pentru filosofia autorului. Aplicându-și faimoasa metodă la filosofia morală, Descartes descompune problema pasiunilor sufletului în părțile sale cele mai simple, cele mai elementare. Gânditorul francez identifică, din această perspectivă, șase pasiuni fundamentale clare și distincte: „Putem observa cu ușurință că nu există decât șase asemenea pasiuni [simple și primitive] și anume mirarea ("admiration
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
îndruma” (art. L). Organizarea tratatului lui Descartes este semnificativă pentru filosofia autorului. Aplicându-și faimoasa metodă la filosofia morală, Descartes descompune problema pasiunilor sufletului în părțile sale cele mai simple, cele mai elementare. Gânditorul francez identifică, din această perspectivă, șase pasiuni fundamentale clare și distincte: „Putem observa cu ușurință că nu există decât șase asemenea pasiuni [simple și primitive] și anume mirarea ("admiration"), iubirea, ura, dorința, bucuria și tristețea, toate celelalte fiind compuse din câteva din aceste șase sau fiind varietăți
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
metodă la filosofia morală, Descartes descompune problema pasiunilor sufletului în părțile sale cele mai simple, cele mai elementare. Gânditorul francez identifică, din această perspectivă, șase pasiuni fundamentale clare și distincte: „Putem observa cu ușurință că nu există decât șase asemenea pasiuni [simple și primitive] și anume mirarea ("admiration"), iubirea, ura, dorința, bucuria și tristețea, toate celelalte fiind compuse din câteva din aceste șase sau fiind varietăți ("espèces") ale lor” (art. LXIX). Pornind de la aceste șase pasiuni primitive, Descartes investighează efectele lor
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
nu există decât șase asemenea pasiuni [simple și primitive] și anume mirarea ("admiration"), iubirea, ura, dorința, bucuria și tristețea, toate celelalte fiind compuse din câteva din aceste șase sau fiind varietăți ("espèces") ale lor” (art. LXIX). Pornind de la aceste șase pasiuni primitive, Descartes investighează efectele lor fiziologice și implicațiile lor asupra comportamentului uman. În continuare, el combină cele șase pasiuni între ele, pentru a regăsi întregul spectru al pasiunilor sufletului. Lucrarea este divizată în trei mari părți intitulate: Tratatul este compus
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
toate celelalte fiind compuse din câteva din aceste șase sau fiind varietăți ("espèces") ale lor” (art. LXIX). Pornind de la aceste șase pasiuni primitive, Descartes investighează efectele lor fiziologice și implicațiile lor asupra comportamentului uman. În continuare, el combină cele șase pasiuni între ele, pentru a regăsi întregul spectru al pasiunilor sufletului. Lucrarea este divizată în trei mari părți intitulate: Tratatul este compus în total din 212 articole, dintre care foarte puține se întind pe mai mult de câteva paragrafe. Maniera extrem de
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
sau fiind varietăți ("espèces") ale lor” (art. LXIX). Pornind de la aceste șase pasiuni primitive, Descartes investighează efectele lor fiziologice și implicațiile lor asupra comportamentului uman. În continuare, el combină cele șase pasiuni între ele, pentru a regăsi întregul spectru al pasiunilor sufletului. Lucrarea este divizată în trei mari părți intitulate: Tratatul este compus în total din 212 articole, dintre care foarte puține se întind pe mai mult de câteva paragrafe. Maniera extrem de sistematică de a proceda a lui Descartes prefigurează interesul
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
de câteva paragrafe. Maniera extrem de sistematică de a proceda a lui Descartes prefigurează interesul lui Leibniz pentru combinatorică sau expunerea "more geometrico" din "Etica" lui Spinoza. Plecând, în primul articol al lucrării, de la afirmația tradiției scolastice conform căreia acțiunea și pasiunea nu sunt decât două nume diferite pentru unul și același lucru, pe care îl considerăm fie din punctul de vedere a ceea ce îl produce (acțiune), fie a ceea ce îl suferă (pasiune), Descartes deduce din aceasta necesitatea de a distinge funcțiile
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
lucrării, de la afirmația tradiției scolastice conform căreia acțiunea și pasiunea nu sunt decât două nume diferite pentru unul și același lucru, pe care îl considerăm fie din punctul de vedere a ceea ce îl produce (acțiune), fie a ceea ce îl suferă (pasiune), Descartes deduce din aceasta necesitatea de a distinge funcțiile (activitatea) corpului (art. VII-XVI) față de funcțiile sufletului (art. XVII-XXVI), pentru a ajunge la definiția generală a pasiunilor (art. XXVII-XXIX). Studiul interacțiunii dintre suflet și corp (art. XXX-XXXIX) îi permite apoi să
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
din punctul de vedere a ceea ce îl produce (acțiune), fie a ceea ce îl suferă (pasiune), Descartes deduce din aceasta necesitatea de a distinge funcțiile (activitatea) corpului (art. VII-XVI) față de funcțiile sufletului (art. XVII-XXVI), pentru a ajunge la definiția generală a pasiunilor (art. XXVII-XXIX). Studiul interacțiunii dintre suflet și corp (art. XXX-XXXIX) îi permite apoi să afirme concluzia referitoare la puterea sufletului asupra corpului (art. XLI-L). În partea a doua (art. LI-CXLVIII) și partea a treia (art. CXLIXI-CCXII), filosoful procedează
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
suflet și corp (art. XXX-XXXIX) îi permite apoi să afirme concluzia referitoare la puterea sufletului asupra corpului (art. XLI-L). În partea a doua (art. LI-CXLVIII) și partea a treia (art. CXLIXI-CCXII), filosoful procedează la definirea și analiza fiecărei pasiuni în parte, a manifestărilor lor, precum și a caracterului lor util sau dăunător pentru ființa umană. în limba franceză: în limba română:
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
țară și peste hotare, chiar după pensionare, răspunzând oricărei solicitări de consult în specialitate cu generozitate. Corect și devotat în relațiile de serviciu a fost în același timp un soț afectuos, un tată și bunic devotat, transmițând fiului dragostea și pasiunea pentru neurochirurgie, iar nepoților dăruindu-le căldura și bucuriile necesare vârstei. Întemeietor al neurochirurgiei militare românești, Gen. Dr. Iacob Gr. Mircea a fost o personalitate medicală de excepție, cercetător și dascăl pasionat, dar mai ales devotat bolnavilor pentru care și-
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
ȘI FLOAREA, antiroman - (Editura Eminescu), 1970; DIALOG CU SECOLUL ȘI OAMENII LUI - Cartea a II-a, interviuri - (Editura Eminescu), 1972; OPERAȚIUNEA 0, 17, escale mediteraneene - (Editura pentru turism), 1973; INSULA CU ORHIDEE MOV, poeme - (Editura Cartea Românească), 1973; JURNALUL UNEI PASIUNI, proză - (Editura Albatros), 1975; CĂLĂREȚUL ALBASTRU, poeme - (Editura Eminescu), 1975; HOINAR PE MERIDIANE, jurnal de bord - (Ed. Sport-Turism), 1976; LA ECHINOX DE TOAMNĂ, poeme - (Editura Cartea Românească), 1977; FATA DIN PIAȚA SFÂRȘITULUI, poeme-proză - (Editura Cartea Românească), 1980; SINGUR CU ÎNGERUL
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
și început activitatea de handbalist sub îndrumarea profesorului Constantin Popescu, care în același timp era și antrenorul echipei naționale de handbal feminin. A terminat Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS) în 1967. A scris cartea autobiografica - „O viață, aceeași pasiune” publicată în 2007 de Editură Proxima. Campion Mondial la handbal în 1961, autorul golului victoriei în finala competiției. Campion Mondial la handbal în 1964.. Medalia de bronz Campionat Mondial la handbal în 1967. Vice campion mondial Universitar 1968.. Finalist Cupă
Mircea Costache II () [Corola-website/Science/331798_a_333127]