18,636 matches
-
fi trăit cu cineva care să fi râs măcar puțin, se gândi ea, nu s-ar afla acum aici, În starea asta, nu ar fi luat lucrurile Într-atât de În serios, ar fi Învățat să nu se-agite fără rost, să lase lucrurile să treacă - e singura cale posibilă. Îi atinse mustățile lungi. Erau comice, erau patetice și nu l-au lăsat niciodată să aibă un aer tragic. Apoi făclia se stinse și, din cât putea vedea ea din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-L vezi, totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L! 15. Dar, pentru că mînia Lui nu pedepsește încă, nu înseamnă că puțin Îi pasă de nelegiuire. 16. Așa că Iov își deschide gura degeaba și spune o mulțime de vorbe fără rost." $36 1. Elihu a urmat și a zis: 2. "Așteaptă puțin, și voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. 3. Îmi voi lua temeiurile de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. 4. Fii încredințat, cuvîntările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
renaște! Asta-i viața oamenilor, în general, dar, mai cu seamă, a celor mari, mari de tot. Elicopterul personal, aproape zilnic, își lua zborul, ori, revenea la pista de aterizare, în admirația tuturor celor care-i știau, cât de cât, rostul. Marea personalitate a ilustratului om de știință respectiv, sporeau, în clipă de clipă, în localitate, și nu numai. De obicei popular cu toată lumea cu care venea, într-un fel sau altul, în contact; binevoitor; glumeț; împărțitor de bucurii; calm; bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în sat. De îndată, s-a făcut o mobilizare general, și întreaga suflare s-a adunat la locul cu pricina. Auzind de una ca asta, primarul și-a făcut, pe nepusă masă, apariția. Lumea l-a luat, de îndată, la rost, reproșându-i faptul că le neglijează siguranța publică, și, că, găinariihoti, își fac de cap, deposedându-i, în special, de cocoși. El a prins a se apăra, argumentând și desvinovățindu-se: ce pot să fac, singur, pe plan local, dacă nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și-l face pe lotcă, în timp ce doarme, aceasta pare că suportă un cutremur de calibru mediu. Acum, în preziua despre care va fi vorba în cele ce urmează, lui Molocea i s-a cristalizat-o idee. Să facă și el, rost, acolo, de un ban, pentru puțină băutură. I-a împărtășit-o unui bun prieten. Acela s-a prins a-i fi părtaș. Au hotărât când și cum să acționeze. Odată cu înserarea zilei următoare. Până atunci avea tot timpul să ia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tone de orez? O nimica toată. Rapid le ia, rapid le coboară nițel pe cursul fluviului, rapid descarcă marfa, la locul stabilit, fermierul căruia i-o vinde o dosește la fel de rapid, pentru ca, în final, ei, cei trei prieteni, care fac rostul de marfă, doi români și un bulgar, să se bucure de câștig, iar fermierul, proprietarul porcilor, să aibă ce le mai da, acestora, câteva zile, de mâncare, până când vor scăpa, cultivatorii de orz, din zonă, la strângerea noii recolte. Odată cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care se putea strecura o canoe - la lumina zilei, bine-nțeles - Bora Bora nu avea decât o singură poartă, iar cei trei băieți erau hotărâți s-o apere chiar și cu prețul vieții lor. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó făcură rost de arme, apa și mâncare, iar la lăsarea serii Chimé veni și îi lua din Punta Patiúa, pentru a străbate, fără grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
soarta sufletelor. Dacă aș crede asta, ar însemna să accept că tatăl meu și toți însoțitorii mei din acea călătorie se află în infern, remarcă Miti Matái. Și nu poate fi astfel, fiindcă erau oameni buni și drepți. Atunci ce rost ar putea avea existența unui astfel de loc? întreba femeia, care era dintre cei care credeau că totul în această lume trebuie să aibă o explicație supranaturala. Ce rost ar putea avea? repeta Miti Matái, confuz. Nu trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poate fi astfel, fiindcă erau oameni buni și drepți. Atunci ce rost ar putea avea existența unui astfel de loc? întreba femeia, care era dintre cei care credeau că totul în această lume trebuie să aibă o explicație supranaturala. Ce rost ar putea avea? repeta Miti Matái, confuz. Nu trebuie să aibă neapărat un rost, la fel cum nu are nici un rost faptul că acum, aici, este o căldură de cuptor. Depărta mâinile ca si cum ar fi vrut să demonstreze că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avea existența unui astfel de loc? întreba femeia, care era dintre cei care credeau că totul în această lume trebuie să aibă o explicație supranaturala. Ce rost ar putea avea? repeta Miti Matái, confuz. Nu trebuie să aibă neapărat un rost, la fel cum nu are nici un rost faptul că acum, aici, este o căldură de cuptor. Depărta mâinile ca si cum ar fi vrut să demonstreze că era ceva firesc, adăugând: În nord întotdeauna e mai cald, iar în sud, măi frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
femeia, care era dintre cei care credeau că totul în această lume trebuie să aibă o explicație supranaturala. Ce rost ar putea avea? repeta Miti Matái, confuz. Nu trebuie să aibă neapărat un rost, la fel cum nu are nici un rost faptul că acum, aici, este o căldură de cuptor. Depărta mâinile ca si cum ar fi vrut să demonstreze că era ceva firesc, adăugând: În nord întotdeauna e mai cald, iar în sud, măi frig. —De ce? Cum adică... de ce? interveni iritat burtosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aducă apă și lemne, să ridice colibe, să care poveri... Bărbații nu fac decât muncile nobile: să pescuiască, să vâneze și să stea la taifas ore întregi. Merg și la război; război care le servește, în primul rând, ca să facă rost de noi femei. Fiecare războinic are atâtea femei câte poate cumpăra sau fura de la triburile rivale, deși străinele nu sunt cu adevărat nevestele lor. Sunt doar sclave... Sunt numite „Kapanoparas“ și soarta lor este încă și mai rea decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
punctualitate de găină, se așeza în el, închidea ochii și nu-i mai deschidea până când prima rază de lumină nu învăluia laguna. Atunci, începea vânzoleala ei tăcută și s-ar putea spune că sârguința ei se mărginea la a îndeplini rostul pe care îl văzuse realizat de către toate femelele tribului: să-l elibereze pe mascul de cea mai mare cantitate posibilă de neplăceri. Cu siguranță, obiceiurile ei nu se dovedeau câtuși de puțin rafinate; râgâia întruna și urina acolo unde îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
simplu te lași dusă, dar apoi s-ar zice că vrei să mă faci să plătesc... — Ești un porc. Da, asta ești. Așa-mi trebuie, dacă m-am lăsat convinsă. Dumnezeule mare! Ce imbecilă am fost! — Oh! hai, gata. Ce rost are? Ce poftești? Să-ți spun că o să mă însor cu tine? Foarte bine. Te-ai mărita cu mine și ai veni să trăiești în selvă? — Și, de ce, mă rog, tocmai în selvă? Asta e întrebarea? De ce în selvă? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
puținele lucruri personale și se cățărară în grabă în bena camionului. Unii rămaseră nehotărâți, privindu-l pe șeful de echipă. În sfârșit, acesta ridică din umeri: — De acord, admise el. E mai bine să ne întoarcem în tabără. N-are rost să riscăm. Și noi? întrebă cu un firicel de voce unul dintre soldați. — Ce întrebare prostească! Pe cine o să aperi, dacă plecăm cu toții? Urcă-te în camion! În mai puțin de un minut erau sus. Singur pe mijlocul drumului, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un sunet: nu era decât un cuvânt, o silabă. Glasul lui îl rostise din instinct, ca o suflare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mea consoartă Vrea mereu ceva anume, Și, de-aici, motiv de ceartă! Noua cucerire Gingașă , cultă și cu miez Vorbind, distinsa domnișoară, Nu am nimic să-i reproșez, Doar faptul că-i...octogenară! Fost-ai, lele... Dup-o viață fără rost, Ți-ai găsit, în SIDA, naș; Fost-ai, lele, cât ai fost ...A întregului oraș! Îndrăgostit de noua secretară E-o idilă arzătoare, Ce produce vâlvătăi; După ce-o luă la mare, L-a luat și ea la... băi. Surprins
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
lipsă de răspuns... dar niciodată nu va reuși să închidă rana unui prezent prin amintirea îndepărtată a trecutului... sau prin presupuneri care nu înlocuiesc certitudinea adevărului... Aș vrea să-i reproșez asta legendei. Aș fi vrut să o iau la rost aseară... * Uneori cînd ne detașăm de anumite lucruri vedem mai clar valoarea lor. Asta se știe de cînd lumea. Dar ceea ce n-am știut eu e că uneori dacă te obișnuiești cu ideea că trebuie să renunți la ceva, primești
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Mai e un alt lucru care îmi place la ea: are o bunăvoință destul de însemnată în ceea ce mă privește. Poate că așa e ea. Dacă mă acceptă destul de ușor, asta e important: fericire? Am simțit-o azi cu siguranță... Ce rost are să îți bați capul cu distanța și apropierea dacă totul e relativ? Da, e relativ, dar necesitatea iubirii nu e relativă, e prezentă și intensă, ardentă și imensă... e energia care înseamnă însăși existența, de aceea nu se estompează niciodată
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fericire? Și de ce ar fi nefericirea, suferința, obstacolele, întunericul, o cale de preferat, atîta timp cît trebuie de fapt să găsești înseninarea, limpezimea, intensitatea, înțelepciunea, pacea, sensul, esența și adevărul de a fi viu?... Dacă nu înțelegi aceste cuvinte, ce rost are să le mai citești? Are vreo importanță?... Cine n-ar vrea o viață cît mai aproape de adevărul de a fi viu, cît mai aproape de intensitate, de bine, de fericire? În această lume amestecată, înțesată de labirinturi, stratificată în aparențe, însuflețită
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
geam, se întunecase deja, însă pe cer se vedea foarte luminos un nor alb... asta mi s-a părut ceva neobișnuit. Eu tocmai mă întrebam dacă au într-adevăr un sens toate lucrurile pe care le fac, dacă au un rost (deși am certitudinea întotdeauna că toate lucrurile au scopul, sensul sau rostul lor anume, poate aparent ascuns înțelegerii, uneori am și momente de îndoială...), dacă într-adevăr cărțile mele nu-s degeaba... și atunci, în acel moment, am văzut norul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nor alb... asta mi s-a părut ceva neobișnuit. Eu tocmai mă întrebam dacă au într-adevăr un sens toate lucrurile pe care le fac, dacă au un rost (deși am certitudinea întotdeauna că toate lucrurile au scopul, sensul sau rostul lor anume, poate aparent ascuns înțelegerii, uneori am și momente de îndoială...), dacă într-adevăr cărțile mele nu-s degeaba... și atunci, în acel moment, am văzut norul alb, neobișnuit și aproape ireal, un nor alb, luminos pe cerul nopții
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
interumane nu o interesează, ce mai rămîne de zis? Chiar îi ajunge internetul? Îi place așa, fără iubire? Cum să te lipsești de soarele afectivității? Ar trebui să mă îndepărtez de ea și s-o consider amintire, pentru că n-are rost să insiști acolo unde nu ai ce găsi. Ea mi-a spus despre iubire că dacă nu e, nu e. Dar asta e insuportabil: cum să nege toate sentimentele pe care știu că le-a avut în prezența mea, de ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
indiferent de preferințele tale... N-aș spune asta. Dacă îmi placi, înseamnă că am găsit la tine ceva anume... Cum să ai lipsuri dacă mă interesezi? Dar de ce ai considerat că exagerez? Nu știu, așa mi s-a părut. Ce rost ar avea să adaug că pentru mine este foarte important acest sentiment? Și că dacă este, vreau să fie intens, imens, infinit, nemaipomenit de adevărat și exagerat! Adică să fie. Altfel, înseamnă că nu este... Adică dacă este, ori este
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sentimente, să însuflețească totul, să însorească totul în mod incomparabil... Atunci cînd evităm să simțim ceva ne îndepărtăm de adevăr și amorțim ca insectele în hibernare. Acesta e primul pas înspre un îngheț care nu înseamnă viață, care nu are rost și nici nu creează nimic altceva decît inexistență. În schimb, infinitul universului viu este afirmarea existenței înspre lumină. Iar tu?...Cît de aproape te afli acum de primăvară? Cît de aproape ai vrea să fii de apariția căldurii, cît de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]