17,957 matches
-
Început să creadă În reîncarnare, reîncarnarea tuturor marilor filozofi Într-o femeie bufantă, și-a adus aminte de prietenul Noica, a căutat un cuvînt țigănesc prin care să-și exprime admirația, n-a găsit decît mișto, nu l-a mai rostit pentru că doamna de pe trotuar și-a Întors privirile și și-a reluat donez moi je suis roumaine, asta-nseamnă cu adevărat să n-ai nimic, adică să te ai numai pe tine adică nimic, nu m-așteptam să cad În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la indieni, vaginul se zbate-n legături, e pedepsit, vai de el. Noi stăm mai bine, cum scrie și pe-un perete: „Bebe + Pitica = Love”. Propoziție matematică ce-mi dă impresia că suprarealismul este specialitatea președintelui Iliescu. Care În alocuțiunea rostită cu ocazia zilei naționale, a făcut un firesc acces de paralelism Între 1 decembrie 1918 și decembrie 1989, precizînd ireal În toate televizoarele deodată: „La fel ca-n anii ce-au premers Marii Uniri și În cei imediat următori, poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
reciprocă”, Sex-Press.) În avionul ce-l aducea de la Rio, dl. Iliescu nu s-a putut abține și, probabil cu imaginea celebrei plaje În minte, a spus foarte multe lucruri, din care n-am reținut decît cuvintele braziliene „pozitiv” și „constructiv”, rostite chiar acolo, sus, printre nouri. „Noi am facilitat deplasarea gazetarilor pe cît ne-au permis posibilitățile, spațiul din avion”, declara președintele pe un ton mulatru. Or, spațiul cu pricina este redus, iar dacă presa Îl va mai enerva mult, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Oare nu e păcat? întrebă. ― De ce să fie păcat? o liniștit Noi ne iubim, ― Dar ne iubim fără știrea mamei și a lui babà, se tremură ea. ― Într-o zi o să le spunem. Se uită la mine ca și cum aș fi rostit o vorbă de nebun. ― Nu se poate să spui asta! ― Într-o zi va trebui, repet eu. Va trebui să te cer de soție. Am să le spun că ne iubim, și d. Sen nu poate să ne refuze. Știi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în jurul cărora așteptau, absenți, sau dormitau, bătrâni și bătrâne de toate vârstele. La răstimpuri treceau și femei tinere. Priveau doar înaintea lor, acolo unde, departe, zăreau oglinzile. - Era totuși un nume foarte simplu, transparent prin excelență fanic, șopti deodată Adrian, rostind rar și bine articulat cuvintele. Ceva cam ca Theodar, Constantin, William... Se apropie din nou de birou și arătă condica pe care bătrânul tocmai o consultase. - Nu aveți cumva pe un domn Constantin sau Theodor, sau poate William, mai ales
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai bine. Era înaltă, cu o față oarecare, fără vârstă, și răsucea distrat între degete un inel cu chei. Era, ca și cealaltă, îmbrăcată în cenușiu, cu un mic șorț verde, care, la lumina palidă a coridorului, părea decolorat. - Depinde, rosti în cele din urmă, foarte încet, parcă ar fi șoptit. La ce anexă? - În orice caz, o întrerupse Adrian, nu e la cea cu văduva... I-am uitat numele, dar știu că e văduvă. Să-i spunem Văduva. Sau chiar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
teribil în amnezia unui poet, reluă după o lungă tăcere, este faptul că, pe măsură ce memoria personală dispare, o altă memorie, i-aș spune culturală, răzbește din adâncuri, și dacă un miracol nu intervine, până la urmă îl stăpânește complet. Domnul meu, rosti cu gravitate, sânt amenințat să fiu redus la cultură, să devin un ins eminamente cultural! Și nici nu îndrăznesc să-mi închipui ce s-ar putea întîmpla mai târziu, când chiar și memoria culturală se va elibera de matca ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doi câini savanți? Pardon! E adevărat că... - N-are nici o importanță, o încurajă Maria. Continuați!... - E adevărat, spuse Ieronim. - Atunci știu cine ești... Astă-vară veneai la Spitalul Colentina, la pavilionul copiilor... - E absurd! izbucni Ieronim. N-are nici un sens! Corul rosti încet, aproape în șoaptă, dar mustrător: Sensul îl creăm noi, Ieronim. Sensul îl revelăm noi, prin spectacol. Prin Spectacol, Ieronim, fără început și fără sfîrșit! Întorcîndu-se către Marina, Ieronim începu să rîdă: - Ați ghicit că e vorba de începutul unui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar, clătinând din cap. Fără lumânare, ca un câine. Ca și ceilalți, adăugă coborând glasul. Întoarse capul și scuipă în lături. Darie mai privi o dată revolverul, apoi îl lăsă să cadă. Căzu, cu un sunet surd, între bulgări, lângă brațul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mișcările cu un neașteptat interes, dar și cu teamă. Încercă să-și ridice capul, dar gemu, de durere închise ochii. Îi deschise după câteva clipe și zâmbi, văzîndu-l pe Zamfira așteptând acolo, în fața lui, cu cei doi coceni încrucișați. - Cristu! rosti el târziu. Cristu! - Minunea lui Dumnezeu! șopti Zamfira îngenunchind din nou lângă el și punîndu-i mâna pe frunte. Ai înțeles ce te rugasem. Binecuvîntează-ne!... -Bénis-nous, Ivan! izbucni cu fervoare Darie. Bénis-nous, bless our hearts! Tu t'envoles au Ciel. Au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și pururea Fecioară Maria... Rănitul îl ascultase tremurând ușor. Apoi își roti ochii de la unul la altul. Nu mai îndrăzni să-și ridice capul, dar își mișca acum degetele, parcă ar fi încercat să arate ceva. - Maria! izbuti el să rostească în cele din urmă. Maria... - Înțelege, șopti Iliescu. Îi urmări privirile și văzu câinele depărtîndu-se încet, cu capul plecat. - Poate cunoaște câinele, adăugă. Poate o fi și el din sat. Rănitul începuse să șoptească, mișcîndu-și tot mai nervos degetele, închizînd
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privi adânc în ochi. - Mi-e teamă c-a murit, șopti. Dumnezeu să-l ierte! adăugă ridicîndu-se anevoie în picioare. Zamfira îi puse și el mâna pe frunte, apoi îl bătu ușor obraz, îi scutură brațul. - Dumnezeu să-l ierte! rosti făcîndu-și cruce. O să-l ierte Dumnezeu, pentru că ne-a binecuvântat, și asta o să ne poarte noroc. - Asta făcea când își mișca buzele adineaori, spuse Iliescu. Ne binecuvânta... Darie își săltă ranița în spate și privi obosit drumul pe care apucase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
carabine. Credeți că i-a binecuvântat, domnule doctor? Procopie ridică încurcat din umeri. - Cum să spun? După câte pot judeca, aș răspunde: da și nu. Este greu de închipuit că Ivan nu ghicise ce voiau de la el. Dovadă că a rostit cuvântul Cristu. Așa că, probabil, le-a vorbit, șoptind cuvinte pe care ei nu le puteau înțelege, pentru că nu știau rusește. Cuvinte, foarte probabil, de prietenie, poate chiar de dragoste, creștină sau altfel, în sfârșit, de dragoste între oameni. Dar, evident
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inconștient, încerci prin orice mijloace să-i pătrunzi secretul, să-i descifrezi mesajul. Dar cum Ivan ți-este inaccesibil - nu pentru că a murit, ci pentru că, viu fiind, aproape nu mai putea vorbi, și acele puține cuvinte pe care le-a rostit îți erau pecetluite cu șapte peceți, pentru că nu știai rusește - cum Ivan îți este inaccesibil, încerci să-l regăsești în fiecare necunoscut pe care-l întîlnești. Ultimul necunoscut pe care l-ai întîlnit, de foarte curând, acum cinci-șase ceasuri sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
această mărturisire: eu n-am noroc, pe mine, de când mă știu, mă urmărește piaza-rea. - Da, interveni Laura, a fost destul să le vorbească despre nenoroc și piaza-rea, ca să-l întrerupă amândoi deodată, ridicând speriați brațele în sus, parcă ar fi rostit un sacrilegiu. Aveau, de altfel, dreptate, adăugă întorcînd capul și pnvindu-l. Căci ne cunoscusem de trei ani, eram într-un anumit fel logodiți. Dacă domnul filozof numește asta nenoroc Și piază-rea... - Fapt este, continuă Darie, că nu voiau să mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai 1966 în loc de, cum ar trebui, 19 mai 1969. Să vezi cum a fost... Ascultîndu-l, Ulieru își trecea la răstimpuri batista pe frunte. Apoi o ascundea rușinat în buzunar și începea să-și frece mâinile. - Ar putea fi foarte grav, rosti în cele din urmă. M-ai băgat -, recunosc, fără să vrei, - ne-ai băgat pe amândoi într-o încurcătură din care Dumnezeu știe cine are să ne scoată. - Dar de ce e atât de grav? întrebă turburat Pantelimon. - Pentru că individul acela foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar mai ales e supărat pe mine... Popa se ridică și se apropie de pat. - E adevărat, Moșule? E adevărat că ești supărat pe noi? Moșu își opri o clipă ochii asupra preotului, apoi ne privi pe rând, fără să rostească un cuvânt. Tăceam toți. Se auzea doar ferestreul. - Îl auzi? întrebă din nou Popa. E Vasile. S-a întors Vasile. Ți-a adus bradul. - Știe de Vasile, îl întrerupse Ilaria. I-am spus de azi-di-mineață. Dar nu mi-a răspuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
auzi vocea Profesorului: - Dacă înțelegi ce spun, strânge degetul! Îl strânse, probabil, cu multă putere, pentru că doctorul Bernard și-l retrase repede, surprins. Dar câteva clipe în urmă, după ce șopti: Traduisez, s'il vous plait, îl introduse din nou și rosti, pronunțând limpede și rar cuvintele: Celui qui vous parle est un médecin français. Accepteriez-vous qu'il vous pose quelques questions? Înainte ca Profesorul să termine de tradus, strânse degetul cu aceeași putere. De astă dată nu și-l retrase, ci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de puternice în urechi, ca și cum în dreapta și în stânga lui s-ar fi prăvălit, peste stânci, nenumărate vagoane încărcate cu fierărie veche. Dar, deși îl asurzea ecoul exploziilor prelungindu-se la nesfârșit, continuă să-și deschidă gura. Și deodată se auzi rostind: Nu! și repetă cuvântul de mai multe ori. Apoi, după o scurtă pauză, adăugă: Nu mut. Știa că voise să spună: Nu sunt mut", dar nu izbutise să pronunțe cuvântul "sunt". După zgomotele din odaie, și ușa care se deschise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Rădăcinile sunt sănătoase. E ca și cum ar fi împinse de mai multe măsele de minte. Dar asta e imposibil. Va trebui să-i facem o radiografie... Profesorul se apropie de pat și-i puse două degete pe mâna dreaptă. - Încearcă să rostești ceva, orice cuvânt, orice sunet. Încercă, mișcîndu-și limba, de data aceasta fără teamă, dar nu izbuti să spună ce-ar fi vrut. În cele din urmă, resemnat, începu să pronunțe, la întîmplare, cuvinte scurte: ac, cuc, bou, om, pană, bale
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
început, când îi strigau: "Mă auzi sau nu? Dacă înțelegi ce spun, strînge-mi degetul..." Din fericire, acum, fără dinți, vorbea cu greutate. Îi va fi ușor să se prefacă, să stâlcească și acele puține cuvinte pe care izbutea să le rostească. Dar dacă îi vor cere să scrie? Își privi, parcă pentru întîia dată cu atenție, brațul și mâna dreaptă. Pielea era netedă, bine întinsă, proaspătă, și începea să-și recapete culoarea de altădată. Își pipăi încet, prudent, brațul până la cot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot timpul. Dând cu ochii de mașină, se opri brusc. -Am mai văzut mașina asta, șopti. Am văzut-o azi-noapte, în vis... Unii ar spune că e semn rău, că am putea avea un accident, adăugă. - Eu nu sunt superstițios, rosti rar, sentențios, doctorul Chirilă, deschizând portiera. În orice caz, suntem așteptați... Când mașina se îndreptă spre bulevard, simți o liniște stranie, întreruptă, în chip neînțeles, de izbucniri aproape violente de bucurie. - Să deschideți fereastra, spuse, că în curând vom trece
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tic", mărturisise de mai multe ori.) - Îmi amintesc perfect anul și locul unde au fost luate, fiecare din ele. Aș putea spune că-mi amintesc chiar și ziua; parcă aș auzi vocile celor din jur și cuvintele pe care le rosteau, și aș simți în nări mirosul specific al acelui loc și al acelei zile... Uite, bunăoară, aici, unde sunt cu Laura, la Tivoli. Când am dat cu ochii de fotografie, am simțit căldura acelei dimineți și mirosul florilor de leandru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
crede la Piatra despre dispariția mea? întrebă pe neașteptate. Nu sunt prea curios, dar m-ar interesa să cunosc de pe acum șansele pe care le am... - Ce fel de șanse? îl întrerupse Profesorul. Zâmbi încurcat; chiar în clipa când o rostise, expresia i se păru vulgară și inoportună. - Șansele de a continua viața pe care am început-o de curând, fără riscul de a fi reintegrat biografiei mele anterioare... - Deocamdată nu-ți pot spune nimic precis. Prietenii dumitale din Piatra cred
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi înțeles, repetă propoziția în germană și italiană. Veronica își trecu de mai multe ori mâna pe obraz și începu să-i vorbească. La început, își dădu seama că vorbește într-un dialect din India centrală, apoi distinse fraze întregi rostite în sanskrită. Plecîndu-se mult spre ea, îi șopti. Shanti! Shanti! apoi recită câteva formule canonice de benedicțiune. Fata îi zâmbi, fericită, și înălță palma spre el, parcă ar fi vrut să-i arate ceva. Rămase acolo, lipit de stâncă, ascultînd-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]