17,517 matches
-
farinosa"), o garofiță (din specia "Dianthus superbus") cunoscută sub denumirea populară de "barba ungurului", ferigă de mlaștină ("Dryopteris cristata"), darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), vorniceriu pitic ("Euonymus nana"), cununiță ("Spiraea ulmifolia") sau trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
Valea Vâlsanului este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în Muntenia
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
în partea nord-vestică a județului Argeș, pe teritoriile administrative al comunelor Brăduleț, Corbeni, Corbi, Domnești, Mușătești, Nucșoara și Pietroșani și este străbătută de drumul național DN73C, care leagă municipiul Curtea de Argeș de localitatea Berevoiești. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „Valea Vâlsanului” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
de localitatea Berevoiești. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „Valea Vâlsanului” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.480 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate, vii și
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.480 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate, vii și livezi) încadrată în bioregiunea geografică (continentală a Podișului Getic) aflată la poalele Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali), ce cuprinde bazinul
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
parte din Carpații Meridionali), ce cuprinde bazinul hidrografic al Văii Vâlsanului (cu afluenții: Izvorul Dimei, Izvorul Popii, Robaia, Toplița, valea Bunești, Valea Zănoguța, Dobroneagu și Valea Cheii). Acesta include rezervația naturală Valea Vâlsanului. Arealul „Valea Vâlsanului” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a unor specii din flora și fauna zonei. Acesta dispune de două tipuri habitate naturale de interes comunitar: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum" și Păduri
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
de conservare favorabilă a unor specii din flora și fauna zonei. Acesta dispune de două tipuri habitate naturale de interes comunitar: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum" și Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae"). Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, amfibieni, pești și insecte; dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
captalan ("Petasites hybridus"), țăpoșică ("Nardus stricta"), lăptucul oii ("Telekia speciosa"), piciorul caprei ("Aegopodium podagraria"), slăbănog ("Impatiens noli-tangere"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), iarba îngerilor ("Angelica archangelica"), păiuș roșu ("Festuca rubra"), iarba câmpului ("Agrostis capillaris") și iarbă deasă ("Poa nemoralis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
Ciucaș (arie protejată) este un sit de importanță comunitară (inclus în rețeaua ecologică Natura 2000) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
ale județelor Brașov și Prahova. Aria naturală se întinde în extremitatea sud-estică județului Brașov (pe teritoriul orașului Săcele și pe cele ale comunelor Tărlungeni și Vama Buzăului) și în cea nord-estică a județului Prahova, pe teritoriile comunelor Cerașu și Măneciu. Situl este străbătut de drumul național DN1A, care leagă municipiul Brașov de Ploiești Rețeaua Natura 2000 a fost inițiată în 1992 odată cu împărțirea UE în șapte ecoregiuni; cinci ("alpină, continentală, panonică, pontică, stepică") dintre acestea fiind indentificate și pe teritoriul României
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
leagă municipiul Brașov de Ploiești Rețeaua Natura 2000 a fost inițiată în 1992 odată cu împărțirea UE în șapte ecoregiuni; cinci ("alpină, continentală, panonică, pontică, stepică") dintre acestea fiind indentificate și pe teritoriul României. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Ciucaș” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
acestea fiind indentificate și pe teritoriul României. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Ciucaș” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România), conform "Directivei Habitate" a Uniunii Europene (Directiva 92/43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice) și se întinde pe o
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Europene (Directiva 92/43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice) și se întinde pe o suprafață de 21.864 hectare. Suprafața ariei naturale fiind acoperită în cea mai mare parte (60 %) de păduri; managementul sitului este asigurat de Direcția Silvică Ploiești (Ocolul Silvic Măneciu). Prima inițiativă de înființare a "Parcului Național Ciucaș" a fost lansată (la Tărlungeni, Brașov) de Agenției Naționale pentru Protecția Mediului în data de 3 martie 2008, la propunerea "Institutului Național de
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Lucia Varga și directorul agenției Zsolt Nagy, cât și cele locale (din județele Brașov și Prahova); însă reprezentanții "Regiei Publice Locale a Pădurilor Kronstadt" și "Ocolului Silvic Ciucaș R.A. Tărlungeni" s-au opus proiectului. Masivul Ciucaș a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe și pășuni montane) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Munților Ciucaș (grupare montană a Carpaților de Curbură, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Tigăile din Ciucaș, arie protejată de tip geomorfologic și peisagistic. Ciucașul prezintă o gamă variată de ansambluri neregulate de stâncării (cu dimensiuni și forme geomorfe diverse; turnuri: "Babele la Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui Goliat, Turnul Roșu
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
1.502 m); Nivelul inferior (dezvoltat pe roci alcătuite din șisturi argiloase și marneoase din perioada cretacicului superior), reprezentat de bazinul hidrografic al râului Teleajen (cu afluenții Telejenel și Pridvara) și depresiunile Cheia și Poiana Stânii. Apele de suprafață ale sitului aparțin a trei mari bazine hidrografice; astfel: bazinul hidrografic al râului Buzău: Pârâul Feței, Strâmbu, Drăgoiu, Ciclău, Șibot, Chirușca Seacă, Pârâul Laptelui, Albele; bazinul hidrografic al Teleajenului (Pârâul Berii) cu râurile: Telejenel, Boncuța, Pârâul Cetății, Zăvoarele, Pârâul Alb, Șipotele și
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Feței, Strâmbu, Drăgoiu, Ciclău, Șibot, Chirușca Seacă, Pârâul Laptelui, Albele; bazinul hidrografic al Teleajenului (Pârâul Berii) cu râurile: Telejenel, Boncuța, Pârâul Cetății, Zăvoarele, Pârâul Alb, Șipotele și bazinul hidrografic al râului Tărlung: Babarunca și Ramura Mică. Pe suprafața teritorială a sitului se află Barajul Măneciu, lac de acumulare executat pe râul Teleajen. Clima Masivului Ciucaș este una temperat-continentală, caracterizată prin temperaturi (cu valori mai ridicate față de celelalte masive înalte ale lanțului carpatic) medii anuale cuprinse între 2 și 4° C în
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Viteza medie anuală a vântului este de 4-5 m/s în văi și lunci, ajungând până la 7-8 m/s pe culmile și crestele cele mai înalte ale masivului. Vânturile dominante sunt cele vestice și nord-vestice și mai rar cele sud-vestice. Situl Ciucaș prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 22 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Vânturile dominante sunt cele vestice și nord-vestice și mai rar cele sud-vestice. Situl Ciucaș prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 22 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau endemice pentru această zonă a Carpaților de Curbură. Specii de plante ocrotite semnalate în arealul sitului: clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), churechiul de munte ("Ligularia sibirica"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), piciorul cocoșului de munte ("Ranunculus montanus, Ranunculus carpaticus"), iarba osului ("Helianthemum nummularium"), stânjenel mic de munte ("Iris ruthenica"), ochelariță ("Biscutella
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Chimaphila umbellata"), horști ("Luzula alpinopilosa"), iarba-câmpului ("Agrostis alba"), păiuș ("Festuca versicolor, Festuca carpatica") sau frunza stâncilor (un mușchi din specia "Mannia triandra"). Specii de ciuperci comestibile care vegetează (începând cu prima parte a verii și până toamna târziu) în arealul sitului: hrib ("Boletus edulis", întâlnit de obicei în pădurile de foioase și de conifere, în lizierele acestora, dar și în tufărișurile de mesteacăn), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agaricus silvatica"), roșcovă
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), hulubițe ("Russula aurea sin aurata"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
variegata"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"); Pești cu specii de: mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zglăvoacă ("Cottus gobio"), păstrăv ("Salmo trutta fario"); Nevertebrate: racul-de-râu ("Astacus astacus"), melci (trei specii unice în lume, semnalate doar în arealul sitului Ciucaș: "Alopia canescens", "Alopia helenae", "Alopia nefasta"), moluște ("Deroceras sturanyi, Deroceras turcicum"), insecte rare ("Pipiza fasciata, Campodea magna, Figites elongatus") sau fluturi din speciile: "Erebia sudetica, Erebia epiphron, Zygaena exulans, Panthea coenobita, Euphydrias maturna". Economia zonei este bazată pe turism
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
helenae", "Alopia nefasta"), moluște ("Deroceras sturanyi, Deroceras turcicum"), insecte rare ("Pipiza fasciata, Campodea magna, Figites elongatus") sau fluturi din speciile: "Erebia sudetica, Erebia epiphron, Zygaena exulans, Panthea coenobita, Euphydrias maturna". Economia zonei este bazată pe turism (muzee, case memoriale, biserici, situri rurale, arii protejate, obiective naturale - canioane, megaliți, cascade, lacuri), exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor, valorificarea balastului de râu, industrie, comerț și construcții. Locuitorii municipiului Săcele păstrează încă obiceiurile primelor comunități de (uniuni pastorale autohtone de oieri români, asociați cu
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
produse de artizanat (covoare țărănești țesute manual, ștergare), meșteșugari în lemn (vase de lemn, furci de tors), olari (strachini, ulcioare, oale de lut) și artiști ai cântecului și dansului popular (ansambluri de dansatori, soliști vocali și instrumentali). Presiunea antropică asupra sitului este una destul de ridicată, atât datorită afluenței mari de turiști aproape pe tot parcursul anului, dar și pentru că acesta este relativ ușor accesibil. Vulnerabilitatea ariei protejate se datorează mai multor factori umani; astfel: turismul necontrolat (abaterea de la traseele marcate, camparea
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]