16,970 matches
-
trebuie să ne Închipuim că medicina tradițională se reduce numai la aceste proceduri, ea fiind un sistem complex și bogat. O farmacie cu medicamente tradiționale e o lume, ce te covârșește, te năucește cu rezultatele experiențelor miilor de ani. Longevitatea, tinerețea fără bătrânețe, sănătatea de fier au fost legate pe rând de fel și fel de plante și elixiruri, de carne sau fructe-magic sau pretins științific. Dar dintre presupusele leacuri tronează așa-zisa rădăcină a vieții, insamul, cum Îl numesc coreenii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
1896. Parcul Luneta, acum „Josă Rizal” un adevărat paradis al plantelor și florilor, este vizitat pe toată durata zilei, tinerii chicotesc plini de entuziasm și ascultă muzică, adulții meditează În liniștea austeră a grădinii, bătrânii se recreează cu gândul la tinerețea trecută... Un popas, plin de interes, este Planetarium, situat Într-o extremitate a parcului, ce se dovedește o completare riguroasă a cunoștințelor dobândite de tineri În școală. 638 Când dogoarea soarelui devine insuportabilă, o cafenea ascunsă sub umbrarul arborilor, În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
drept „reflecții circumstanțiale cu doze variabile de lirism”, sunt tot poeme, reduse prin distilări repetate ale expresiei la catrene, terține sau distihuri, uneori veritabile haikuuri. R. este o poetă discretă, de nuanță tradiționalistă. SCRIERI: Despre suflet, despre cuvânt, București, 1968; Tinerețea toamnei, București, 1977; În freamăt de luceferi, București, 1979; Semper poesis, București, 1982; Din herb moldav răsună lira, București, 1985. Repere bibliografice: Piru, Poezia, I, 391-392; Al. Piru, Marginalia, București, 1980, 338; Cristian Livescu, Varia, RL, 1983, 25. C.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
strigoi, femei cu mințile rătăcite cântând noaptea în cimitir -, fără a fi original. Mireasa strigoiului preia trama baladei Oscar of Alva de Byron, cu unele ecouri din Ludwig Uhland și din Zburătorul lui Heliade-Rădulescu. Fantasticul este diluat de lamentația după tinerețea și fericirea pierdută. Totuși, în Bardul (poem influențat vădit de Blestemul bardului al lui Uhland) se conturează un portret sugestiv al cântărețului străin de acestă lume, cu elemente ce îl apropie, pictural, de imaginea Luceafărului eminescian. Z. a încercat, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
Mihăescu, București, 1987. Traduceri: Herondas din Kos, Arnoul Gréban, Hans Sachs, Francesco Andreini, Andrea Perrucci, Lope de Rueda, Andreas Gryphius, în De la mimus la baroc, pref. trad., București, 1933; William Shakespeare, Regele Richard al III-lea, București, 1934; Max Halbe, Tinerețe, București, [1942]; V. Ermilov, Cehov, București, [1948] (în colaborare cu Eugen Jenea); Stendhal, Roșu și negru. Cronica secolului al XIX-lea, București, 1950; ed. pref. Micaela Slăvescu, București, 1995; G. A. Bürger, Uimitoarele călătorii și aventuri pe uscat și pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
în care trebuie împlinită. Există pentru alți oameni o valoare de bază mai ales doar pentru anumite domenii ale vieții, de pildă, arta, știința sau viața publică. Pentru alții, la rîndul lor, fiecare perioadă a viețiiîși are valoarea sa fundamentală, tinerețea o are pe a sa, vîrsta de mai tîrziu pe a ei; sau, poate despre o valoare de bază nu poate fi vorba decît într-o singură perioadă a vieții. Orice relație serioasă cu un lucru, cu un om, cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
individuale, a celei proprii și a altora, și respecrul față de ea31. Iar Socrateeste, în acest caz, deschizătorul de drum. În ironia lui s-au afirmat, pe cîte putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
exemplu, la Schlegel) este cu totul nejustificată: pentru că acum "subiectivitatea" (principiul personalității) a biruit. Ea și-a realizat pretențiile în stat și în biserică, în viața socială și religioasă și se manifestă permanent în aceste forme. În amintita scriere de tinerețe, Kierkegaard pleacă de la teologia speculativă a epocii sale, dezvoltată sub influența lui Hegel, cea care a fost reprezentată la noi de Heiberg și Martensen, la care trimite și el. S-a lăsat ademenit astfel, în acest stadiu al evoluției sale
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un om glumeț (Papirer, VII, 1, p. 27). Asta ne amintește de acel scurra Atticus al epicureicilor. Dealtminteri, el și-a ameliorat concepția în scrierile de mai tîrziu, cum vom arăta ulterior. Kierkegaard l-a nedreptățit, în opera sa de tinerețe, nu numai pe Socrate, dar și pe Schlegel. Potrivit lui Kierkegaard (și Hegel), împrejurările ar fi fost cu totul altele la apariția lui Schlegel, față de epoca lui Socrate. "Subiectivitatea" biruise zice-se în stat și în biserică! Trebuie să obiectăm că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
evaporă pînă la urmă în fața marii forțe cu care este trăită. Humoristul nu se refugiază în pustiu pentru că nu se împlinesc toate visele înflorate. Consecința răfuielii cu viața, pe care o presupune marele humor, poate să se prefacă într-o tinerețe. Fiindcă humorul nu se potrivește cu prima tinerețe. Aceasta lasă să i se reverse forța, fără să se gîndească la acele limite pe care nu le poți cunoaște în mod autenticdecît din proprie experiență. Ea este nerăbdătoare și se mînie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care este trăită. Humoristul nu se refugiază în pustiu pentru că nu se împlinesc toate visele înflorate. Consecința răfuielii cu viața, pe care o presupune marele humor, poate să se prefacă într-o tinerețe. Fiindcă humorul nu se potrivește cu prima tinerețe. Aceasta lasă să i se reverse forța, fără să se gîndească la acele limite pe care nu le poți cunoaște în mod autenticdecît din proprie experiență. Ea este nerăbdătoare și se mînie la orice stagnare și rezistență. Noua tinerețe presupune
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
prima tinerețe. Aceasta lasă să i se reverse forța, fără să se gîndească la acele limite pe care nu le poți cunoaște în mod autenticdecît din proprie experiență. Ea este nerăbdătoare și se mînie la orice stagnare și rezistență. Noua tinerețe presupune că ți-ai făcut planuri solide pentru folosirea puterii tale că îți este clar faptul că trăim într-o lume finită dar că reluăm totuși mereu cu bucurie viața de la capăt poate cu ceea ce Sibbern a numit o veselă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atît de ușor i se par închise toate strîtorile88a. Oricît d eprofund a prezentat Kierkegaardaceste contradicții, în formele lor extreme, el ar fi tăgăduit totoși cu hotărîre că humorul ar fi putut să le remedieze vreodată. În scrierea sa de tinerețe despre conceptul de ironie (XIII, p. 379), el declară poziția lui Solger, care coincide, în esență, cu ceea ce numesc marele humor, un gen de reculegere contemplativă și socotește că aceasta duce doar la trăirea într-o realitate ireală, accentuînd numai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
bărbat atașat regulilor ferme ale rațiunii, el își fixa tot mai mult viața și gîndirea în forme categorice, fiindu-i neplăcut și, pînă la urmă, imposibil să și le închipuie altfel. Humorul, care s eputea mișca la el, în anii tinereții, pe un teren intelectual, nu a reușit să-și pună amprenta pe întreaga sa personalitate și stare sufletească vitală. 50. Solger Noțiunea de mare humor a căpătat formă, pentru prima dată, în mod expres, în romantismul german. Ca întotdeauna, și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
taine ale firii. Sub semnul perfecțiunii, moartea și nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
studii geografice (unele adunate și în volum), basme și anecdote. Împreună cu N. Togan a publicat Dicționarul numirilor de localități cu poporațiune română din Ungaria (1909). M. a fost membru al câtorva societăți științifice, printre care Societatea Geografică Română. Încă din tinerețe M. se lasă cucerit de farmecul poveștilor și legendelor populare, pe care le va prelua și repovesti în pagini cu o mare circulație în Transilvania. Relatate într-un stil îngrijit, în tonul și cu fabulația tradițională, toate aceste basme reușesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
în cerul gol. Atunci, abia atunci, cu judecata lui învățată de la oameni, Fram înțelese! Și nu stătu mult la îndoială. Mătură zăpada cu labele, îngrămădi oamenii alături, se culcă peste ei să-i încălzească, așa cum îl învățase dresorul odată, în tinerețea lui, să joace într-o pantomimă de la Circul Struțki. Oamenii erau atât de desprinși de lumea aceasta și atit de sleiți de puteri, încât nu încercau să priceapă ce se întâmplă cu dânșii.[... ] Când au deschis ochii, o blană grea
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Prima carte, Bostanii, îi apare în 1950 și este urmată de un număr mare de volume, cuprinzând proză, poezii, piese de teatru, printre care Grâu înfrățit (1950), Balada Bicazului (1951), Trandafir de la Moldova (1952), Macazul (1955), Din neagra țărănie (1957), Tinerețe fără tinerețe (1959), Milionarii (1960), La fântâna cu găleată (1962), Satul fără țărani (1974), Păsări călătoare (1975). Programatic, I. tinde să realizeze o frescă a vieții țăranului din Moldova în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Datorită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
Bostanii, îi apare în 1950 și este urmată de un număr mare de volume, cuprinzând proză, poezii, piese de teatru, printre care Grâu înfrățit (1950), Balada Bicazului (1951), Trandafir de la Moldova (1952), Macazul (1955), Din neagra țărănie (1957), Tinerețe fără tinerețe (1959), Milionarii (1960), La fântâna cu găleată (1962), Satul fără țărani (1974), Păsări călătoare (1975). Programatic, I. tinde să realizeze o frescă a vieții țăranului din Moldova în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Datorită valorificării literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
București, 1953; Venea de la Moscova, București, 1953; Căruța cu cai, București, 1953; Macazul, București, 1955; Din neagra țărănie, București, 1957; ed. (Lumea lumilor mele), București, 1969; Iașul nostru, Iași, 1957; Prin țara Moldovei, București, 1958; Cu dragă inimă, București, 1959; Tinerețe fără tinerețe, București, 1959; Milionarii, București, 1960; Itinerar sentimental, Iași, 1960; La fântâna cu găleată, București, 1962; Poveștile Ilenei, București, 1967; Fanteziile Ilenei, București, 1973; Satul fără țărani, București, 1974; Păsări călătoare, București, 1975; Jurnal strict confidențial, îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
Venea de la Moscova, București, 1953; Căruța cu cai, București, 1953; Macazul, București, 1955; Din neagra țărănie, București, 1957; ed. (Lumea lumilor mele), București, 1969; Iașul nostru, Iași, 1957; Prin țara Moldovei, București, 1958; Cu dragă inimă, București, 1959; Tinerețe fără tinerețe, București, 1959; Milionarii, București, 1960; Itinerar sentimental, Iași, 1960; La fântâna cu găleată, București, 1962; Poveștile Ilenei, București, 1967; Fanteziile Ilenei, București, 1973; Satul fără țărani, București, 1974; Păsări călătoare, București, 1975; Jurnal strict confidențial, îngr. și pref. Georgeta Istrate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
volum, „Fotbal”, 1937, 4; D. Petrescu, „Versuri”, „Bugeacul”, 1937, 2-3; Virgil Despin, „Versuri”, „Drum”, 1937, 3; Leonida Secrețeanu, „Versuri”, „Sbucium”, 1937, 119-120; Repertoriul nostru: I. Horia Munteanu, JL, 1939, 30; C. Pârlea, „Țărm sacru”, „Prepoem”, 1939, 65; Stelian Segarcea, „Critice”, „Tinerețea”, 1939, 6-7; Petre A. Butucea, „Critice”, „Drapelul”, 1940, 39; Predescu, Encicl., 576; Al. Cerna-Rădulescu, Tineri poeți olteni, CML, 1941, 110; Petru Homoceanul, „Brățări”, VS, 1944, 3013; Scrisoare de la Virgil Vasilescu. 1980, ADLTR , V-15. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
EDMUND: El însuși; ce-ai a-i spune? EDGAR: Trage spadă, Căci de-o jigni al meu cuvînt un nobil piept, Brațul dreptate-ți facă; iată-mi spadă; E privilegiu-acesta-al stării mele, Profesiei și jurămîntului: declar Ca-n ciuda forței, tinereții, rangului, Victorioasei spade, noului noroc, Si inimii și vitejiei, ești un trădător, Fals către zei și frate și părinte, Rebel acestui prinț prealuminat Și, de la vîrful creștetului pînă La țarna și la praful sub picior, Un veninos broscoi de trădător
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Bunicul după tată fusese arendaș al moșiei Fundoaia (ținutul Herța, fostul județ Dorohoi), de la numele căreia scriitorul își va crea mai târziu pseudonimul. Peisajele Moldovei și amintirile copilăriei petrecute acolo vor deveni materia lirică pe care poetul, în prima sa tinerețe, o va filigrana inconfundabil. Astfel, cele două rădăcini familiale se vor dovedi egal de fecunde în conturarea personalității sale. La Iași, unde familia se va stabili la un moment dat, F. va urma cursurile Școlii de Băieți „Trei Ierarhi”(în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
țării în care s-a născut și s-a format atât prin operele sale publicate aici, cât și prin ecoul pe care ele l-au avut de-a lungul timpului. În primul rând poetul, nu doar cel al versurilor de tinerețe risipite în presa vremii, ci cel matur, plecat din țară, care se hotărăște să-și strângă într-un volum creația lirică a anilor 1917-1923. „Realitatea e deocamdată singura poezie îngăduită”, nota el prin 1918. Poezia, mai cu seamă cea pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]