17,656 matches
-
Mihai Viteazul. Dalmaținul Ioan Lucius a afirmat în 1666 că bulgarii au strămutat populația română din sud în nordul Dunării. La sfârșitul secolului XVII, cronicarul Martin Szentivanyi a emis ideea că doar românii din Țară Românească și din Moldova erau urmașii romanilor, iar cei din Transilvania s-au stabilit treptat. Franz Josef Sulzer a pledat împotriva continuității într-o lucrare apărută la Viena între 1781-1782 despre țările locuite de români. A susținut că românii s-au format în sudul Dunării, de unde
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
a vorbit și vorbește graiuri din dialectul daco-român. Au fost și grupuri mai îndepărtate, spre Bosnia și Croația, dar lingvistic practic asimilate în masa vorbitorilor de sârbo-croată. Numai părinții și bunicii născuți la debutul sec. XX mai știau românește. Unii urmași știu doar că dincolo de apartenența la ethnos-ul sârb au ascendență română. Persistența nomadismului „Vlahilor” și a transhumanței lor pastorale până la sfârșitul secolului XIX, arată că migrații mai timpurii sunt probabile (dar nu numai într-un sens, ci pendular). Un oarecare
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
vasal Ungariei, în scop de apărare (o "marcă" de frontieră). În 1359, Bogdan vodă din Cuhea, după ce s-a opus câțiva ani introducerii sistemului feudal ungar în Maramureș, a trecut munții împreună cu oștenii săi și l-a alungat pe Balc, urmașul lui Dragoș și a impus independența voievodatului Moldova față de Ungaria. Evenimentul a marcat și trecerea de la organizarea tradițională, de voievodat și cnezate, la cea feudală, odată cu înstăpânirea urmașilor lui Dragoș Vodă, care au primit titluri nobiliare și domenii atât în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
a trecut munții împreună cu oștenii săi și l-a alungat pe Balc, urmașul lui Dragoș și a impus independența voievodatului Moldova față de Ungaria. Evenimentul a marcat și trecerea de la organizarea tradițională, de voievodat și cnezate, la cea feudală, odată cu înstăpânirea urmașilor lui Dragoș Vodă, care au primit titluri nobiliare și domenii atât în Maramureș, cât și în regiunile vecine din Ungaria medievală. Ei au cumulat titlurile cneziale cu cele nobiliare vestice, iar Balc a fost timp de 30 de ani voievod
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
revenit României. Întrucât partea românească, cam o treime din Maramureșul istoric, rămânea regiune prea mică și izolată geografic, în 1968 i s-au adăugat câteva regiuni apropiate prin tradiții și legăturile dintre oameni, pe care, de altfel, le stăpâniseră și urmașii lui Dragoș Vodă, anume Țara Lăpușului, Țara Chioarului și partea răsăriteană din Țara Codrului, constituind județul Maramureș actual. Colectivizarea agriculturii (încheiată în 1962) a avut o amploare redusă în Maramureș, din cauza condițiilor specifice de relief și climă. Județul Maramureș s-
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
perioadele cand populația a crescut, resursele limitate precum și evenimente naturale sau istorice au determinat treceri repetate spre zonele spre zonele învecinate mai prielnice: Moldova, Ardeal, Sătmar sau Polonia ajungând până în Moravia. Până în perioada medievală locuitorii Țării Maramureșului au fost români, urmașii dacilor romanizați. Organizarea satelor în obști a supraviețuit până târziu, cu folosirea în devălmășie a pădurior, apelor și pășunilor până în secolul XIX, dar cu atribuirea terenurior de șes din lunca râurilor anumitor familii, la început în regim temporar. În timp
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Aachenul, Stavelot, Metz, si Basel iar Carol primește partea orientală ce conținea localitățile Liège, Visé și Maastricht. La moartea lui Ludovic, teritoriul estic al Lotharngiei intră în posesia fiului acestuia Ludovic cel Tânăr care încheie Tratatul de la Ribermont prin care urmașii lui Carol cel Pleșuv îi cedează partea occidentală a Lotharingiei în schimbul păcii. Astfel Lotharingia este reunificată, în cadrul regatului francilor de est. La moartea lui Ludovic cel Tânăr teritoriul îi revine fratelui acestuia, Carol cel Gras, care reușește o unificare efemeră
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
moartea lui Ludovic cel Tânăr teritoriul îi revine fratelui acestuia, Carol cel Gras, care reușește o unificare efemeră a tuturor domeniilor francilor. Această unitate este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. Urmașul său în Francia Orientală, Arnulf de Carintia, revendică întreaga Lotharingie iar în 894 îl înscăunează pe fiul său bastard Zwentibold ca rege al Lotharingiei. Zwntibold este ucis în 900 iar teritoriul îi revine fratelui său vitreg Ludovic Copilul. În 903
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
mulți fii, căci - spun Ducas și Chalkokondyl - „ducând o viață liberală, a avut mulți copii naturali”, „care după moartea lui s-au apucat să se lupte între ei pentru domnie”. Mihail, asociat la domnie în 1408, moare în 1420. Alți urmași, care au ajuns pe tronul Țării Românești, sunt Radu Prasnaglava (m. 1427?), Alexandru Aldea (m. 1436?) și Vlad Dracul (m. 1447). Un fiu cu nume necunoscut a fost luat ostatec la turci în 1417. În cronici mai sunt pomenite două
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
întrerupt toate căile comerciale care îmbogățiseră orașul. În anii 1950, Salonicul a cunoscut o nouă și rapidă transformare urbanistică, îndeosebi în "orașul de jos", însă în 1978, a fost grav avariat de un cutremur de pământ. Târgul Internațional de la Salonic, urmaș al "târgurilor de Sf. Dumitru", din Evul Mediu, recreat în 1926, este cel mai mare centru de expoziții al țării, făcând din Salonic, înainte de toate, un mare centru de afaceri și un mare târg internațional, mai degrabă decât o destinație
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
care era rege și în Tirint, iar apoi și în Argos, unind astfel întreaga Argolidă. Lui Perseu i-a urmat Electryon, fiul său, care a pierdut Argosul. De asemenea Micene a fost atacată de teleboi, conduși de fii regelui Pterelaos, urmași ai lui Perseu prin fratele lui Electryon, Mestor. Electryon a promis mâna fetei sale, Alcmene, acelui ce-i va înapoia bunurile furate de teleboi. Amphitryon, nepotul regelui micenian, i-a înapoiat averile lui Electryon și a primit-o pe Alcmene
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
un fiu al lui Heracle, Hyllus, iar tronul de la Micene a revenit lui Eurystheus. Eurystheus l-a urât pe Heracle. Micenianul l-a pus pe Heracle să săvârșească 12 mari isprăvi. După moartea eroului, Eurystheus i-a prigonit pe heraclizi (urmașii lui Heracle), care au cerut sprijinul Atenei. Eurystheus și fii săi au murit în asediul cetății ateniene. După moartea lui Eurystheus, Atreu, unchiul său, a preluat puterea. Dar fratele acestuia din urmă, Tieste, gelos pe puterea fratelui său, îl ucise
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
Republica Populară”". La orele 19:10, sub președinția lui Mihail Sadoveanu, s-a deschis ședința extraordinară a Adunării Deputaților. În unanimitate, au fost aprobate două proiecte de lege. Primul lua act de abdicarea regelui Mihai I, pentru sine și pentru urmașii săi, Constituția României era abrogată, iar noua denumire oficială a statului devenea Republica Populară Română. De asemenea, se preciza că puterea legislativă va fi exercitată de Adunarea Deputaților până la dizolvarea ei și întrunirea unei Adunări Naționale Constituante, care se va
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
menționată aluziv și dubitativ la Del Chiaro iar Ion Neculce o consideră zvon, în timp ce cronicarul Radu Popescu o considera fapt sigur. De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar: Proiectele sale au fost continuate de urmașul desemnat de el la tron, Constantin Brâncoveanu. În vechea istoriografie românească, reprezentată de Dimitrie Onciul, A.D. Xenopol, Nicolae Bănescu și N. Iorga, Șerban Cantacuzino a fost considerat întemeietorul Academiei domnești de la București. Această teză a fost însă abandonată ulterior, în
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Moldova în Regatul Maghiar, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă. Conform unui punct de vedere îmbrățișat de o parte a istoriografiei române antebelice, catolicii moldoveni de astăzi ar fi urmașii ardelenilor români, în cea mai mare parte țărani iobagi, care plecați în pribegie s-au așezat în Moldova și în Muntenia. Creșterea neobișnuită a populației catolice din Moldova a dus la apariția a zeci de sate situate în bazinul mijlociu
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
În 1319, Suedia și Norvegia au fost unite de regele Magnus Eriksson, iar în 1397, regina Margareta I a Danemarcei a reușit uniunea personală a Suediei, Norvegiei și Danemarcei, în ceea ce s-a numit Uniunea de la Kalmar. Cu toate acestea, urmașii Margaretei, care au avut sediul regal în Danemarca, s-au dovedit a fi incapabili de a controla nobilimea suedeză. Puterea s-a aflat de cele mai multe ori în mâna unor regenți (în special cei din familia Sture), regenți aleși de parlamentul
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Vâslan din Caracal, Matei din Brâncoveni (sau Brâncoveanu) descindea din puternica familie a boierilor Craiovești. Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de „"Basarab"” imediat după urcarea pe tron, considerându-se nepot al lui Neagoe Basarab și deci urmașul acestuia. Era fiul lui „Danciul din Brâncoveni” (județul Olt), fost mare vornic, în timpul domniilor lui Ștefan Surdul (1591 - 1592) și Alexandru al III-lea cel Rău (1592 - 1593) și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătalia de la Șelimbăr și
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
urmare, în sec. XV apare tradiția conform căreia „Casa lui Osman” se trăgea din legendarul Oguz Han, strămoșul oguzilor. În acest context, dinastia otomană era superioară tuturor celorlate dinaștii turcomane din Anatolia, având în vedere că turcii se considerau și urmașii legali ai Imperiului selgiuchid, astfel că aveau dreptul de a lupta împotriva emirilor anatolieni care uzurpaseră această moștenire. Apogeul luptei împotriva coreligionarilor care se împotrivea otomanilor a fost atins în timpul conflictului cu safavizii. În timpul lui Isma îl, întemeietorul dinastiei safavide
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de Litere din București, a fost unul dintre patronii spirituali ai școlii lingvistice de la București, alături de nume importante precum Theodor Capidan, Jacques Byck, Iorgu Iordan sau Alexandru Graur. A fost membru titular al Academiei Române din 1948. Alexandru Rosetti era un urmaș al familiei prințului Rosetti, și-a susținut doctoratul la Paris, unde s-a căsătorit cu Maria Rallet. A ajuns în 1933 directorul Fundației pentru Literatură și Artă a regelui Carol II, cea mai prestigioasă editură din România din epoca interbelică
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
de Chișinău. Prima atestare documentară a târgului Nisporeni poartă data de 4 ianuarie 1618. La acel moment localitatea avea o populație de aproximativ 600 de locuitori, și era condus de boierul Nicolae Fărâmă, al doilea după nume, pe atunci ultim urmaș al renumitei familii boieriești Fărâmă, familie care a avut un rol foarte important pe vremea primei uniri a principatelor române (1600), fiind înrudită cu domnitorul Mihai Viteazul. Denumirea este probabil o deformare a patronimului Nistor. este situat în partea centrală
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
turnura frazei au evoluat într-un chip subiectiv, putem zice, căpătând corporabilitate metaforică. El, cronicarul, nu este scriitor de cuvinte «deșarte», ci de «dreptate», anii trecuți nu trebuie lăsați «să se înece», pe Ștefan nimeni dintre înaintași și nici dintre urmași «nu l-au ajuns» în vrednicie, când îl biruiau alții «nu pierdea nădejdea», căci știindu-se «căzut jos, să ridica» deasupra biruitorilor, turcii căutau prin toate mijloacele «să stropșească volnicia» tuturor, «zădărând» pe unii și pe alții.” "„«Letopisețul» lui Grigore
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
revoluționare, și al Ecaterinei Caracaș, fiica doctorului în medicină Constantin Caracaș. Educația și-a început-o în casa părintească, fiind elevul institutorului Bârzotescu. În 1848, Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului Sf. Sava, în urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urmașul lui Gheorghe Lazăr. Aici i-a avut colegi pe Theodor Aman, viitorul mare pictor, și pe Alexandru Sihleanu, poetul „liră de argint”, așa cum l-a caracterizat Eminescu în "Epigonii". Din această perioadă datează prima sa încercare literară: "Mihai Viteazul, înfățișare
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
ce e patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care răscolește toate puterile din om și, în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i cunoaște și nu-i vor cunoaște. Patria este înlăuntrul nostru și o ducem cu noi peste țări și peste mări, și numai când suntem departe și în singurătate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Fotbal Club Brașov sau este un club profesionist de fotbal din Brașov, România. Acesta a fost fondat în toamna anului 1936, fiind urmașul clubului Brașovia Brașov în fotbalul românesc. Este cea mai cunoscută echipă de fotbal a orașului Brașov, neavând adversari istorici în județ. De asemenea, este prima echipă românească de fotbal ce a reușit să câștige un trofeu internațional, Cupa Balcanică în
FC Brașov () [Corola-website/Science/297644_a_298973]
-
o familie aristocratică moldoveană, ai cărei reprezentanți au fost cărbunari, unioniști, socialiști, conservatori: ”Cel mai îndepărtat dar și cel mai ilustru strămoș al meu a fost Logofătul Tăutu, atâtea decenii cel dintâi sfetnic al lui Ștefan cel Mare și al urmașului său Bogdan. Un descendent al marelui logofăt, Ioniță Tăutu - frate cu străbunica mea Marghiolița Tăutu - este autorul constituției cărburnarilor la 1821 (vezi în special lucrările lui Barnoschi). Bunicul mamei mele, clucerul Constantin Bădărău - fiul Marghioliței Tăutu și al vel serdarului
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]