16,778 matches
-
tine, nici pe micul Birkin. Cum a... O fi dat peste lista mea de nume. — Acum e Armageddon, Îl corectez trăgîndu-mi nasul. Sau Pomegranate. Așa i-am spus maică-tii. — Bravo. Sper că a leșinat. — Aproape. Dau să schițez un zîmbet, Însă nu pot. E Încă prea devreme. De săptămîni Întregi stau Îngrijorată și-mi Închipui și mă tem de ce e mai rău. Nu pot să plesnesc din degete și să mă port din nou normal, la comandă. — Am crezut că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
agitată la culme. Pentru ei sînt aici. Pentru ședința foto! Ies repede pe hol și, În clipa În care Îmi zăresc imaginea În oglindă, mă trece o undă de dezamăgire. Am fața pătată și ochii injectați și umflați; am un zîmbet chinuit. Nu mai știu ce anume se află unde În casă. Mi-am uitat toate citatele de mămică sexy. Nu-mi mai amintesc nici măcar de la ce firmă mi-am luat chiloții de pe mine. Nu pot s-o fac. Soneria se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Pur și simplu, ținem la design, spune Luke serios. Îmi face scurt cu ochiul, iar eu Îmi Înăbuș În ultima clipă un chicot. — Înseamnă că abia așteptați să vă vedeți odrasla pe peluză, ridică Martha privirea spre mine cu un zîmbet. Să Învețe să meargă de-a bușilea... să stea În două picioare... — Da, Îmi ia Luke mîna. Categoric. Tocmai vreau să mai adaug ceva, Însă mi se strînge subit stomacul, ca și cum m-ar fi apucat brusc cineva, cu ambele mîini
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care tocmai se prezintă unei fete tinere și uscățive drept agent care face scouting pentru Model One. — E incredibil, spune Suze lîngă mine, cu respirația tăiată. — Știu! Încerc să-mi păstrez calmul, Însă pe fața mea s-a Întins un zîmbet cît casa. — Hai Înăuntru! Ne luptăm să ne croim drum prin partea din față a cozii, și eu Îi arăt legimitația bodyguardului. CÎnd acesta ne deschide ușa, simt În urma mea mulțimea de fete Împingîndu-se. — Ai văzut-o pe fata aia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care mă observă. Tace, Îmbujorîndu-se vag. — Îhîm. Vă rog să-mi permiteți să v-o prezint pe Rebecca Brandon, șefa raionului nostru de shopping personalizat, cea care a avut de fapt ideea... — Bună ziua tuturor! mă Îndrept spre aparat cu un zîmbet larg și optimist. Eric și cu mine am lucrat la acest proiect ca o echipă și cred că el anunță schimbări de foarte bun augur pentru The Look. Iar celor care au rîs de noi nu vreau să le zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la Luke. Doamne, ce-aș vrea să-i văd fața cînd Îl deschide. — Bună, Bex! Tresar cînd Suze intră veselă În bucătărie. Expresia i se schimbă cînd mă vede. — Bex, ai pățit ceva? — Nu... mă simt bine! afișez repede un zîmbet. Am făcut o mică pauză. — Hai, că acum trecem la partea cu jocurile! zice Suze deschizînd frigiderul și scoțînd o cutie de suc de portocale. „Ghicește ce mănîncă bebe“... „În căutarea agrafei pentru scutece...“ „Ce nume au copiii de vedete
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să iei și poza aia cu tine. — Bex! chicotește Suze. Ești diabolică! O să mă mulțumesc s-o țin În sertar și să mă uit la ea cînd simt nevoia să mă Înveselesc. ȚÎrîitul telefonului sfîșie brusc liniștea din bucătărie și zîmbetul Îmi devine forțat. Dacă e iar presa? Dacă e Luke, cu alte vești? — Hei, Suze, zic În treacăt, ce-ar fi să te duci tu și să te asiguri că totul e ok? Vin și eu imediat. — Sigur, Încuviințează Suze
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Pierde bani Într-o veselie. Am pierdut casa.“ Nu le pot spune. Nu le pot strica petrecerea, toată lumea se simte atît de bine. O să le spun eu... mai tîrziu. MÎine. — Totul e bine! arborez cel mai larg și mai fericit zîmbet de care sînt În stare. Nici că putea fi mai bine! Și suflu În lumînări. În cele din urmă, ceaiul și șampania sînt date gata și oaspeții pleacă unul cîte unul. A fost o petrecere pentru copil pe cinste. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În față și-n spate, foarte temeinic. Apoi Îmi răsucesc șoldurile de cîteva ori și fac un streching ușor pe care l-am Învățat odată, la Yogalates. — Uau, spune Paula, impresionată. Ești foarte mobilă. — Am făcut yoga, zic cu un zîmbet modest, dar Încîntat. Cred că acum o să mănînc un KitKat. Doar ca să nu-mi scadă glicemia. — Bună idee, Încuviințează Paula. În timp ce mă-ntind după geantă, o văd că notează „Mănîncă KitKat“, sub „Face yoga, pentru atenuarea durerii“. Își răsfoiește rapid
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
clipă! — Ok! Îmi pun masca pe nas și gură și respir adînc. Uau. E fantastic! Mă simt de parcă tocmai aș fi dat pe gît o sticlă de șampanie! — Hei, Îmi iau masca de pe față și-i arunc lui Luke un zîmbet plin de beatitudine. E foarte mișto. Ar trebui să Încerci și tu. — Becky, te descurci extraordinar. Îmi strînge mîna, fără să-și ia ochii de la mine. — E totul În regulă? E așa cum ți-ai planificat? — Ăă... În general, da! zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
verde și are un aer splendid și plin de importanță, de parcă toată ziua ar salva vieți. Oafă. Preț de un moment, pare și ea la fel de șocată ca și mine, Însă Își revine rapid și se apropie de pat, cu un zîmbet profi pe chip. — Becky! Habar n-am avut că pacienta pentru care m-au sunat ești tu. Hai să ne uităm și să vedem cum stăm... Își scoate boneta verde, și părul i se revarsă În cascadă pe spate. — Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În ceață. Nașterile și facturile Visa. — Bună. Te-ai trezit. Luke ridică ochii de pe scaunul unde a adormit și se freacă la ochi. E neras, are părul ciufulit și cămașa șifonată. — Îhîm. — Ce face? — Bine. Nu-mi pot stăpîni un zîmbet larg În clipa În care mă uit din nou la ea. — Perfect. — Ea e perfectă. Ca și tine. Pe chipul lui se citește o euforie distantă, În ciuda faptului că mă privește, și știu că retrăiește momentele de azi-noapte. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vreun Ritz-Carlton sau așa ceva. Găsesc eu ceva, spune mama fermă și pornește spre ușă. Aveți nevoie de ajutor? Suze se ridică și ea În picioare. Oricum trebuie să-l sun pe Tarkie. Îți mulțumesc, Suzie! o gratulează mama cu un zîmbet larg. Și Graham, tu du-te să iei aparatul foto din mașină. Am uitat să-l iau. Ușa se Închide În urma tatei, iar Luke și cu mine sîntem, din nou, singuri În cameră. Cu fiica noastră. Doamne, ce gînd ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că mi-l spune chiar ea. — Minnie, zic cu voce tare. — Minnie, repetă Luke, testînd să vadă cum sună. Minnie Brandon. Știi ceva, chiar Îmi place. Ridică privirea, zîmbind. — Chiar Îmi place. — Minnie Brandon. Nu pot să nu-i Întorc zîmbetul fericit. Sună bine, așa-i? Domnișoara Minnie Brandon. — Ți-a venit de la mătușa Ermintrude, evident, ridică Luke din sprîncene. O, Doamne! Nu mi-am dat seama. — Evident! Încep să rîd. Doar că asta n-o va ști nimeni, În afară de noi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ĂÎn timpul acesta, eu mă împrieteneam cu mama lui. Grație ei mă adusese tata în țară. Era o mare putere în făptura ei, cu fața netedă și palidă, ca o piatră scoasă din râu, șlefuită de valuri, și cu un zâmbet cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ar fi ascultat depărtate acorduri triste. Apoi, în mare contrast, avea scurte izbucniri de veselie, cu râs puternic și tânăr, de răsunau păreții. Căutam să prind în ce fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
interior spre exterior se presupune resemnare, pumnii strânși inconștient presupun tensionare, dacă persoana își lipește degetele și depărtează palmele, persoana care salută se crede superioară, gesturile multe în salut, presupun conflicte interioare, amabilitate, lipsa afectivității, succesiune cu reacție de recunoaștere, zâmbet, nemulțumire prin ridicarea sprâncenelor. - despre formele mâinii în spațiu: Retorica gestului face parte dintre științele dedicate limbajului natural, cultural și literar. Există acum o insistență pe relația cu privitorii, dar se fac referiri, la ceea ce simbolizează gestul corporal în relație
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
recurg la alte texte, ei distrug aceste texte cu un rânjet, ironia lor ne comunică: Nu-i credeți pe ei, nu mă credeți pe mine, niciun text nu poate fi luat în serios, chiar și textul meu trebuie citit cu zâmbetul în buzunar, cu plăcerea jocului. Ironia creează textul ca joc. În interviuri, autorii Desperado au un lucru în comun: ei neagă de la bun început întrebarea. Orice Desperado refuză afirmațiile clare, primele impresii, își construiește suspansul (de care nu se poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
urmă Europa pentru a descoperi Statele Unite. Războiul l-a însemnat pe Tim, care simte în permanență că "undeva, după colț, e primejdia de moarte". Simțim și noi același lucru. Romanul acesta, ca de altfel cam tot ce scrie Lodge, cu zâmbetul pe buze sau nu, e o inițiere în vinovăția exilatului, imaginată de un Desperado al simplității. 2.11. David Lodge: Cui îi e frică de romanul modern? David Lodge este nu numai practicant dar și critic al romanului contemporan. Proza
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado al simplității. 2.11. David Lodge: Cui îi e frică de romanul modern? David Lodge este nu numai practicant dar și critic al romanului contemporan. Proza lui se conturează ca un spațiu în care vrea să ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui veac sunt date laoparte. Să fie de vină presimțirea că-și va pierde un public deja sastisit? Să-i fie oare frică romancierului de romanul modern? Trilogia Changing Places (1975
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu el trăim, și la bine și la rău. 23 februarie 2003 4.11. David Lodge: Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos" LIDIA VIANU: Ai scris romane care evadează în ceea ce numești "comic", romane care se hrănesc cu cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie. Ai scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia ta nu e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a capturat pe împărat și pe frumoasa capricioasă ce a fost luată ca sclavă, după unele surse, a fost omorâtă. Se spune că, după acest incident, dinastia Zhou a căzut și de atunci a rămas butada un imperiu pentru un zâmbet. Capitala a fost mutată de la Xian la Luoyang. Sapho (? 625-580 î.H.) Legende și anecdote învăluie în mister biografia poetei Sapho. Date cu privire la viața și opera ei se află în relatările geografului Strabon, ale lui Plutarh, ale lui Ovidiu, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu caracterul lor. Glycera (cea dulce, cu lipici) se plânge prietenei sale experimentate, Thais (poartă numele celebrei curtezane ce a fost în compania lui Alexandru Macedon) că i-a fost subtilizat partenerul de către Gorgona (ochioasa), o femeie înaltă și cu zâmbet ademenitor a cărei mamă este o vrăjitoare cunoscută. Thais o consolează, spunându-i să se gândească la alt partener și să-și amintească de faptul că și ea a înlocuit-o pe altă curtezană. Philinna (iubita) este o naivă ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Plătesc repede suma cerută dinainte și, pe patul cald încă de trupul predecesorului lor, săvârșesc în zadar, marele, sublimul act al naturii, actul concepției. Cum răspund femeile? Iar femeile se lasă, cu gesturi studiate de profesioniste, cu vorbe și cu zâmbete totdeauna aceleași, cu o indiferență de mașini. Ele satisfac poftele primului mascul, ale celui de al doilea, al treilea, al patrulea, al zecelea, dacă își așteaptă rândul. Alungate de societate, blestemate de neamurile lor, victime ale temperamentului social, bălți pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Impertinent, cu atât mai rău. Aș dori ca Molière să fi tratat toate subiectele ca Le Tartuffe; este capodopera sa, capodoperă unică, și în care este deasupra lui însuși. Și cum să simți ură față de ceea ce a făcut să apară zâmbetul pe buze? Dacă avariția, înșelătoria, insolența, duplicitatea, trădarea, sunt vicii detestabile, Vicleniile lui Scapin (Les Fourberies de Scapin), Georges Dandin, Școala femeilor, Moștenitorul universal (Le Légataire universel) etc. sunt piese periculoase; căci dacă moravurile nu sunt formate, sunt corupte." (Noul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amuzante, comediile sale nu dezlănțuie niciodată râsul, căci Terențiu nu caricaturizează trăsăturile, spre deosebire de Aristofan și Seneca. Măreția sa, în ochii lui Diderot, care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină, de acord, scrie el în Elogiu lui Terențiu. Rareori își pune personajele în aceste situații bizare și violente, care caută ridicolul în cele mai secrete ascunzișuri ale inimii, și care-l scot la iveală
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]