167,887 matches
-
garnizoana militară orășenească și voluntari maghiari localnici (dintre apărători șapte persoane au fost ucis). Referindu-se la atacul de la Munkács, ambasadorul maghiar din Berlin, Döme Sztójay, a cerut suportul conducerii Germaniei pentru invazia maghiară a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár și Munkács). Ambasadorul german din Budapesta, a înmânat la 11 martie răspunsul favorabil al guvernului german. La 14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
15. Prototipul experimental al acestei stații (proiectant-șef B.P. Lebedev), în anul 1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost adoptată de către armata sovietică. Aceasta a fost utilizată pe scară largă în formațiunile radiotehnice din Trupele de Apărare Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene și Marina Militară precum și în Apărarea Antiaeriană a Armatei. După o serie de modernizări a fost folosită în posturile de radiolocație ale formațiunilor radiotehnice și în punctele de comandă ale formațiunilor de artilerie și rachete
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
anul 1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost adoptată de către armata sovietică. Aceasta a fost utilizată pe scară largă în formațiunile radiotehnice din Trupele de Apărare Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene și Marina Militară precum și în Apărarea Antiaeriană a Armatei. După o serie de modernizări a fost folosită în posturile de radiolocație ale formațiunilor radiotehnice și în punctele de comandă ale formațiunilor de artilerie și rachete antiaeriene ale eșaloanelor operative și tactice din Ap.A.A. Pe
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
din partea arabilor vecini. În ultimii ani ai mandatului britanic în Palestina, cartierul a fost supus adesea unor tiruri de arme de foc trase din minaretul moscheii Hassan Bek. Cartierul devenit în cursul anilor un bastion al mișcărilor evreiești subterane de apărare legate de cercurile sionismului revizionist din Țel Aviv. Adesea locuitorii au adăpostit luptători urmăriți sau răniți din rândurile organizațiilor Etzel (Irgun) și Lehi. Așa a fost, de pildă, după atacul efectuat de membri ai Lehi asupra taberei militare britanice din
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
fost, de pildă, după atacul efectuat de membri ai Lehi asupra taberei militare britanice din strada Hayarkon din Țel Aviv la 25 aprilie 1945. Atacanții s-au refugiat în Kerem Hateimanim și li s-a pierdut urma. Organizația principala de apărare a evreilor Haganá a înființat în cartier o mișcare de tineret numită HaShahar (Zorile). În anul 1947 Haganá a planificat o zonă G de front la frontiera Țel Avivului cu zonele locuite de arabi, care s-a situat între cartierele
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
al IV-lea.A fost unul din cei mai iluștri comandanți militari etiopieni din secolul al XIX-lea, cel mai însemnat de după moartea lui Tewodros al II-lea. El a condus oștirile etiopiene la mai multe victorii în războaiele de apărare ale Etiopiei, mai ales la granița de nord, împotriva italienilor, a egiptenilor, și mahdiștilor din Sudan, distingându-se de pildă, în luptele de la Dogali și Adwa. Pentru etiopieni în general, și pentru poporul tigre în special, Ras Alula a devenit
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
băieți 3/12. Urmează apoi studiile universitare (1951-1956) la "Facultatea de Electronică și Telecomunicații" din "Institutul Politehnic București", făcând parte din prima promoție de ingineri electroniști din România. Imediat după absolvirea facultății, secția Radiocomunicații (grupa 806), este selectat de Ministerul Apărării Naționale și devine ofițer inginer, meserie pe care o va îmbrățișa până la ieșirea la pensie, în 1990. Între 1956 și 1969 își desfășoară activitatea de cadru didactic în învățământul militar tehnic de nivel post liceal și superior, la "Școala Militară
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
exploatat din anul 1960 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent varianta pe două remorci nu se exploatează. Din cauza faptului că radioaltimetrul PRV-10 nu răspundea în totalitate cerințelor apărării antiaeriene a Trupelor de Uscat, în parte mobilității (număr mare al unităților de transport și timp mare de desfășurare), a fost luată hotărârea pentru realizarea radioaltimetrului mult mai mobil (”Naklon-2”). Proiectarea a început,în anul 1958, la Biroul 588 de
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
în anul 1962, testele de stat în compunerea radiotelemetrului ”Bronia” în poligonul Donguz și fost introdus în înzestrare. Producția s-a realizat la Uzina Electromecanică din Lianozov. Radioaltimetrul PRV-9 este specializat pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează la înălțimi mici, aparținând Trupelor Radiotehnice din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Deosebirea constructivă a instalației de
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
determinarea înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează la înălțimi mici, aparținând Trupelor Radiotehnice din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Deosebirea constructivă a instalației de emisie a radarului a fost folosirea modulatorului magnetic, care nu s-a folosit la nici un alt radar, nici până atunci nici după PRV-9 sau PRV-16. Renunțarea la folosirea comutatorului ionic (tiratron de
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
să-i plece cartea poștală cu inscripția: „A nu se menționa data, localitatea și nimic despre mișcarea trupelor” sau plicul închis, pe care Omir avea să-l dea cuiva sigur, ca să-l pună direct la tren ori la Onești”". În vederea apărării antiaeriene a comunei Onești, au fost duse două tunuri: unul pe dealul Malu, iar al doilea pe dealul Perchiu. Gara a fost refăcută în anul 1918 la Marea Unire, dar nu complet. Gara și triajul modern au fost construite în
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
Long Track”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1965 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex cu radioaltimetrul PRV-9B a fost în înzestrarea Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Radarul P-40 ”Bronia” a fost prima stație de radiolocație de descoperire (radiotelemetru) în gama undelor centimetrice destinat Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Proiectarea radarului a început în anul 1960 la Institutul 208 de
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex cu radioaltimetrul PRV-9B a fost în înzestrarea Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Radarul P-40 ”Bronia” a fost prima stație de radiolocație de descoperire (radiotelemetru) în gama undelor centimetrice destinat Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Proiectarea radarului a început în anul 1960 la Institutul 208 de Cercetări Științifice în Radioelectronică din orașul Gorki, mai târziu VNIIRT. Prototipul experimental al radarului a fost realizat de către institut împreună cu Biroul 588 Principal de
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
de către institut împreună cu Biroul 588 Principal de Construcții al uzinei electromecanice din Lianozov (lângă Moscova) și a trecut testele de stat în anul 1962 în poligonul Donguz. În anul 1963 radarul P-40 a fost introdus în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat sub denumirea de 1S 12. În anul 1965 în urma unor modificări a fost introdus în înzestrare ca stație de cercetare pentru complexul de rachete antiaeriene ”Krug”, tot sub denumirea de 1S 12. În perioada anilor
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
podium cu fața la drapelurile ridicate, pentru a asculta imnul național american, „The Star-Spangled Banner”. Fiecare sportiv , și l-a ținut ridicat până când s-a terminat imnul. Smith, Carlos și medaliatul cu argint australian Peter Norman purtau cu toții pe jachete insigne pentru apărarea drepturilor omului. În autobiografia sa, "Gest Tăcut", Tommie Smith a declarat că gestul nu a fost un salut al „”, ci un „salut al drepturilor omului”. Evenimentul este considerat ca fiind una dintre cele mai fățișe declarații politice din istoria modernă
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
Teofil în campania sa paranoică împotriva origenismului și a celor Patru Frați Înalți. Nepotul și succesorul său, Chiril, a fost canonizat atât de Biserica Răsăriteană, cât și de Biserica Apuseană, cu excepția notabilă a Bisericii Asiriene a Răsăritului, pentru formularea și apărarea uniunii ipostatice, rolul său central la Primul Sinod Ecumenic de la Efes și opoziția sa față de patriarhul Nestorie al Constantinopolului. Teofil apare în romanul "Flow Down Like Silver, Hypatia of Alexandria" de Ki Longfellow. El apare ca personaj interpretat de Manuel
Teofil al Alexandriei () [Corola-website/Science/336690_a_338019]
-
secolul al XV-lea, biserica a fost ridicată pe parcursul mai multor etape istorice. Cea de-a doua structura a fost o baie turcească care datează din secolul al XVII-lea. Ani de zile, Cetatea Semendria a reprezentat ultima linie de apărare împotriva atacurilor otomane. În timpul atacului din 1439, ea a devenit prima cetate din Șerbia împotriva căreia s-au folosit tunurile. Atunci când a căzut în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
clădiri auxiliare, creând un oraș interior. Sală tronului, în care Branković își primea vizitatorii, a fost construit cu patru ferestre cu arcuri duble într-un amestec de stiluri gotic/romanic. "Donžon kula" a fost destinat să fie ultima linie de apărare. El a fost construit cu ziduri de peste 4 metri grosime și îi adăpostea pe nobili în timpul atacurilor turcilor. Uși ascunse au fost construite în zidul dinspre Jezava pentru a permite trecerea spre Ungaria. Fortificațiile au fost extinse în următorii nouă
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
principală de atac a aliaților. În zona cea mai de nord a operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o rezistență puternică, iar joncțiunea lor se putea face în două-trei zile. Trupele
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
spre Arnhem, pentru asigurarea controlului asupra podurilor. Batalionul al 2-lea comandat de locotenent-colonelul John Frost urma să se deplaseze pe drumul de pe malul râului până în centrul orașului Arnhem - rută care a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de parașutare „K”. După traversarea podului, polonezii trebuiau să se alăture camarazilor din zona de est a orașului, făcând joncțiunea cu subunitățile de artilerie aduse cu planoarele în zona de aterizare „L”. Brigada I aeropurtată avea să aibă ca sarcină apărarea localității Oosterbeek în zona de vest a perimetrului, iar Brigada I de parașutiști avea ca sarcină zona de sud a podurilor. Odată ce Corpul XXX ar ajuns în apropierea capului de pod, Divizia de infanterie a 52-a trebuia să fie
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
voluntari SS „Landstorm Nederland” din tabăra de antrenament din Hoogeveen a intrat în compoziția aceleiași divizii pe 20 septembrie.. În timpul desfășurării luptelor, germanii au trimis trupe suplimentare în zonă. Adolf Hitler, surprins la început de atac, a fost convins că apărarea Olandei trebuie să fie prioritară și a aprobat trimiterea de întăriri suplimentare la Arnhem. Model a ordonat ca noii sosiți să fie trimiși direct în prima linie. De-a lungul celor nouă zile de lupte, puterea militară germană a crescut
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să conducă luptele în continuare. Divizia a 10-a SS a fost trimisă spre sud, pentru ca să respingă aterizările aliate de la Nijmegen și să apere polderul de la confluența Rinului inferior și a Waalului, în timp ce Divizia a 9-a a primit sarcina apărării Arnhemului. Divizia a 9-a SS era în plin proces de pregătire a reîntoarcerii în Germania, iar Harmel se dusese la Berlin încercând să obțină recruți, arme și provizii pentru unitatea sa. El a primit ordinul să se deplaseze rapid
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
centrul orașului Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre cartierul său general de parașutiștii din Batalionul al 3-lea. Moartea generalului lăsase un vid la vârful comenzii. Batalionul SS a primit ordinul să apere podul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care fuseseră trimise să apere podul. Între timp, militarii Brigăzii aeropurtate au ocupat rapid poziții pentru asigurarea securității zonelor de aterizare. Batalionul 2 al Regimentului „South Staffordshire” s-a deplasat la Wolfheze, Batalionul 1 al Regimentului de grăniceri a asigurat apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede spre Arnhem. Unitățile de artilerie
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]