167,887 matches
-
asigurarea securității zonelor de aterizare. Batalionul 2 al Regimentului „South Staffordshire” s-a deplasat la Wolfheze, Batalionul 1 al Regimentului de grăniceri a asigurat apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede spre Arnhem. Unitățile de artilerie aeropurtată și cartierului general al diviziei s-au deplasat în Wolfheze și Oosterbeek. În această ultimă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
căruia au trecut toți militarii. Forța unității lui Spindler a continuat să crească în timp ce noi subunități soseau pe noua linie a frontului, care s-au despărțit până la urmă în două grupuri: „Kampfgruppe” Allworden și „Kampfgruppe” Harder. Linia defensivă asigura acum apărarea întregului flanc vestic al Arnhemului și a reușit să acopere breșa de-a lungul râului pe care o folosise Frost cu o zi mai devreme. În timpul nopții, batalioanele 1 și 3 de parașutiști reușiseră să se strecoare până pe ruta folosită
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fost întâmpinată de protestele puternice ale lui Hackett, care nu a putut însă să modifice hotărârea inițială. Pentru a compensa într-o oarecare măsură slăbirea efectivelor brigăzii sale, Hackett a primit comanda unității de grăniceri scoțieni, care trebuiau să asigure apărarea zonei de aterizare „L” din ziua de marți. Batalioanele al 10-lea și al 156-lea de parașutiști au fost transferate la nord de calea ferată ca să ocupe conform planului liniile defensive de la nord de oraș, dar elementele avansate ale
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
marți. Batalioanele al 10-lea și al 156-lea de parașutiști au fost transferate la nord de calea ferată ca să ocupe conform planului liniile defensive de la nord de oraș, dar elementele avansate ale parașutiștilor au fost respinse de linia de apărare a SS-ului și s-au retras în timpul nopții. La scurtă vreme după aterizarea celui de-al doilea val, au fost executate primele misiuni de parașutare a proviziilor pe terenul „L”. Deși parașutările proviziilor s-a făcut cu destul de multă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
infanterie, doar un batalion grăniceri mai funcționa ca o unitate completă, restul suferiseră pierderi importante, sau aveau efectivele împrăștiate. Urquhart a hotărât să organizeze o poziție defensivă în jurul orașului Oosterbeek, abandonând practic Batalionul al 2-lea de parașutiști. Prin asigurarea apărării podului de pontoane, Urquhart spera să poată rezista până când Cropul XXX putea să ajungă în zonă și să stabilească un nou cap de pod, folosindu-se de sus-numitul pod de pontoane. Latura estică a frontului de la Osterbeek a fost relativ
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
folosindu-se de sus-numitul pod de pontoane. Latura estică a frontului de la Osterbeek a fost relativ stabilizată după retragerea din ziua precedentă, în zonă formându-se numeroase subunități improvizate din resturile unităților mai mari de către comandanți cu inițiativă, care asigurau apărarea căilor de acces spre oraș. Maiorul Richard Lonsdale a preluat comanda asupra unităților periferice, care se retrăseseră din Arnhem cu o zi mai înainte și care fuseseră țintele atacurilor foarte puternice de-a lungul drumului de retragere spre Oosterbeek. Aceste
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
mai înainte și care fuseseră țintele atacurilor foarte puternice de-a lungul drumului de retragere spre Oosterbeek. Aceste sector a fost ceva mai târziu numit „Forța Lonsdale” și avea să rămână în continuare principala linie defensivă la sud-estul perimetrului de apărare. Regimentul de grăniceri apăra cea mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-au reorganizat efectivele într-o zonă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fost ceva mai târziu numit „Forța Lonsdale” și avea să rămână în continuare principala linie defensivă la sud-estul perimetrului de apărare. Regimentul de grăniceri apăra cea mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-au reorganizat efectivele într-o zonă defensivă semiovală, cu baza sudică sprijinită pe malurile Rinului. Unitățile amestecate de la Wolfheze au început retragerea în timpul dimineții, dar unele
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Unul dintre puținele mesaje care au putut fi emise de la Arnhem îi atenționau pe polonezi că zona parașutare „K” nu era sigură și le sugera să aterizeze pe un polder la est de Driel, unde ar fi trebuit să asigure apărarea feribotului de la Heveadorp pe malul sudic al Rinului. Polonezii s-au parașutat sub focul inamic la ora 17:00 și, deși au avut pierderi, s-au regrupat rapid. Au înaintat pe malul râului, dar au descoperit că feribotul fusese scufundat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
din rândurile RAF. Cum operațiunile cu planoare au fost reduse treptat după încheierea războiului, regimentul și-a redus efectivele și a fost desființat în cele din urmă în 1957. Brigada poloneză a fost retrasă de la Nijmegen și a ajutat la apărarea coridorului de parașutare, după care s-a reîntors în Anglia la începutul lui octombrie. La scurtă vreme după aceasta, britanicii au început o campanie de denigrare a lui Sosabowski și a brigăzii de polonezi, care erau transformați în țapii ispășitori
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a fost redus la condiția de lider al unui stat-marionetă al Germaniei în Italia de nord, confruntat înaintarea Aliaților dinspre sud și cu un conflict intern din ce în ce mai violent cu partizanii. În aprilie 1945, când Aliații au rupt ultima linie de apărare germană din nordul Italiei și a izbucnit o insurecție generală a partizanilor în orașe, situația lui Mussolini a ajuns imposibilă. Pe 25 aprilie, el a fugit din Milano, unde își avea cartierul general, și a încercat să ajungă la granița
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Ironia sorții, sau bucurați-vă De baie!", "Kin-dza-dza") și dramă ("Idiotul", "viraj Periculos", "Любовь земная"). A fost principalul artist al teatrului Vahtangov în perioada lui de glorie. S-a născut în familia juristului V. V. Iakovlev. Odată cu începutul Marelui război pentru apărarea patriei familia Iakovlev a fost evacuată în Ufa. Despre aceste groaznice prime zile de război Iuri Vasilievici a relatat mai târziu. În Ufa Iuri Iakovlev, la vârsta de 13 ani, a lucrat împreună cu mama sa în spital. În 1943, familia
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
A doua zi restul armatei otomane a efectuat un atac frontal. Ambele părți au luptat din greu. Turcii au fost ținuți la distanță de focurile infanteriei până ce flancul lor stâng a învins flancul drept al grecilor. Trupele otomane au spart apărarea grecilor, forțând o nouă retragere. Smolenskis a primit ordinul să apere trecătoarea de la Termopile, dar pe 20 mai a intrat în vigoare o încetare a focului. Pe 18 aprilie, forțele otomane conduse de Ahmed Hifzi Pașa au atacat podul din
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
slovaci care au fost acordate Poloniei în 1922 și în 1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei de politica maghiară care a vizat ocuparea unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul slovac al apărării Ferdinand Čatloš. Acesta era compus din: prima divizie de infanterie "Jánošík" condusa de Anton Pulanich în sectorul Spišská Nová Ves - Prešov; a doua divizie de infanterie "Škultéty" condusa de Alexander Čunderlík în sectorul Brezno - Poprad; a treia divizie de infanterie
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
înmormântarea unui mort, și purtătorii sicrielor alergau cu repeziciune, trecând ulița în goană.” În vremea mandatului britanic situația securitară în cartier se înrăutăți cu timpul, odată cu izbucnirea răzmerițelor arabe din anii 1920. Oamenii batalioanelor ebraice și apoi ai organizației de apărare Hagana au ajuns și în Cartierul evreiesc și îi apărau pe locuitori. Atacurile arabe i-au silit pe mulți dintre locuitorii cartierului să fugă din Orașul Vechi, iar cei rămași s-au concentrat mai cu seamă în zona sinagogilor din
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Brigada a 6-a de infanterie canadiană a avut posibilitatea declanșării unui atac frontal după traversarea canalului cu bărci de asalt. Geniștii au reușit la rândul lor să construiască rapid un pod peste canal. După spargerea frontului de pe canal, întreaga apărare germană s-a prăbușit, iar peninsula Zuid-Beveland a fost curățată. A treia fază a bătăliei de pe râul Scheldt / Escaut s-a încheiat. La începerea celei de-a patra faze a bătăliei, doar Insula Walcheren de la vărsarea Scheldtului mai se afla
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
prăbușit, iar peninsula Zuid-Beveland a fost curățată. A treia fază a bătăliei de pe râul Scheldt / Escaut s-a încheiat. La începerea celei de-a patra faze a bătăliei, doar Insula Walcheren de la vărsarea Scheldtului mai se afla sub controlul german. Apărarea germană era extrem de puternică: baterii de coastă puternice pe malurile de sud și vest apărau atât insula cât și estuarul, iar litoralul fusese fortificat corespunzător împotriva asalturilor amfibii. În plus, în jurul orașului Vlissingen fusese construit un perimetru defensiv, care asigura
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
germană era extrem de puternică: baterii de coastă puternice pe malurile de sud și vest apărau atât insula cât și estuarul, iar litoralul fusese fortificat corespunzător împotriva asalturilor amfibii. În plus, în jurul orașului Vlissingen fusese construit un perimetru defensiv, care asigura apărarea instalațiilor portuare în cazul în care aliații ar fi reușit să debarce la Walcheren. Singura cale de acces posibilă era Sloedam, un dig rutier îngust, echivalentul al unui drum cu două benzi de circulație. Pentru ca situația să fie și mai
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
de circulație. Pentru ca situația să fie și mai dificilă, câmpiile care mărgineau acest drum erau saturate cu apă sărată - suficient de multă pentru ca să împiedice înaintarea infanteriei, dar insuficient de multă pentru ca să permită folosirea bărcilor de asalt. Pentru distrugerea liniilor de apărare germane, digurile insulei au fost bombardate de avioanele RAF în mai multe rânduri. Au fost executate raiduri pe 3 octombrie la Westkapelle (având ca rezultat printre altele uciderea a 180 de civili), pe 7 octombrie la vest și est de
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
lor la Predappio. Devenit un personaj celebru în mediile italiene, Leccisi a fost deputat național pentru între 1953 și 1963: în Camera Deputaților a făcut parte din Comisia X (Industrie și Comerț) în timpul celei de și din Comisia VII (de Apărare) în . Fervent susținător al "fascismului de stânga", a avut continue ciocniri cu majoritatea MSI, care îl mustra de trădarea idealurilor fascismului. În 1958, împreună cu Palmiro Togliatti și Giorgio Almirante, a fost unul din principalii susținători ai așa-numitei „operațiuni Milazzo
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]
-
al armatei din 1947, a fost obligat să se pensioneze în aprilie 1949 pentru că continua să refuze să desegregheze armata la aproape un an de la ordonanța președintelui Truman. La cincisprezece ani după ordonanța lui Truman, pe 26 iulie 1963, secretarul apărării, Robert S. McNamara a emis Directiva 5120.36 prin care obliga comandanții militari să nu-și angajeze resursele financiare față de instalațiile utilizate de către soldați sau de familiile lor, care făceau discriminări pe baza de sex sau rasă.
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
doar de UR Routes: Dover, Delaware; Jefferson City, Missouri; și Pierre, Dakota de Sud. În 1995, a fost definit pentru a include atât Sistemul de Autostrăzi Interstatale cât și alte drumuri desemnate a fi de importanță similară pentru economia țării, apărare, si mobilitate. AASHTO este în curs de a elimina toate drumurile interstatale UȘ Highways de mai puțin de lungime „cât de repede pot Departamentul de Stat pentru Șosele și Comisia Permanentă pentru Șosele a Asociației Oficialilor de Stat pentru Șosele
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
Grozavu a declarat în 2012 că s-ar putea să aplice un procedeu de expropriere, pentru a întoarce terenul. În 2013, a fost creat un grup de lucru pentru soluționarea problemei Cimitirului Eroilor din Chișinău, format din reprezentanți ai Ministerelor Apărării, Justiției, Culturii, Primăriei municipiului Chișinău, dar și ai Agenției Relații Funciare și Cadastru a Republicii Moldova, ca urmare a inițiativelor societății civile și a demersurilor Ministerului Apărării. De asemenea, mai bine de o sută de oameni au fondat Comitetul de Salvare
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
de lucru pentru soluționarea problemei Cimitirului Eroilor din Chișinău, format din reprezentanți ai Ministerelor Apărării, Justiției, Culturii, Primăriei municipiului Chișinău, dar și ai Agenției Relații Funciare și Cadastru a Republicii Moldova, ca urmare a inițiativelor societății civile și a demersurilor Ministerului Apărării. De asemenea, mai bine de o sută de oameni au fondat Comitetul de Salvare a Complexului Memorial „Cimitirul eroilor”, care în 2013 au semnat o Declarație prin care cer Guvernului includerea complexului în Registrul monumentelor și anularea tranzacției de vânzare-cumpărare
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
El a fost cel care a compus scrisoarea care l-a determinat pe arhiepiscopul Damaskinos să le ceară germanilor să salveze viețile evreilor greci. Scrisoarea a fost semnată de mai mulți cetățeni greci de frunte care s-au ridicat în apărarea evreilor ce erau persecutați. Nu există nici un document de protest similar împotriva ocupanților naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care să fie descoperit într-o altă țară europeană. În 1949 el a fost candidat la Premiul Nobel pentru
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]