167,887 matches
-
acestor suferințe. În urma arestării lui Raziel pe 19 mai 1939, Kalai a fost numit în funcția de "comandant-șef" al Irgunului. La prima întâlnire pe care a prezidat-o, Kalai a decis să acționeze pe două fronturi: continuarea acțiunilor de apărare împotriva arabilor și începerea operațiunilor împotriva administrației britanice după aprobarea de către Parlamentul britanic a Cărții Albe din 1939. În urma acestei politici, Irgun a comis acte de sabotaj împotriva infrastructurii, inclusiv contra oficiului poștal și al postului de radio guvernamental din
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
legionarii români au fost uciși. O parte din aceștia au reușit să se refugieze în Regatul României. După ocuparea Sucevei, la 18 decembrie/1 ianuarie 1915 o companie de legionari români împreună cu un pluton de jandarmi au ocupat poziții de apărare în ariergarda armatei care se retrăgea spre Iacobeni și Vatra Dornei, în localitățile Gura Humorului, Capu Codrului și Ilișești. O a doua companie a primit ordin să închidă drumul spre Frasin, Frumosu și Argel. Unitățile în cauză au avut ordinul
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
au fost alarmate de zgomotul avioanelor care se apropiau. La cartierul general al garnizoanei se afla în acel moment un singur ofițer - un căpitan - care a început organizarea militarilor și distribuirea de muniție. El a trimis mai multe subunități pentru apărarea podurilor, celor trei stații de cale ferată și apropiere și pentru respingerea germanilor a căror debarcare fusese raportată în diferite zone ale orașului. Acțiunile olandezilor i-a obligat pe germani să își consolideze pozițiile din jurul podurilor. Primele acțiuni întreprinse de
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
și, dacă situația locală o cerea, să distrugă podurile. Această ultimă parte a ordinului era o consecință directă a apariției Diviziei a 9-a Panzer în regiunea podurilor Moerdijk (care asigurau legătura dintre Dordrecht și Brabantul de Nord), de unde amenințau apărarea Fortăreței Olanda. Colonelul Von Frijtag Drabbe, comandantul al infanteriștilor marini aflați în zonă, a primit ordinul să distrugă toate punctele de rezistență de la capul de nord al podului, după care să ocupe calea de acces spre pod și să se
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
iar restul erau epuizați. Numai că, mai înainte ca ei să cedeze, infanteriștii marini olandezi au dispărut din zonă. Pentru comandanții olandezi a devenit evident că, după eșecul asalturilor împotriva podurilor, tot ceea ce mai puteau face era să organizeze o apărare eficientă a malului de nord. Pentru acest scop au fost plasate de-a lungul râului șapte companii de infanterie. Pentru împiedicarea traversării podurilor, olandezii au plasat trei tunuri antitanc pentru fiecare dintre cele două poduri, iar trei baterii de mortiere
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
raidul aerian. În schimb, incendiile care izbucniseră în oraș amenința unele dintre pozițiile apărătorilor orașului. În acest timp, colonelul Scharroo, care era total izolat de Haga, de vreme ce toate liniile de comunicație fuseseră distruse, trebuia să ia o hotărâre cu privire la soarta apărării orașului Rotterdam. Primarul și membrii consiliului orășenesc i-au cerut cu insistență ca militarii să capituleze, dar colonelul i-a îndepărtat. El își dădea perfect seama că decizia sa nu avea să afecteze doar soarta Rotterdamului, dar chiar și pe-
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
7 Infanterie, într-o perioadă în care, după înțelegerea de la Penza, în aprilie 1918, trenurile cehoslovace - aflate în drum pre Vladivostok, deși obstrucționate de către sovietele locale, s-au deplasat dinspre Volga spre Urali. S-a distins, apoi, în timpul luptelor de apărare a căii ferate transsiberiene. La sfârșitul lunii mai 1918 - atunci când bolșevicii, în înțelegere cu Puterile Centrale, au încercat dezarmarea voluntarilor cehoslovaci, pentru ca aceștia să nu ajungă pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
condus-o cu autoritate și profesionalism, în septembrie 1931, când a preluat comanda "Diviziei a 7-a" din Olomouc. În 1934 (1933 după altă sursă) a devenit, prin decret prezidențial, membru al Consiliului Consultativ al Armatei (autoritate consultativă a Ministrului Apărării), funcție pe care a părăsit-o în circumstanțe îndoielnice. În octombrie 1935 a fost numit comandant al "Corpului IV de Armată" din Olomuc, în loc să fie numit comandant al provinciei militare. Kadlec a fost întotdeauna respectat ca soldat și ca ofițer
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
În octombrie 1935 a fost numit comandant al "Corpului IV de Armată" din Olomuc, în loc să fie numit comandant al provinciei militare. Kadlec a fost întotdeauna respectat ca soldat și ca ofițer capabil, dar în anii '930 când carierele în cadrul Ministrului Apărării al Cehoslovaciei au fost decise printr-o complicată încrengătură de relații personale și relații politice, aceasta nu prea l-a ajutat, cu atât mai mult cu cât relația de apropiere cu Uniunea Sovietică dezvoltată de Cehoslovacia lui Edvard Beneš i-
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
generalul de armată Krej. În timpul mobilizării din 1938 a fost reactivat. În perioada ocupației celui de-Al Treilea Reich, fiind permanent păzit de Gestapo, nu a putut adera la mișcarea de rezistență. După eliberare a fost pus la dispoziția Ministerului Apărării, fiind, însă, confirmat cu calitatea de general în retragere, deși în anul 1945 și-a oferit serviciile ministrului apărării naționale, Ludvik Svoboda. Prigoana rușinoasă împotriva sa a continuat și după sfârșitul războiului. În luna februarie 1948 a fost evacuat din
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
fiind permanent păzit de Gestapo, nu a putut adera la mișcarea de rezistență. După eliberare a fost pus la dispoziția Ministerului Apărării, fiind, însă, confirmat cu calitatea de general în retragere, deși în anul 1945 și-a oferit serviciile ministrului apărării naționale, Ludvik Svoboda. Prigoana rușinoasă împotriva sa a continuat și după sfârșitul războiului. În luna februarie 1948 a fost evacuat din vila în care locuia, iar în primăvara anului 1950, autoritățile comuniste l-au degradat la rangul de soldat, i-
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
să alunece în josul muntelui, cu o viteză mai mare de 50 km/h, în toate direcțiile. Una dintre aceste alunecări de teren a îngropat satul Chinchina, ucigând aproape 2.000 de oameni. Alte câteva sate au fost măturate. Lipsit de apărare, orașul Armero se întindea pe o câmpie din apropierea râului Lagunilla, care era deja umflat, fiindcă plouase torențial timp de trei zile. Când valul de noroi s-a prelins în apele sale, și-a ieșit din matcă. Apa a năvălit în
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
Italia spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, în timpul Războaielor Italiene, deoarece armata franceză era echipată cu tunuri și bombarde care puteau distruge cu ușurință fortificațiile medievale. Michelangelo a conceput o fortificație bastionară pentru apărarea Florenței, ulterior acest sistem a fost perfecționat în secolul al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii 1530-1540, fiind folosit pe larg timp de trei secole. Inginerii militari italieni au fost foarte
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
în fortificații ca cea de la Sarzana, în nord-vestul Italiei. Fortificațiile au evoluat în forme complexe care au permis acoperirea de către bateriile defensive a unor zone largi. Artileria avansată apăra glacisul și împiedica apropierea artileriei atacatoare de zidurile de incintă. Pricipala apărare s-a mutat pe un val aflat în fața șanțului, platformele de tragere fiind susținute de existența unui "drum acoperit" (protejat) în spatele valului. În comparație cu fortificațiile medievale forturile au devenit mai mari, cu o , care trebuia întâi penetrată pentru a ataca zidurile
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
au mărit mult efectul obuzelor, au făcut ca forma geometrică a fortificațiilor să nu mai conteze prea mult. Totuși, a trebuit ceva timp ca aceste fortificații să fie abandonate. Prima bătălie majoră împotriva unei fortificații de acest tip a fost apărarea Pisei din 1500 împotriva forțelor aliate ale Florenței și Franței. Pisanii au construit în fața zidurilor medievale un taluz, care s-a dovedit rezistent la focul tunurilor și la încercările de escaladare. Al doilea asediu a fost cel de la Padova din
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
Franței. Pisanii au construit în fața zidurilor medievale un taluz, care s-a dovedit rezistent la focul tunurilor și la încercările de escaladare. Al doilea asediu a fost cel de la Padova din 1509. Un călugăr inginer, Fra Giocondo, luând ca exemplu apărarea venețiană a demolat zidurile medievale și le-a înlocuit cu un șanț mare care putea fi măturat de tirul în anfiladă al tunurilor amplasate în prelungirea segmentelor de șanț. După câteva asalturi nereușite și sângeroase, asediatorii francezi s-au retras
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
și se află sub tratament cu calmante, tratament pe care nu îl prea respectă. Mama lui Horia (Alina Berzunțeanu), casnică și exact opusul lui Radu, e foarte blândă, maternă și îl susține pe Horia în tot ce face. Îi ia apărarea atunci când Radu îi interzice să se antreneze și, de regulă, încearcă să tempereze orice situație conflictuală. Ea este legătura cu soții Zamfir. Filmările, care au început pe 10 mai, au avut loc în mai multe zone din țară, printre care
Valea Mută () [Corola-website/Science/337076_a_338405]
-
românesc, în perioada 25 august/7 septembrie 1916 - 8/21 decembrie 1916. La 8/21 decembrie 1916, Divizia 23 Infanterie se desființează. Grupul de acoperire "Olt-Lotru" s-a constituit în perioada premergătoare intrării în război, cu misiunea de a asigura apărarea frontierei de stat în regiunea trecătorii Oltului, în nordul județelor Vâlcea și Argeș, pe văile Argeșului, Oltului și Lotrului. La declararea războiului, acesta era comandat de generalul (rz.) Constantin Manolescu, forțele sale intrând în subordinea Armatei 1, comandată de generalul
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
erau de față plângând și jelind. Această îngrozitoare scenă i-a umplut pe romanii prezenți de atâta groază și compasiune încât toți au strigat cu un singur glas că ei ar prefera să moară de o mie de ori în apărarea libertății decât să sufere astfel de ofense din partea tiranilor." În versiunea alternativă, ea nu a mers la Roma, dar a trimis după tatăl ei și după soțul ei, cerându-le să aducă câte un prieten fiecare. Persoanele selectate au fost
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
târziu. Lucreția apare la Dante în secțiunea Limbus rezervată nobililor din Roma și altor "virtuoși păgâni" în Canto IV din "Inferno". Christine de Pisan a folosit figura Lucreției ca Sfântul Augustin din Hippo, în al ei "Oraș al Femeilor", luând apărarea sfințeniei unei femei. Este repovestită în Geoffrey Chaucer: "Legenda Femeii celei Bune", John Gower: "Confessio Amantis" (Cartea a VII-a), și John Lydgate: "Caderea prinților". Violul și sinuciderea Lucreției este, de asemenea, obiectul unui lung poem al lui William Shakespeare
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
ei, un chelner, Ron Goldman. Procesul a durat din 9 noiembrie 1994 până în 3 octombrie 1995, când Simpson a fost achitat. Cazul a fost descris ca fiind cel mai mediatizat proces din istoria Americii. Simpson a angajat o echipa de apărare super calificată, care a și fost supranumită "Echipa de vis", care a fost inițial condusă de Robert Shapiro și, ulterior de Johnnie Cochran, și includea și pe F. Lee Bailey, Alan Dershowitz, Robert Kardashian, Shawn Holley, Carl E. Douglas și
Cazul O. J. Simpson () [Corola-website/Science/337119_a_338448]
-
există o îndoială rezonabilă privind proba de ADN (o formă relativ nouă de probe la vremea aceea) - inclusiv că ar fi dovezi că proba de sânge ar fi fost viciată, împreună cu alte probe prezentate de acuzare. Cochran și echipa de apărare au menționat, de asemenea, și abateri ale Departamentului de Poliție din Los Angeles. Celebritatea lui Simpson și lunga durată a procesului televizat au îndreptat atenția spectatorilor la nivel național cu privire la așa-numitul "proces al secolului". Până la sfârșitul procesului penal, sondaje
Cazul O. J. Simpson () [Corola-website/Science/337119_a_338448]
-
la secția de poliție, dar el nu a mai apărut. La 2 p. m., Poliția din Los Angeles a emis un mandat general de urmărire. La ora 5 p. m., Robert Kardashian, un prieten de-al lui Simpson și unul dintre avocații apărării, a citit o scrisoare a lui Simpson pentru mass-media. În scrisoare Simpson a trimis salutări celor 24 de prieteni și a scris: "În primul rând, toată lumea înțelege că nu am avut nimic de-a face cu uciderea lui Nicole... Nu
Cazul O. J. Simpson () [Corola-website/Science/337119_a_338448]
-
nesfârșite întreruperi de o parte și de alta și chemarea "deoparte" de către judecător a celor două părți. Conform rapoartelor mass-media, procurorul Marsha Clark a crezut că femeile, indiferent de rasă, ar simpatiza cu victimele violenței domestice. Pe de altă parte, apărarea lui de cercetare a sugerat că femeile, în general, au mai multe șanse de a-l achita decât bărbații, că membrii juriului nu au răspuns bine la Clark combativ stil de litigii. Apărarea a speculat, de asemenea, că femeile de
Cazul O. J. Simpson () [Corola-website/Science/337119_a_338448]
-
victimele violenței domestice. Pe de altă parte, apărarea lui de cercetare a sugerat că femeile, în general, au mai multe șanse de a-l achita decât bărbații, că membrii juriului nu au răspuns bine la Clark combativ stil de litigii. Apărarea a speculat, de asemenea, că femeile de culoare nu ar fi la fel de simpatic ca femeile albe victimei. Ambele părți au acceptat un număr disproporționat de sex feminin jurați. De la un original juriul de 40% white, 28% negru, 17% Hispanici, și
Cazul O. J. Simpson () [Corola-website/Science/337119_a_338448]