168,335 matches
-
și cu arta) către momentul prealabil al operei, către condiția vizibilității ei ulterioare. Ea este însoțitoarea nevăzută a „posibilelor opere ale oamenilor“<ref id=”1”>Die Herkunft..., p. 13.</ref>, a tuturor „lucrurilor făcute“, poioumena, die Gemächte, despre care Heidegger vorbește pe larg în studiul privitor la conceptul de physis<ref id=”2”>Repere pe drumul gândirii, p. 222. </ref>. Puterea Atenei devine activă ori de câte ori intră în joc un eidos proaireton, un „aspect surprins în prealabil cu privirea“<ref id=”3
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
longevitatea (cazul lui Ahile). Însă cine sunt cei care împart porțiile - cantitatea și calitatea lor - la ospățul vieții? Cine hotărăște destinul fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca „împărțitor“ al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
special în Imposibilă, pânda, ficțiunea are tendința de a se metamorfoza în parabolă, dar rezultatul e un text dezarticulat. La nivelul fragmentelor există o anume coerență în maniera narativă, dar, pe ansamblu, persistă etalarea informului, pentru că se acționează și se vorbește în neștire. Secvențele realității, percepute ca în vis sau ca prin ceața unei minți bolnave, se deformează, se descompun, se mișcă haotic prin memoria personajelor și trec în text la întâmplare, în intenția de a sugera precaritatea identității eului, nonsensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
din dorința de a valorifica o experiență. O plachetă de versuri, Sintagmele ochiului (2003), înscrie un salt parcă într-o vreme de apoi, când totul va fi înghețat. Cuvinte, sintagme, câmpuri semantico-simbolice, imagini răzlețe se alătură, se întretaie, se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
sensului și a finalității lor. Conceptul de dezvoltare durabilă are la bază ideea de responsabilitate, față de trecut, față de prezent și, mai ales, față de viitor. Teoria dezvoltării durabile s-a născut dintr-o necesitate rezultată din acceptarea faptului ca nu putem vorbi de dezvoltare fără a ține cont de implicările asupra mediului. Dezvoltarea care stă la baza progresului omenirii și-a accentuat mai ales latura economică, atrăgând inerent repercusiuni negative din punct de vedere ecologic. Generarea de catastrofe naturale cauzate de dezvoltarea
Caleidoscop by Gabriela Hritcu-Meşenschi () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93245]
-
ia o turnură cu totul diferită. Devine student la University of California at Berkeley, care îi acordă licența în istorie (în 1959), masteratul în istorie (în 1961), masteratul în biblioteconomie (în 1962) și, în fine, doctoratul în istorie (în 1967). Vorbește fluent douăsprezece limbi străine, în afară de maghiară și română. Din 1967 a fost profesor de istorie la California State University, Chico; din 1991 este profesor emerit la aceeași universitate. Din teza de doctorat, Fascismul în Ungaria și România. O abordare comparativă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se detașeze la modul științific de opiniile sau faptele celui care pe drept cuvînt a fost numit "învățătorul neamului" său. Dar despre valoarea acestei cărți, probabil cel mai prețios dar pe care Nicholas M. Nagy-Talavera îl face românilor, rămîn să vorbească paginile următoare: un omagiu închinat geniului românesc, o formidabilă poveste de aventuri, numai că spiritul uman însuși este autorul tuturor peripețiilor. Kurt W. Treptow PREFAȚA AUTORULUI Așa cum arată titlul, studiul acesta este o biografie a lui Nicolae Iorga, nu ultimul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să susțin cauza națiunilor slabe sau pe cea a națiunilor care speră să învie. Este adevărat, am murit cu asemenea cuvinte pe buze. Dar acum sînt îngropat în Italia, la Veneția, în Polonia, alături de unguri și români. Dacă se va vorbi despre patria mea sau despre locul meu de odihnă, oamenii de bună credință trebuie să-și amintească de mine în felul acesta... "2. Deși Iorga a idealizat (prin interpretarea aceasta) renașterea națiunii, cuvintele lui nu erau lipsite de un realism
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu cîteva probleme de nerezolvat. Dar aici, practic pe 570 000 de mile pătrate (puțin mai mult decît de două ori suprafața Franței, cu structura ei unitară politică, etnică și religioasă și cu identitatea ei națională sigură, ca să nu mai vorbim de granițele ei stabile), ne găsim în fața unui conglomerat de douăsprezece identități naționale de mai mult de o sută de milioane de oameni și a tot felul de grupări și secte creștine, islamice și iudaice. Aceste state-națiuni constituie produsul relativ
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
persoana lui Slobodan Iovanovici. Și Ungaria a avut o serie de politicieni-istorici: Mihály Horváth, Gyula Szegfü și Bálint Hóman. După 1989, atît de mulți istorici au intrat în politică și în diplomație încît o parte dintre unguri au început să vorbească despre o "dictatură a profesorilor de istorie..." Polonia îl are pe Oscar Halecki. În Austria, Redlich și H. Friedjung au apărat "misiunea austriacă." În Bulgaria, rolul preoților Peitsi și Sofronie nu îl egalează pe cel jucat de "Apostoli", dar eforturile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rolul preoților Peitsi și Sofronie nu îl egalează pe cel jucat de "Apostoli", dar eforturile lor de cercetare a datelor aflate la Muntele Athos relativ la trecutul Bulgariei și de susținere a limbii lor materne au fost importante. Ca să nu mai vorbim de ghinionistul prim-ministru din timpul celui de al doilea război mondial, arheologul B. Filov. Din rîndul acestor națiuni, în nici o țară nu s-au ridicat atît de mulți politicieni-istorici ca în România. Poate că nici un naționalism nu a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în profesii care nu-i făceau să fie îndrăgiți de către populație (adică stăpînirea hanurilor sătești, împrumuturile bănești, camăta, magazinele de mărunțișuri și arendarea pămîntului de la moșierii absenți). Țăranul a tras concluzia că o creatură străină, purtînd veșminte diferite, incapabilă să vorbească limba lui corect, și "care îl răstignise pe Mîntuitor", fura puținii bani de care avea el nevoie ca să-și cumpere cele cîteva bunuri de larg consum a căror vînzare constituia monopolul statului. Țăranul avea o înțelegere limitată asupra insignifiantului profit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vor să mențină contactul social cu dascălul englez. Vizita are loc în toamna lui 1939. Familia Pringle își petrece după-amiaza în apartamentul familiei Drucker, care îi primește într-un mod copleșitor de prietenesc. Se află acolo și surorile amfitrionului, care vorbesc franțuzește și englezește. Guy îi povestise dinainte despre cumnații lui Drucker. Numai el avea pașaport românesc, dovadă a puterii sale. Ceilalți, unul german, altul austriac, iar celălalt polonez, primiseră doar cîte un permis de sejur. Ei și familiile lor trăiau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rural românesc. Una dintre surorile lui Drucker intervine: "Țările astea balcanice sînt toate sălbatice. Au niște fiare sălbatice periculoase. Nu mi-ar plăcea să călătoresc prin părțile acestea. În Germania era altfel. Acolo, Willy și eu ne luam bastoanele și...". Vorbea cu drag despre viața din Germania. Între timp este servit prînzul. La masă, cineva aduce vorba dspre războiul izbucnit doar cu cîteva săptămîni înainte. "Ah, războiul! E o nebunie să declanșezi un război. Marile națiuni nu se gîndesc decît la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Botoșanilor. Mizeria și brutalitatea țăranilor și abuzurile moșierilor au avut un impact profund asupra conștiinței sale. Ca și frumusețea pe cale de dispariție a relațiilor tradițional-patriarhale un vis pe care va încerca să-l refacă toată viața. Iorga era moldovean și vorbea limba română cu un accent moldovenesc autentic. La Botoșani, pe vremea cînd se năștea Iorga, evreii constituiau aproape jumătate din populație, iar numărul lor era în continuă creștere. Mai erau greci, armeni, țigani, tătari, rusoucraineni și cîțiva polonezi, nemți, ba
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ceilalți membri ai familiei Arghiropol și-au menținut statutul. Gheorghe Arghiropol s-a însurat cu Elena Drăghici, căsătorie din care s-a născut Zulnia, mama lui Iorga. A fost o căsătorie nefericită. Elena Drăghici era o fată bine educată și vorbea cîteva limbi. Fiică de vornic 6 pe numele lui Iordache Drăghici, nu avea prea multe în comun cu soțul ei. Căsătoria a fost desfăcută prin divorț, dar nu înainte de nașterea a doi băieți, Costache și Manole, și a unei fete
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ulterior i-a iertat și au acceptat-o pe Zulnia ca membră a familiei. Cum Nicu Iorga nu putea renunța la jocul de cărți. Urmările i-au fost fatale. A fost lovit de paralizie. Incapabil să se miște sau să vorbească, se alienează (își închipuie, de exemplu, că avea capul plin de iepuri...). A murit în chinuri în 1876, înainte de a împlini patruzeci de ani. Oare ce a moștenit Iorga de la tatăl său? Nu prea mult, cu excepția temperamentului exploziv. El a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iepuri...). A murit în chinuri în 1876, înainte de a împlini patruzeci de ani. Oare ce a moștenit Iorga de la tatăl său? Nu prea mult, cu excepția temperamentului exploziv. El a fost modelat de mama sa. Zulnia Arghiropol, o fată bine educată, vorbea perfect franțuzește și a manifestat un mare interes față de literatură pînă la moartea ei, la 92 de ani. Își începea ziua citind ziarul fiului ei, "Neamul românesc", și a citit multe din cele 1 200 de cărți ale lui. Înzestrată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
șapte volume ale Memoriilor sale, cele trei volume ale cărții lui O viață de om așa cum a fost și memoriile sale politice publicate sub titlul Supt trei regi, este greu să găsești vreo referință la divinitate, cu excepția situațiilor în care vorbește despre Națiune. O rudă îndepărtată, Frasin Munteanu-Râmnic, își aduce aminte de Duminica de Paști a anului 1932, spre sfîrșitul premieratului lui Iorga. Iorga era la București, unde rămăsese din cauza obligațiilor lui oficiale. Mai locuiau cu el mama sa (în vîrstă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui poate vedea oricine în cea de a treia patrie a lui. Atunci cînd o doctrină ajunge la ultimele ei concluzii practice, ca în cazul rakovskismului, dincolo de Nistru, nu este deloc necesar să o definim sau să o judecăm; spectacolul vorbește de la sine. Vrem să ajungem aici? Nu numai statul, întreaga societate trebuie să se apere. Dar, apărîndu-ne, nu trebuie să ne referim la socialism. Oricine ar fi sectantul, socialismul este mult mai nobil decît el"42. Iorga nu era atît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care îi întîlnim. În cazul lui Iorga, un tînăr evreu dintr-o familie de intelectuali de formație germană. Iorga îl descrie drept "un suflet nobil și curat, pătimaș interesat de filologia română și de orice era legat de poporul nostru, (...) vorbea românește fără accentul urît al coreligionarilor lui care trăiau de generații printre noi". Tînărul Tiktin l-a introdus pe Iorga "în atmosfera Occidentului" și a abordării disciplinate și metodice a studiilor. Tiktin l-a ajutat pe viitorul savant să-și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
calambur pe seama ei. Milano, singurul oraș modern din Italia zilelor acelea, îi repugna din toate punctele de vedere. Neapole a fost cel mai sudic punct al călătoriilor lui Iorga, și și-a făcut destul timp ca să cerceteze arhivele și bibliotecile. Vorbea deja bine limba italiană și afirma cu mîndrie că faptul că știa atît de bine limba și că putea intra ușor în legătură cu oamenii îl făceau "să nu pot fi confundat cu masa demnă de dispreț a străinilor din Italia pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un afront la adresa inteligenței umane 59. Concepțiile literare ale lui Maiorescu au fost exprimate într-o manieră caracteristică: Întrucît publicul a ajuns la maturitate în privința gustului și a discernămîntului literar, nu mai este nevoie de reviste literare, ca să nu mai vorbim de critica literară." Conservatorismul lui Maiorescu avea poate în vedere revistele literare ale lui V. Belinski, care erau mult mai mult decît reviste literare. Junimiștii voiau ca literatura să fie separată de politică; să rămînă artă pentru artă, de preferat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu înțelegea Cuvîntul. Brusc, o lumină pătrunzătoare a strălucit cu atîta putere încît a căzut la pămînt în fața trecerii semizeului; semizeu care nu ne-a mai părăsit niciodată sufletele după aceea. Întreaga noastră generație vrea să se identifice cu el. Vorbim limba lui Eminescu, nutrim gîndurile lui și dorim să ducem viața lui curată, dedicată doar țării noastre, o viață plină de sacrificii, (o viață) care nu simțea decît dispreț pentru răsplățile materiale, o viață care respinge ideea interesului personal. O
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
principală era în general ego-ul. O strînsă prietenie l-a legat pe Iorga de Ion Bogdan, un profesor de slavistică de la Brașov (care îi va deveni cumnat), pe care îl considera un european înzestrat cu o gîndire ordonată și limpede. Vorbea batjocoritor despre felul în care colegilor săi mai vîrstnici nu le venea să creadă că îndrăznea să se împrietenească cu tînărul Bogdan, fără să-și dea seama de "pericolele la care se expunea asociindu-se cu un om care-și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]