167,887 matches
-
Archives nationales (română "Arhivele Naționale") constituie Arhivele Naționale ale Franței. La 21 ianuarie 2013 a fost deschisă o nouă clădire în Pierrefitte-sur-Seine în departamentul Seine-Saint-Denis, la câțiva kilometri nord de Paris. Arhive proprii au, de asemenea, Departamentul Apărării ("Service historique de la défense"), al Ministerului Afacerilor Externe ("ministère des Affaires étrangères") și Ministerului Economiei și Finanțelor ("Centre des archives économiques et financières"). Departamentele ("Département"). Arhivele Naționale franceze se află sub "Direction des Archives de France" în Ministerul Culturii ("Ministère
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
1856 Louisville, Kentucky - 5 octombrie 1941) a fost un jurist american, evreu de origine, judecător cu concepții liberale la Curtea Supremă a Statelor Unite între anii 1916-1939, cunoscut și că unul din conducătorii mișcării sioniste din Statele Unite. A fost activ în apărarea dreptului la protecția vieții private, a dreptului la expresie și a luptat pentru limitarea exceselor marilor monopoluri. Născut la Louisville, Kentucky, din părinți evrei imigranți din Boemia care i-au dat o educatie laică. Brandeis a absolvit la 20 ani
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
chestiunile în care a fost implicat. Magazinul „The Economist” l-a poreclit „Un Robin Hood al justiției”. Între cazurile cele mai notabile în care s-a evidențiat la început sunt de menționat acțiunile sale de combatere a monopolurilor căilor ferate, apărarea locurilor de muncă și legile muncii și susținerea ideilor sale în legătură cu constituirea unei noi Comisii Federale de Comerț (FTC). El s-a făcut cunoscut și prin Documentul Brandeis, care a promovat sprijinirea dovezilor în justiție pe expertizele unor martori specialiști
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
de a fi lăsat în pace”, care trebuie apărat de violări, cu excepția cazurilor unor motive obligatorii de ocrotire a bunăstării publice. Brandeis vedea în emoții o expresie pozitivă a naturii umane, si de aceea vedea în protejarea confidențialității lor o apărare împotriva reprimării spiritului uman. Între anii 1888-1890 Brandeis și Samuel Warren au scris trei articole științifice în revistă "Harvard Law School". Al treilea dintre ele, „Dreptul la viață privată, era cel mai important. Juristul Roscoe Pound aprecia că acest articol
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
fost acuzat de conduită ilicită și lipsă de independență în exercitarea funcției. La solicitarea sa, Inspecția Judiciară a efectuat verificări, constatând că acuzațiile sunt nefondate, situație în care Plenul CSM, prin hotărârea din 17 martie 2011 a admis cererea de apărare a reputației profesională, apreciind că „prin gravitatea afirmațiilor denigratoare, neconforme cu realitatea, la adresa domnului judecator dr. Dan Lupașcu, articolele de presa menționate sunt în masura să influențeze negativ și nejustificat opinia publică în legatura cu integritatea și probitatea morală și
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
Comercial Internațional și Primăriei municipiului Călărași etc. În anul 2005, Centrul European de Comandă al Statelor Unite ale Americii i-a acordat o Diplomă de apreciere pentru „remarcabilul ajutor oferit Biroului avocatului-judecător al Centrului de comandă europeană al SUA, Ambasadei SUA, Biroului de Apărare și Cooperare din București și proiectului de studiu juridic din decembrie 2004”. "Interviuri"
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
Operația de apărare de pe frontul de sud a fost cea de-a doua operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua parte a lunii septembrie și până la începutul lunii ianuarie 1917
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua parte a lunii septembrie și până la începutul lunii ianuarie 1917, având ca obiectiv principal asigurarea libertății de acțiune a forțelor române pe frontul din Transilvania, prin apărarea aliniamentului fluviului Dunărea și deswfășurarea unei acțiuni ofensive cu caracter limitat pentru atingerea aliniamentului Rusciuk - Șumla - Varna. La acțiunile militare, pe lângă forțele române a participat și un corp de armată rus comandat de generalul Andrei Zaioncikovski. Operația strategică a inclus
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
o operație ofensivă limitată în vederea scurtării liniei frontului pe linia Rusciuc - Șumla - Varna. Obiectivul acestor două operații era acela de a asigura libertatea de acțiune a forțelor principale ale Armatei României care operau în Transilvania. Modul de organizarea acțiunilor de apărare a Turtucaiei a reprezentat o eroare majoră de planificare a Marelui Cartier General. Această eroare a făcut ca o înfrângere tactică minoră să aibă implicații strategice majore asupra armatei și a întregii populații a țării. Generalul Averescu se întreba retoric
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
realizat faptul ca românii nu aveau experiența unui război modern, conducere politică și militară a țării nefiind pregătită să accepte riscuri, chiar minore. Viitoarele lor acțiuni militare au fost pregătite pornind de la considerentul că românii, care încă luptau conform doctrinei apărării terenului cu orice preț si nu anihilării forțelor vii ale inamicului, nu vor accepta o amenințare directă asupra Capitalei, în spatele forțelor din Transilvania, amenințare care nu era serioasă în fapt, armata bulgară neavând capacitatea de a angaja forțe semnificative la
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
faptului, că din cauza unor ploi torențiale, îndrumarea operațiunilor de la Flămânda a suferit o oareșicare întârziere."” Șirul deciziilor pripite începute cu Turtucaia și continuate cu „Manevra de la Flămânda“ a dus la oprirea ofensivei pe frontul din Transilvania, armatele române trecând la apărare pe un aliniament nefavorabil, dând astfel timp forțelor Puterilor Centrale pentru realizarea dispozitivului de luptă în vederea trecerii la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
continuate cu „Manevra de la Flămânda“ a dus la oprirea ofensivei pe frontul din Transilvania, armatele române trecând la apărare pe un aliniament nefavorabil, dând astfel timp forțelor Puterilor Centrale pentru realizarea dispozitivului de luptă în vederea trecerii la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să piardă o provincie pierde întreaga țară"”. La
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
țări” fără de care istoria României nu ar putea fi niciodată scrisă. Activitatea Junimii sub imperiul spiritual al profesorului Arcadie Dugan-Opaiț se axează în principal pe afirmarea identitar-națională a românilor bucovineni, prin cabinete de lectură, prin spectacole de teatru și operă, apărarea tricolorului și a valorilor naționale românești, prin susținerea presei naționale în Bucovina, prin răspândirea literaturii și a cunoștințelor de istorie națională în provincie, sprijinirea tinerilor. Cu ocazia sărbătoririi semicentenarului Arboroasei (28 februarie 1926) și a semicentenarului Junimii (25-27 octombrie 1928
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
și la moștenire, dreptul la un trai decent, dreptul de a întemeia o familie la o vârstă legală, dreptul la o identitate, la un nume la naștere, la o cetățenie. România este din 1994 stat parte la "Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale" și se supune jurisdicției Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. De asemenea, în cadrul Uniunii Europene, România a semnat în decembrie 2007 Tratatul de la Lisabona care conține "Carta Drepturilor Fundamentale". Un sondaj efectuat de
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
față de Muntele Templului, traducerea lui Whiston ascunde existența lor, cu toate că există zece referințe în Iosephus la aceste poduri. Înaintea Primului Război Iudeo-Roman, Antonia a adăpostit o parte a garnizoanei romane din Ierusalim. Romanii au depozitat acolo veșmintele marelui preot. În timpul apărării Templului lui Irod, se presupune că războinicii evrei au demolat Turnul Antonia. Iosephus precizează că evreii nu au avut nici o șansă de a distruge un imens fort roman cu ziduri groase de 60 de picioare, apărate de mii de militari
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
an, 14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în poligon s-au realizat în ianuarie-februarie 1945 confirmând concluziile pozitive ale testului fabricii din Moscova. În anul 1945, radarul P-3 a intrat în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană, Forțelor Aeriene și Marinei, și s-a produs în cantități semnificative în varianta auto (P-3A) și fixă. Mai târziu tehnologia de fabricare a fost transferată Uzinei V.I. Lenin din orașul Gorki pentru producția de serie. În anul 1947 a
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
denumit P-3A. Din anul 1948 acesta a primit denumirea de «Печора». Următoarea stație realizată din P-3 a fost P-8. Radarul a fost conceput pentru avertizare timpurie și în special în calitate de stație de dirijare a aviației de vânătoare a apărării antiaeriene și în cazuri particulare și ca stație de indicare a țintelor pentru artileria terestră. Trăsătura constructivă a radarului a fost sistemul său de antenă, constând din două antene: una azimutală (dispusă orizontal) de la care semnalele ajungeau la intrarea receptorului
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
Selve (JG 53). Pentru executarea raidului au fost repartizate din partea KG 2 99 de bombardiere, iar din partea KG 55, 66 de bobardiere. În total, "Luftwaffe" a mobilizat pentru operațiune 640 de bombardiere și 460 de avioane de vânâtoare. Pentru asigurarea apărării aeriene a zonei metropolitane a Parisului fusese creată "Zone d'Opérations Aériennes Nord" (Z.O.A.N). Această sarcină era asigurată de Grupul de vânătoare I/145 (polonez) ("Groupe de Chasse") dotat cu avioane Caudron C.714 cu baza la
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
apropiau de ținte. Înaintarea formațiunilor germane a fost urmărită îndeaproape de avioanele franceze bimotoare de patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii aveau să copieze această tactică pentru interceptarea bombardierelor grele americane în timpul campaniei pentru Apărarea Reichului. Aviația de vânătoarea și artileria antiaeriană franceze au reușit să doboare 10 avioane germane, dintre care patru bombardiere. Unul dintre aceste avioane era pilotat de "Geschwaderkommodore" al KG 51, Josef Kammhuber. Comodorul a fost rănit și a fost luat
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
castelului. Castelul a fost construit se pare în jurul anului 1280 de către episcopul Tobiaš al Pragăi că o fortificație gotica în stilul unui castel francez cu un plan dreptunghiular și turnuri rotunde care ies în afara la colțuri, ceea ce face posibilă o apărare mai eficientă. Cronicile atestă faptul că familia Benešévic din orașul apropiat Benešov a fost proprietara castelului în 1318 și că, în 1327, castelul a trecut în stăpânirea familiei Šternberk. În 1468 el a fost cucerit de trupele lui George de
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
, cunoscut în Rusia sub numele de Apărarea Pskovului (în ), a avut loc între august 1581 și februarie 1582, când armata lui Ștefan Báthory, regele Poloniei și Marele Duce al Lituaniei, a asediat fără succes și a realizat o blocadă cu succes a orașului Pskov în timpul fazei finale
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
august 1581. Această acțiune a izolat complet forțele rusești de pe teritoriul Livoniei. Forța invadatoare principală (31.000 de soldați: polonezi, lituanieni, maghiari, boemi, valahi și germani) a asediat orașul în perioada 24-26 august. Prințul Vasili Skopin-Șuiski a fost responsabil cu apărarea orașului Pskov, dar prințul Ivan Șuiski a fost cel care s-a ocupat efectiv de acest lucru. Acesta din urmă a avut la dispoziție până la 4.000 de dvoriani, streliți și cazaci și circa 12.000 de cetățeni înarmați din
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
se afla pe actualul amplasament al Casei Municipale. Consiliul Orășenesc i-a oferit turnul lui Vladislav al II-lea ca un dar de încoronare. Edificiul a fost destinat să fie o intrare atrăgătoare în oraș și nu un turn de apărare, fiind proiectat să facă parte din ansamblul curții regale a Boemiei. Piatra de temelie a fost pusă de către regele Vladislav al II-lea (1471-1516). Turnul a fost construit pe un sol cu 9 metri mai jos decât terenul actual și
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
anul 1620, după ce au fost înfrânți în Bătălia de la Muntele Alb în data de 8 noiembrie, conducătorii moravi ai insurecției antihabsburgice au fost închiși în castelul Špilberk timp de mai mulți ani. Fortificațiile și bastioanele castelului Špilberk au contribuit la apărarea orașului Brno împotriva incursiunilor suedeze din cursul Războiului de Treizeci de Ani, iar ulterior castelul a fost întărit și mai mult, dobândind o funcție militară decisivă. În același timp, castelul Špilberk a fost folosit ca închisoare. Primii prizonieri aduși aici
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
A doua bătălie de pe Valea Jiului s-a desfășurat între între 29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat la aproape două săptămâni de la Prima bătălie de pe
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]