168,335 matches
-
Teutonilor; a trecut apoi pe la Lvov și Cracovia (pe al cărui superb centru istoric Iorga îl considera drept "Ragusa Poloniei"). La Königsberg, Iorga a discutat cu germanii de acolo, sesizînd periculoasa naivitate a Germaniei lui Wilhelm II. Germanii i-au vorbit despre destinul Germaniei "de a fi pe mare și pe oceane". În 1899, Iorga a plecat la Viena, unde dezgustul său față de vienezi a fost compensat de tezaurul de documente (asupra istoriei Transilvaniei și a lui Mihai Viteazul) descoperit în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nici un sentiment față de țărănime. Iorga remarca faptul că, pentru această elită, România nu reprezenta decît cîteva sute de kilometri de drumuri văzute din confortabilele cupeuri de tren în drum spre Paris 12. Înainte de secolul al XIX-lea, mulți dintre ei vorbeau grecește. Acum o dăduseră pe franțuzește. Cultura lor era franceză: au fondat un teatru franțuzesc la București; își trimiteau mesajele diplomatice în franțuzește; și se adresau adesea Adunării Naționale a României în franțuzește. Educați de guvernante franțuzoaice, urmau cursurile universităților
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
periplu milenar. Un impas a amplificat tragedia pe care o prefigurase 18. O asemenea situație socială nu-i punea într-o lumină favorabilă pe evreii din România nici pentru țărani, nici pentru naționaliștii din orașe. Și nici felul în care vorbeau limba română. Numeroasele intervenții străine în sprijinul evreilor nu făceau decît să exacerbeze situația. Metternich spunea că "fiecare țară își are categoria de evrei pe care o merită"19. Lucrarea lui Iorga contrazicea această afirmație. Lucru care dă de gîndit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
invitat să conferențieze la cursurile de vară de la Vălenii de Munte, iar în 1939, la moartea doctorului Gaster, Iorga a înfruntat violenta atmosferă antisemită din România scriind un necrolog plin de simțire. În 1907 însă, erau adversari. În anul acela, vorbind în fața Asociației Ebraico-Române din Anglia referitor la excesele antievreiești, profesorului Gaster a prezentat problema evreilor din România, scoțînd în evidență faptul că directivele Congresului de la Berlin nu au fost impuse cu forța (deși evreii plăteau taxe și erau obligați să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai mare parte a lor concentrați în Moldova, au pus stăpînire pe orașe, sate, pămînt și grădini. Ca deținători ai pămînturilor, îi tratau pe țărani ca pe niște scalvi. Împotriva acestei situații s-a declanșat răscoala din 1907. Evreii nu vorbeau românește, ci nemțește, se îmbrăcau altfel și aveau o ură neîmpăcată pentru gentili. Erau străini și cuceritori, neavînd nici un sentiment față de România și nu făceau nici un sacrificiu față de ea. Iorga nu considera toate acestea drept o persecuție religioasă sau rasială
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
plină de ură a lui Cuza. Cuza respingea orice idee privind asimilarea evreilor. În 1909, cînd Iorga l-a invitat să conferențieze la cursurile de vară ale Universității sale de la Vălenii de Munte, l-a pus într-o postură neplăcută, vorbind numai despre chestiunea evreiască. Ulterior, distanța dintre ei s-a mărit și mai mult, atunci cînd Iorga a renunțat la antisemitism. Cuza a declanșat în acel moment o campanie de calomnii și de defăimare. După cum am văzut, Iorga s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de altă parte, Iorga era însăși întruchiparea animozității față de Germania și față de Hitler. Dar în patruzeci de ani de tirade antisemite, Cuza a menționat rareori numele lui Maurice sau Aristide Blank sau pe cel al lui Aușnit, ca să nu mai vorbim de madam Lupescu! Nici Iorga nu i-a menționat niciodată, nici pe madam Lupescu, nici pe ceilalți. Să existe oare un anumit nivel la care critica nu ajunge niciodată? Chiar și ca antisemit, Iorga insista supra asimilării, respingînd permanent violența
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este un gînditor deductiv; a rămas un impresionist și un naționalist romantic, bizuindu-se pe instinctele și pe spontaneitatea geniului său, fiind mai curînd o ilustrare a spiritului de finețe al lui Pascal decît al spiritului geometric al lui Descartes. Vorbind despre propria sa operă istorică, Iorga afirma că "el era un judecător mai sever al ei decît fusese vreunul din profesorii lui"52. După ce criterii își judeca Iorga opera? Cum interpreta el istoria? Care erau preferințele lui Iorga? Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
organic al societății românești, care era bazată pe răzeși, fiind adaptat sub influența dezbinătoare a Ungariei, Poloniei și Bizanțului. Nu fusese nimeni altul decît Mihai Viteazul cel care a introdus iobăgia în România, lucru care îl întrista pe Iorga. El vorbea cu dispreț despre toate procesele istorice din România de după 1800, deoarece era convins că influențele străine dăunaseră modelelor și proceselor organice. Iorga a condamnat "Regulamentul Organic" al lui Nicolae Pavlovici țarul Nicolae I -, considerîndu-l o instituție străină odioasă 55. Numai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
detractorii recunoșteau că "dacă nu este citit, este cu siguranță ascultat". Iorga a profitat foarte mult de pe urma talentului său oratoric. Tudor Vianu considera că Iorga avea un "talent retoric par excellence"98. În anii '30, pe măsură ce criza europeană se adîncea, vorbea cu regularitate la radio 99. Corespondența lui Iorga este imensă, a scris peste 10 000 de scrisori. Iorga a fost cu siguranță un efortolic 100. Frasin Munteanu-Râmnic își amintea o conversație dintre Iorga și Nicolae Titulescu. Vizitîndu-l pe Iorga, Titulescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dictarea unei istorii a poporului armean de patru sute de pagini, cîte trei ore pe zi timp de trei săptămîni i-a uluit pe intelectualii armeni. Prin 1954, Șeicaru l-a cunoscut pe un student la Istorie armean, care i-a vorbit despre acea "miraculoasă carte" scrisă de Iorga cu un dezinteres atît de nobil 110. Șeicaru își amintea de un episod care îl arată pe istoricul Iorga în acțiune. El făcea multe călătorii împreună cu Iorga. Au trecut într-o zi pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
am făcut României vreun rău..."114 Ceea ce voia să spună era că își slujise țara bine. Numai prin muncă neobosită pentru atingerea idealurilor naționalismului său cultural putea Iorga să simtă că se află la înălțimea acestora. În memoriile lui, Iorga vorbește puțin despre soția, copiii și ceilalți membri ai familiei sale. El era figura publică a bătrînei Europe, a cărui viață publică și intimă se desfășoară paralel fără să se întîlnească niciodată. Un tablou intim al lui Iorga nu poate fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
boli; Liliana (1910-1985), favorita lui Iorga, a devenit soția celebrului profesor Pippidi; Valentin (1912-1977) și Alina (1914-1979). Trăsătura esențială a personalității lui Iorga a fost ego-ul său. Chiar și familia lui recunoștea că ego-ul său era imens și multă lume vorbea despre "complexul exagerat de moralitate" sau despre "complexele de persecuție" ale lui Iorga 115 . Simțul său accentuat al rectitudinii morale nu era produsul unei copilării împovărate și nefericite (la urma urmei, pot fi trase concluzii diferite din încercările provocate de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga are "sensibilitatea unei femei"119, iar criticul literar Sanielevici îl numea "o femeie cultă înzestrată cu sensibilitate." Dezbaterile publicate ale Parlamentului român conțin cîteva epitete vulgare memorabile. Iorga era numit "femeia cu barbă" sau chiar mai rău (A. C. Cuza vorbea despre "menopauza" lui Iorga). Iorga trăia într-o relativă izolare. Ironia soartei constă în faptul că dușmanii lui cei mai înverșunați erau colegii lui din domeniul literaturii și al politicii naționaliste care încălcaseră principiile naționalismului său cultural. Iorga n-ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală a lui Iorga era ceva neobișnuit la București. Își folosea adesea editorialele ca să le facă morală conaționalilor săi. Chiar și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil spartan și părea insensibil la lux. Dar naivitatea sa politică îi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Împăratul de drept, nu Franz Iosif I! Apărînd printre umbrele nopții, printre luminile cerului și pămîntului; împrăștiind bezna cu aripi care ajungeau pînă la munți și pînă peste granițele sîngerînde ale României. Sfinte și Împărătești pentru toți cei care vorbesc românește! Răsunau cîntece și băteau clopote în vreme ce el, Ștefan cel Mare, aducea cuvînt despre Învierea Atotputernicului și a Dreptății!" Iorga l-a văzut întorcîndu-se prin ușile închise ale Bisericii ca să se odihnească, dar asigurat de viitorul României 141. O asemenea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus sămănătorismului o linie eminesciană. Deși Eminescu avea aceleași idealuri politice ca și Iorga, el nu confunda niciodată esteticul cu eticul ca să nu mai vorbim despre etnic! Eminescu a fost un mare poet, în vreme ce Iorga proclama că "literatura nu este o cafenea unde poate intra oricine poate plăti". Ea trebuie să aibă o funcție socială. Începînd cu "Sămănătorul", Iorga stabilea valoarea unei opere literare în măsura în care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care să devină purtătorul de cuvînt al noului spirit. Ziar care va apărea nu mult după aceea: "Neamul românesc". Ziarul era parțial finanțat de aristocrație: Nicolae Filipescu, Gheorghe și Barbu Știrbei și alți descendenți ai familiilor istorice făceau donații. Iorga vorbea despre familia Știrbei ca despre "prieteni statornici ai țăranilor"173. Este mai probabil că intrase în acțiune politicianismul: regimul intenționa să-l manipuleze pe Iorga a cărui naivitate, al cărui naționalism cultural antirevoluționar și a cărui popularitate în rîndul studenților
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționalismului românesc, Biserica Unită Română." Vaticanul a cedat presiunilor, numind la Hajdùdorog un episcop ungur, ceea ce Iorga considera că însemna deznaționalizare forțată. Capii Bisericii Unite Române nu au fost consultați; studenții români de la Seminarul Teologic din Oradea erau exmatriculați dacă vorbeau românește, iar Blajul urma să se cheme "Balàzsfálva". Iorga spunea că, deși îi admiră pe unguri, n-ar fi surprins dacă va izbucni o revoluție 198. Măsurile afectau 73 225 de români, din care 20 000 au demonstrat în 1912
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acum. Acești oameni viteji și dîrji au știut să recunoască un luptător generos, care nu a renunțat la drepturile sale și nu s-a plecat în fața nimănui... Astăzi, noi, românii, ne plecăm capetele în fața sicriului lui Rákóczi; mîine vom putea vorbi din nou despre noi și ei"206. Iar atunci cînd contele Bellegarde, Guvernatorul Bucovinei care semnase ordinul de expulzare a lui Iorga, a murit într-o bătălie în timpul primului război mondial, Iorga și-a amintit de atitudinea îngăduitoare a acestuia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tot clanul acestuia izvora din perspectiva sa sămănătoristă. Pentru el, Brătianu și liberalii distrugeau o Românie bazată pe evoluția organică a țărănimii. Acest lucru era veșnic prezent în mintea lui Iorga. Pe scurt, Iorga era subiectiv ori de cîte ori vorbea despre Brătianu, mai ales cînd i-a scris biografia, în 193415. Brătianu era consecvent în poziția sa pro-Aliați, în ciuda anumitor riscuri pe care și le asuma. În 1918, atunci cînd a fost semnat un tratat de pace separat, a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și aversiunea sa față de Germania aveau rădăcini culturale, ca și sentimentele lui față de Rusia. Care vor dura cît va trăi. "Monarhia națională a Germaniei", scria el în 1915, "încearcă să achiziționeze cît mai mulți sclavi posibil pentru prosperitatea rasei dominante". Vorbind despre socialismul german, Iorga considera că muncitorul german era îmburghezit; ca "boier" ce era, standardul lui ridicat de viață avea nevoie de truda sclavilor. Așa încît muncitorul german era împotriva "raselor inferioare", de care avea nevoie doar în calitate de sclave ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dacă erau în căutare de cultură și valori, evreii priveau cel mai adesea spre Berlin, unde se născuse Haskala, Iluminismul evreiesc. Ei priveau mai curînd spre aceste centre de cultură pentru inspirație decît la "țărmul nepervertit" și la lumea sămănătorismului. Vorbeau idiș, un dialect german. În anii '50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafrazîndu-l pe Goethe, despre "afinitatea schizofrenică" dintre germani și evrei. El explica această atracție dintre două popoare care le îmbogățea reciproc și care a luat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unde se născuse Haskala, Iluminismul evreiesc. Ei priveau mai curînd spre aceste centre de cultură pentru inspirație decît la "țărmul nepervertit" și la lumea sămănătorismului. Vorbeau idiș, un dialect german. În anii '50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafrazîndu-l pe Goethe, despre "afinitatea schizofrenică" dintre germani și evrei. El explica această atracție dintre două popoare care le îmbogățea reciproc și care a luat sfîrșit atunci cînd unul dintre ele a început să-l extermine pe celălalt. Afinitatea aceasta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de evreii din Franța față de poporul francez și cel italian, vor obține drepturi cetățenești". El considera că evreii din România "cer totul și nu dau nimic în schimb", deși își dădea seama că situația aceasta era și din vina românilor. Vorbind despre evreii italieni, Iorga spune: "Ei nu sînt doar italieni de confesiune mozaică; ei nu cunosc nici o altă limbă, nici alte tradiții, nici alte veșminte decît cele italienești și nu au avut în trecut și nu au nici în prezent
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]