21,363 matches
-
amuțit. *Nenumărate sînt fețele demagogilor! Iată „Filichi”: a prins din zbor o idee de-a lui Nancu (care pledase pentru o atitudine combativă și se împotrivise faptului de „a fi pe linie”) și a dezvoltat-o pe cont propriu, imprimîndu-i accente propagandistice: „Ne vom schimba radical, vom face o cotitură!” îl priveam zîmbind. Era ca și cum ar fi spus: „Vom face o minune!” M-am uitat în jur: toți lăsau impresia că-l cred. Încurajat de complicitatea celorlalți, îi dădea cu gura
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
manieră din a pune banalitățile pe bigudiuri. Iată cîteva din exprimările sale alambicate, de azi, în ședința Comitetului de Cultură: „decelînd cu atenție suma acțiunilor”, „sub girul acestor răspunderi”, „mai sînt de finisat unele probleme”, „de realizat o deplasare de accent” etc. Cui folosesc asemenea exerciții de stil lubrefiat? Mi-ar părea rău ca V.M., care în alte situații a dovedit că are umor, să creadă că ele îi atestă nivelul intelectual și-l fac remarcabil. Poate doar în fața unora din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sufletul, fără nici o altă obligație”. Aș vrea să poarte barem un an cămașa mea de recenzent și grija unor lucrări bazate pe bibliografie. * Am citit toastul lui Gorbaciov și pe cel al lui Ceaușescu: în primul sînt idei noi și accente ferme, în celălalt clișee, promisiuni vagi. Într-unul se vede elanul celui aflat în ascensiune, într-altul abilitatea bătrînului care simte că pierde terenul de sub picioare și vrea o amînare. * Scriind despre vizita lui Mihail S. Gorbaciov în România, „Le
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ciocoi nou” care „face paradă de democrație și de dragoste de țăran”, dar se poartă revoltător, neomenos. Pentru mine, farisei sînt, azi, și cei care, după ce ne-au tocat mințile cu banalități propagandistice, au devenit din extrem estici, occidentali („cu accent”)! Tot apropo de fariseism! Un istoric, Vladimir Kobrin, observă, în „Les Nouvelles de Moscou” (nr. 39/1989), tendința pe care o manifestă o seamă dintre compatrioții săi de a schimba rapid polii vieții lor: „Brûler tout ce qu’on a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poeții francezi cât și În retroversiunile poeților 840 români În limba franceză. Îmi amintesc de-o admirabilă redare În franceză a câtorva poezii de Topârceanu. Respecta până și cântecul acestui poet datorat (pe urma lui Eminescu) a folosirii rimelor cu accent paroxiton: - mările - zările. Am cunoscut și am prețuit și izbutitele ei tălmăciri din Paul Valéry. Păstrez poetei Lucreția Andriu o frumoasă, vie și caldă amintire. Barbu Solacolu 2 Cumpătul Sinaia În 7.1.1974 Scumpe domnule Dimitriu, Împreună cu familia vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
căldură să asiști la această deschidere. A fost Tov. Obadă de la Casa de Cultură. Sărutări de mâini mamei și D-nei. Deosebite salutări și prietenie, Teodor Tatos 873 23 (Fălticeni, 2.1.1970) Dragă domnule Eugen, Scrisoarea caldă, o proză cu accente de prietenie, pe care o simt și o apreciez la valoarea sentimentelor ei adevărate, pe care le-am cules printre rânduri, mi-a făcut foarte multă plăcere. Îți mulțumesc În mod cu totul deosebit, de asemene, amândoi, eu și soția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fapt, lui Eugen Barbu, ci dau socoteală așa socot eu , dau socoteală, spun, celor ce au dreptul să mi-o ceară: cititorilor ce m-au onorat nelăsându-mi cărțile să doarmă în librării. Și tot lor, probabil surprinși azi de accentul ceva mai apăsat al textului meu, vreau să le spun că m-am convins de necesitatea ca, măcar din când în când, celor ca domnul Eugen Barbu să le răspunzi, dacă nu pe limba lor să și vrei, nu poți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
strălucire de complementara dăruire, scrutând destinul unor scriitori care Îi solicită interogația pentru a lumina până la urmă nodul gordian al contradicțiilor nu o dată derutante, când nu și scandaloase, ale spiritului. Stima se legitimează prin scrupulozitate, admirația prin scrutarea critică a „accentelor” acestor personalități accentuate. Stăruință monahală a lecturii, iconoclastă independență interpretativă. Complementaritate echilibrantă, am zice, a unui temperament liric hrănit de fisuri și fervoare, de luciditate și langoare, senzualitate și Înstrăinare. Se confirmă, astfel, În alt registru, vocația participativității, veghea analitică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deloc străine de nemulțumirea scriitorilor naționalist-securiști din jurul Săptămânii, care mă onoraseră, lungă vreme, cu atenția lor. Se menționa așadar, cu Înțelegere, inevitabila „subiectivitate” a autorului care ignorase lista oficială de valori; nu erau trecute cu vederea nici elitismul „aleșilor” săi, „accentele polemice”, mai ales În susținerea „generației ’80”, critica pe care o Încercasem Împotriva „unilateralităților” din viața literară și chiar, culmea!, „refuzul a ceea ce trebuia refuzat”. Profesorul Ianoși găsise un mod de a roti În sens „umanist” și fără pondere ideologică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unor „afinități elective”, fără pretenția de a acoperi totalitatea peisajului românesc sau universal. În măsura În care volumul are un pronunțat caracter publicistic și se datorează nu unui „critic de profesie”, ci unui prozator constant preocupat de producția confraților săi, sunt inevitabile unele accente subiective care pot - când și când - crea impresia de partizanat. Îndeobște aceste sublinieri au Însă un patos afirmativ, nu negator. Laudele sunt cele care ar putea, uneori, să pară exagerate - dintr-o mare (mult prea mare, vor spune unii) generozitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
e patronat de simpatie pentru tot ceea ce Norman Manea consideră a fi de valoare printre scriitorii din propria lui generație sau printre cei tineri și foarte tineri. Pledoaria pentru „aleșii” lui (mulți la număr și diverși, repet) este pasionată, cu accente polemice la adresa celor care se Îndoiesc de respectivele valori sau de presupusa lor anvergură. O asemenea „afirmare polemică” străbate comentarea „generației ’80”, pentru a cărei necesară Îmbrățișare un argument În plus Îl conferă cititorului destinul „generației ’60”, de exemplu, Împlinirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de școală, pentru cultură și literatură, pentru marile cărți ale lumii și ale țării, pentru autorii care se străduiesc să atingă un nivel cât mai Înalt, sunt, În esența lor, pledoarii generoase. Ar fi nedrept dacă am izola câte un accent partizan din totalitatea demonstrațiilor. Ele sunt limpezi ca fond și ca formă, textele sunt scrise clar, accesibil și atractiv, cu o reținută participare patetică. Ar fi de dorit ca tot mai mulți scriitori de-ai noștri să-și „dubleze” creația
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cer) și un documentar biografic În care, pe lângă interviuri etc., să am eventual și o confesiune de scriitor (În genul celor ale lui Liviu Rebreanu, să zicem), În care să punctezi drumul tău prin vreme și prin vremuri, cu un accent particular asupra genezei cărților tale. Dacă nu ne-ar despărți atâta amar de ape și de pământuri, am putea realiza acest documentar biografic Împreună, pe parcursul a câtorva Întâlniri succesive. În Împrejurările actuale Însă, tot greul cade, din păcate, asupra ta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-ar fi putut altfel, În situația dată?), deci sugestia mea, strict prietenească și fără nici o acreditare „comunitară”, nu ar fi avut de ce să vă surprindă. Nu neapărat În legătură cu această notă, aș adăuga că n-am putut Înțelege nici unele inutile accente În tratarea cazului Vicu Mândra. Pentru justificarea votului, În acest caz, mi se părea absolut suficientă și convingătoare opinia personală despre mediocritatea personajului, oricare ar fi fost numele sau originea sa (cu atât mai puțin a rudelor sale sau a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cât și Cauza, pusă În cauză. Confruntăm fervoarea unui scriitor total dăruit scrisului, dar revendicând, totuși, mereu, o altă „totalitate”, care să-l scoată din vizuina și viziunea magiei solitare, să-l azvârle, amețit de Marea Idee, În clocotul gregar. Accentele agresive nu lipsesc, nici obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă, nu o dată, și azi, intelectualii aceleiași confrerii. Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici la stânga, nici la dreapta, iar inteligența lui Paul Georgescu era una
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi acționat atât de brutal contra unei publicații de care se simțeau legați. Nu-mi era deloc greu să-mi Închipui, Însă, cine știuse la București de „reclamația” venită din America, cine și de ce lansase alarmantele zvonuri și manipulase accentele și numele. După ce ascultase, liniștit, povestea, Zigu a zâmbit: „Eram sigur că nu ești amestecat. Și mă bucură că este așa”. Zâmbea, dar părea stânjenit. Simțea, parcă, nevoia să adauge ceva. După o scurtă pauză, m-a Înștiințat că la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o consecvență cvasimecanică. Schimbările esențiale din știință și filosofie, În psihologie mai ales, justificau - susținea Camil Petrescu - modificarea principială a perspectivei romanului. Intensitatea, mobilitatea trebuiau să Înlocuiască determinismul, elocința, calofilia, tipologia strictă și sumară a câtorva secole de dialectică superficială. Accentul nu mai cade pe elementele ordonate logic, ci pe Întreg, pe contururi instabile, pe funcții instantanee, pe relativism și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
limitat, Într-o lume unică și meschin de aridă”... La Blecher, evaziunea din real nu este decât o altă poartă spre singura realitate cu care nu ostenește a se confrunta, asaltându-i tainele și râvnindu-i intimitatea. În artă, distribuția accentelor este totdeauna semnificativă. Se vorbește tot mai mult În ultima vreme despre dualitatea culturii europene, despre tensiunea fastă a dialogului care o definește, dialogul bimilenar dintre un grec și un evreu. Acest dualism proteic este lizibil și În literatură; nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La apariție, M. Sebastian a văzut În Inimi cicatrizate reafirmarea „marilor calități” ale lui Blecher, Într-o realizare romanescă mai limpede decât În volumul precedent, datorată „unei mai sigure conștiințe de artă”. Sebastian era sensibil la modul cum autorul mută accentul de la suferința fizică la „tortura morală a singurătății”, la „spectacolul pustiu al vieții” scrutat de cineva „care a fost scos din ea”. Pompiliu Constantinescu a considerat „impresionantă”, În acest roman, „siguranța de caracterizare, durerea aproape rece de a divulga cele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însă de ani de zile, de acasă. O regăsesc departe de casă. Aș putea spune că mă regăsesc, astfel, pe mine Însumi, În tensiunea nepacificată. * Partir, c’est mourir un peu... Celebrul citat și-a pierdut azi, pentru multă lume, accentul melancolic. Călătoriile au devenit, cel puțin Într-o parte a planetei noastre, o posibilitate curentă și chiar o modă. Partir, c’est changer un peu... O firească nevoie de evadare din obișnuit, de regenerare, de contact cu noul. Nostalgia exoticului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cât timp, cum mă simt la Berlin. O, foarte drăguț, da, da, foarte drăguț din partea acestui domn amabil să se intereseze de mine! I-am mulțumit. Zâmbea, voia să adauge ceva. M-a Întrebat cum se pronunță numele meu. Dacă accentul cade pe primul a sau pe al doilea. Azâmbit, apoi, din nou. - Am observat că primiți multă poștă. Din multe direcții. Într-adevăr, primeam multe scrisori și le așteptam, cu nerăbdare, pe toate. Da, ziua Începe cu lectura corespondenței. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grup sau a unei comunități persecutate pe motive rasiale sau În conjuncturi istorice extreme (am putea evoca Auschwitz, Vortuga, Cambodgia, Rwanda, Kosovo) sau ca o parabolă politică vizând minorități etnice, politice, religioase sau sexuale, povestea poartă cu sine implicații și accente care permit o lectură profetică și profundă a existenței umane În vremurile noastre și nu numai. Până și dezbaterea actuală asupra ingineriei genetice, unul dintre noile teste cruciale ale experimentului uman, cu largi conotații morale, legale, medicale și cu imprevizibile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apel. Olume În care libertatea este suspectă și frivolă, desfigurarea momentană a unui cod tutelar, indescifrabil. Chipul Tatălui, raportul tată-fiu sunt revelatoare În opera celor doi scriitori. Sensul magic, eliberator sau, dimpotrivă, misterios, impenetrabil, opresiv și fatal conferă creației lor accentele disjuncte ale unui dialog tulburător tocmai prin paradoxul unei mutuale și opuse distorsiuni dureroase. New York, 1996 (Familia, nr. 2/1999) Întâlnirea cu Ciorantc "Întâlnirea cu Cioran" În primăvara 1990 fusesem invitat la Paris, la Salon du Livre, cu prilejul publicării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al etichetei-simbol: evreu, german, român, victimă, militant, disident. Refuzul „identității” limitative, constrângătoare, fie ea religioasă, etnică, ideologică (de la o vreme, chiar și sexuală). Ceea ce avea să-mi precizeze recent Paul Schuster, În legătură cu tema noastră veche, este că refuză emancipării orice accent „eroic” i s-ar putea atribui. Ar prefera, de fapt, alt termen, dacă s-ar găsi vreunul potrivit, care să nu implice un risc conștient. Aussteigen, de pildă. A coborî, a descinde, a ieși dintr-un loc. Ocoborâre „voluntară, nesilită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au lipsit. Cea mai frecventă părea aceea că Academia Suedeză, acuzată adesea de stângism, alesese, În sfârșit, tema „Holocaustului” pentru a se disocia de antisemitismul european actual (inclusiv al stângii europene), care oferă de vreun an și mai bine imprevizibile accente alarmante. Faptul că premiul i-a revenit tocmai lui Kertész ar fi pus și un clar accent antiisraelian și antiamerican, având În vedere că printre cei care au ilustrat literar tema se află destui excelenți scriitori, evrei și ne-evrei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]