17,527 matches
-
Kiseleff nr. 35-37, sector 1 din București, printre reședințe de lux și ambasade , și a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din municipiul București din anul 2015, având codul de clasificare B-II-m-B-18996. Planurile pentru construcția clădirii au fost realizate de arhitectul Ion Mincu. Lucrările au început în anul 1900, dar au fost întrerupte deoarece pictorul G.D. Mirea nu a mai avut bani. Casa a fost cumpărată în 1904 de avocatul Jean Miclescu, un descendent al familiei boierești moldovenești Miclescu, care a
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
XI ("Újbuda") al capitalei maghiare. Este catalogat monument istoric și de arhitectură, făcând parte integrantă din obiectivul „Malurile Dunării”, înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Amenajarea și construcția bisericii a fost finalizată în anul 1931 de către Károly Weichinger pe baza proiectului arhitectului Kálmán Lux, ulterior, în anul 1934, bisericii i-a fost adăugat edificiul mănăstirii ordinului paulin, construit în stil neoroman și amplasat la baza dealului Gellért pe faleza Dunării. Amenajarea complexului format din biserică și mănăstire a avut scopul de a
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
a 60 de ani de la repatrierea ordinului paulin, "Asociația de Prietenie Polonezo-Maghiară", a donat o copie fidelă a "icoanei Madonei Negre din Częstochowa." Noua troiță, amplasată pe platoul de deasupra intrării în biserică, construită din marmură albă și proiectată de arhitectul András Pomsár, a fost finalizată, în mod simbolic, în ziua în care se împlineau 50 de ani de la dărâmarea vechii troițe de lemn de către comuniști. În ziua de 3 decembrie 2008, cu ocazia sărbătoririi a 700 de ani de la aprobarea
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
Biserica Sfântul Gheorghe se află în zona centrală a municipiului Curtea de Argeș, pe Bulevardul Basarabilor. A fost ridicată între anii 1934-1936, după planurile arhitectului Dimitrie Berechet, pe locul unei biserici din 1793 distrusă de un incendiu în 1913. Biserica se află pe lista monumentelor istorice din județul Argeș sub codul LMI . Biserica veche cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a fost construită între anii
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
de seminar, protoiereu și consilier al Eparhiei Argeșului până în 1948, ajutat de Consiliul Parohial și de oamenii de bine ai vremii. Fondurile bănești necesare construcției bisericii au fost procurate prin colectă publică, din parohii și din țară. Realizată după planurile arhitectului Dimitrie Berechet, biserica este construită din cărămidă, în formă de cruce, cu fațada și pridvorul în stil brâncovenesc și este acoperită cu tablă zincată. Pictura bisericii, realizată în tehnica frescă, a fost executată între anii 1936-1938, de renumitul pictor Ghiță
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
șoc. În urma acestui incident, Ernie își pierde casa și locul de muncă. Ernie se reîmprietenește cu Lars, și decid să se mute în casa moștenită. Descoperă planurile vilei, care s-a dovedit a fi valoroasă, deoarece era proiectată de faimosul arhitect Charles Lyle LaRue. Primind o ofertă de la un colecționar de LaRue, Ernie o refuză crezând că pot obține un profit mai mare restaurând și scoțând casa la licitație. Află că mai au două zile până când banca le va lua casa
Vânătoarea de șoareci () [Corola-website/Science/330224_a_331553]
-
și Leopoldina Bălănuță. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor prelua puterea politică și vor conduce România de mîine. Filmul a fost vizionat de 2.255.408 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat
Bietul Ioanide (film) () [Corola-website/Science/330305_a_331634]
-
vecinătate. În imediata vecinatate a acestui teren era situat grupul statuar Monumentul Unirii din Iași, realizat de principesa Olga Sturdza și inaugurat în anul 1927. Pentru stabilirea planurilor clădirii a fost inițiat un concurs la care au participat mai mulți arhitecți, în final fiind reținute planurile arhitectului Constantin Iotzu. În 1930 Consiliul Fundației a aprobat planurile definitive și s-a trecut la executarea lucrărilor sub conducerea inginerului Emil Prager. Lucrările de construcție s-au derulat între 1930-1934, problemele economice ulterioare împiedicând
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
teren era situat grupul statuar Monumentul Unirii din Iași, realizat de principesa Olga Sturdza și inaugurat în anul 1927. Pentru stabilirea planurilor clădirii a fost inițiat un concurs la care au participat mai mulți arhitecți, în final fiind reținute planurile arhitectului Constantin Iotzu. În 1930 Consiliul Fundației a aprobat planurile definitive și s-a trecut la executarea lucrărilor sub conducerea inginerului Emil Prager. Lucrările de construcție s-au derulat între 1930-1934, problemele economice ulterioare împiedicând organizarea unei festivități de inaugurare. Clădirea
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
acesta s-a urcat pe tronul Lagizilor. A doua a fost ridicarea pe insula Pharos (la intrarea în portul Alexandria de care a fost legată tot atunci cu un dig), a celebrului far de la Alexandria, construit din marmură albă de arhitectul Sostratos din Cnidos. Farul, prevăzut în vârf cu două focuri, avea o înălțime de 180 de metri, a dăinuit 16 veacuri (din 285 î.e.n. până în 1300 e.n.) și a fost considerat una din cele șapte minuni ale antichității. Ptolemeu I
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
tot mai importante pe care o au membrii legiunii în ASC, codreniștii recapătă controlul Căminului. Importanța națională pe care o capătă mișcarea face ca, în final, un nou sediu, Casa Verde, să fie construit la București în 1933 după planurile arhitectului Constantin Iotzu, tot prin organizarea unei tabere de muncă.
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
vânzarea alimentelor perisabile în condiții igienice. În 1871 sunt realizate exproprieri ale terenurilor din jur, inclusiv cimitirul mănăstirii, și planurile clădirilor sunt realizate de Gustave Eiffel. Elementele metalice ale structurii au fost realizate în Franța, costurile construcției, executată sub conducerea arhitectului Niciman, fiind suportate de guvern. Lucrările au fost finalizate în 1873, primar fiind Nicolae Gane, inaugararea festivă având loc pe 30 martie 1873. Construcția, realizată pe o structură metalică și cu acoperiș de tablă, era destinată comercializării alimentelor perisabile (carne
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
prezența regelui Carol al II-lea al României și a lui Mihai, voievod de Alba Iulia la 14 octombrie 1937. Monumentul, cu înălțimea de 22,5 metri, este opera sculptorului Iosif Fekete, cunoscut și ca Iosif Fekete Negrulea, și a arhitectului Octavian Mihălțan. Societatea „Pietroasa” din Deva a oferit calcarul de Banpotoc din care a fost înălțat monumentul și trahitul, rocă mai dură, din care a fost construit soclul acestuia. În interiorul soclului care sprijină obeliscul se află o celulă simbolică cu
Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan din Alba Iulia () [Corola-website/Science/330402_a_331731]
-
viran, aflat la colțul străzii Guberniale și Piodoliei. La 24 mai 1881 a fost pusă piatra de temelie a gimnaziului, iar la 3 august 1882 - construcția clădirii era terminată. Autorul proiectului și a devizului era G.F. Lonsky, supravegherea - asigurată de arhitectul Kurkovsky. La începutul secolului al XX-lea, din partea curții a fost alipită capela Sf. Nicolae, autor, se presupune, este M. Seroținski. Accesul are loc de pe palierul scării de acces la etaj, sub capelă fiind un spațiu folosit în calitate de sală sportivă
Biserica Sfântul Nicolae din Chișinău () [Corola-website/Science/329044_a_330373]
-
au numărat: împăratul Franz Joseph al Austriei (1848-1867), principele Gheorghe Bibescu (1842-1858), Asociația Gustav Adolf din Leipzig, regele Friedrich Wilhelm al IV-lea al Prusiei, compozitorul Franz Liszt, baronul von Meusebach și mulți alții. Clădirea bisericii a fost proiectată de arhitectul german A. Mohnbach, în stilul arhitectural al romantismului de inspirație istorică, răspândit în perioada 1830-1860 în Europa occidentală. Este singura biserică construită astfel în afara arcului carpatic. Clădirea are caracter eclectic, îmbinând elemente specifice mai multor stiluri (neogotic, romanic, neorenascentist, bizantin
Biserica Evanghelică C.A. București () [Corola-website/Science/329073_a_330402]
-
1760 de clucerul Dona și soția sa Zamfira, cu hramul Sfântul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. După reparațiile din anii 1853 și 1877, când s-a construit din nou turla cea mare, a urmat o amplă renovare în 1898, condusă de arhitectul T. Dobrescu, care a desființat stâlpii care despărțeau naosul de pronaos, a închis pridvorul existent și a adăugat un alt pridvor cu trei arcade acoladă. Cu această ocazie, biserica a fost pictată în stil neobizantin de către preotul-zugrav Vasile Damian. După
Biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu Barză” din București () [Corola-website/Science/329102_a_330431]
-
la Pittsburgh, si SanSan de la Sân Francisco la Sân Diego. În 1965 Herman Kahn a speculat cu privire la viitorul celor 3 megalopolisuri în anul 2000, considerându-le numele ridicole și nemenționându-l pe Gottman. Între 1960 și 1970, planificatorul urban și arhitectul Constantinos Doxiadis a publicat cărți și studii inclusiv cele referitoare la potențialul de creștere al Megalopolisului Marilor Lacuri. În lucrările sale, Dexodis consideră Detroitul centrul zonei urbane a Megalopolisului Marilor Lacuri. Conform Brookings Institution, regiunea Marilor Lacuri considerată că o
Megalopolisul Marilor Lacuri () [Corola-website/Science/329107_a_330436]
-
, inaugurat în 1901, se află pe strada "Pictor Constantin Stahi" nr. 5-7 (mai demult strada "Esculap") și este sediul Nunțiaturii Apostolice (reprezentanței pontificale) în România. Palatul, proiectat de arhitectul Giulio Magni (1859-1930), a fost comanditat de Arhiepiscopul Franz Xaver von Hornstein (1840-1905), un nobil elvețian, ca reședință a sa în calitatea de Arhiepiscop de București, pe care a avut-o în perioada 1896-1905. Finanțarea construcției a fost asigurată în
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
față de cei 56.407 locuitori înregistrați la data de 1 aprilie 2000, data oficială a culegerii datelor celui de-al 22-lea recensământ al Uniunii (2000 United States Census). Fondată în anul 1964, ca o comunitate planificată, Reston-ul a pus arhitecții, care au conceput urbanismul localității, în postura de a "revoluționa" folosirea pământului, precum și designul, integrarea și funcționalitatea clădirilor industriale, comerciale și rezidențiale. Greenbelt, statul Maryland, este o comunitate similară, dezvoltată în , ca o parte a experimentului New Deal din domeniul
Reston, Virginia () [Corola-website/Science/329108_a_330437]
-
contemporană din vestș pictori cum ar fi: Teodor Axentowicz , Jacek Malczewski (tatăl simbolismului polonez), Jan Stanisławski, Leon Wyczółkowski, Konstanty Laszczka, Józef Mehoffer, Stanisław Wyspiański, Wojciech Weiss și Józef Pankiewicz. Clădirea principala a Academiei este construită în stil neoclasic, după proiectul arhitectului Maciej Moraczewski în anul 1879, în actuala Piața Matejko. În anul 1979, la 100 de ani de la fondarea să, Academia de Arte Frumoase din Cracovia a luat numele primului director al său, Jan Matejko. În anul 2008 Academia s-a
Academia de Arte Frumoase Jan Matejko () [Corola-website/Science/329128_a_330457]
-
Fiorentini ce a trăit la Varșovia. De asemnea exponatele muzeului au fost întregite cu colecția de sculptură antică a regelui Stanislaw August Poniatowski. În această perioadă este de semnalat și achiziția de către muzeu dintr-o licitație de tablouri din colecția arhitectului I. P. Weyer din Koln, a 36 de pânze, printre care: „"Sfânta Familie"” a lui Jacob Jordans, „"Madona cu pruncul"” al lui Pinturicchio, etc. După ce colecția a fost reunită, s-a trecut la faza a doua, la găsirea unui spațiu corespunzător
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
a devenit mai eficient, conducătorii Poloniei și-au stabilit reședința lor pe Deal. La începutul anilor secolul al XVI-lea, Regele Sigismund I cel bătrân () și soția sa, i-au adus pe cei mai buni artiști autohtoni și străini, inclusiv arhitecți italieni, sculptori și decoratori germani pentru a renova castelul într-un splendid palat renascentist. Curând, a devenit un model de reședință impunătoare din Europa Centrală și de Est și a servit drept un model din întreaga regiune. În timpul incendiului din
Castelul Wawel () [Corola-website/Science/329161_a_330490]
-
impact deosebit asupra: Titlul academic acordat de către Academia de Arte Frumoase din Sankt Petersburg i-a fost dat în anul 1873 și a fost numit profesor al academiei în anul 1878. Wojciech Gerson a fost și critic de artă și arhitect. El este celebru în Polonia pentru picturile sale cu tematică politică, pentru abordarea monumentală a scenelor istorice precum și a peisajelor montane. Gerson a murit la vârsta de 70 de ani în Varșovia și este înmormântat în Cimitirul Evanghelic al Confesiunii
Wojciech Gerson () [Corola-website/Science/329176_a_330505]
-
Bytom precum și în alte filiale ale Muzeului Național din Polonia. Printre elevii săi au fost: Fiica sa, Maria Gerson - Dabrowska a fost pictoriță și scriitoare poloneză, soția lui Ignatie Dabrowski romancier polonez. Wojciech Gerson a fost strănepotul lui Michael Witwicki, arhitect și restaurator.
Wojciech Gerson () [Corola-website/Science/329176_a_330505]
-
Franța la statuia reală, eforturile de strângere de fonduri a continuat în Statele Unite pentru piedestal, inclusiv concursuri, beneficiile și expoziții. Aproape de final, jurnalistul Joseph Pulitzer s-a folosit de ziarul sau, "World", pentru a primi ultimele fonduri necesare. Proiectat de arhitectul american Richard Morris Hunt, soclul statuii a fost construit în curtea Fort Wood, o fortăreața construită pentru războiul din 1812 și situată pe insula Bedloe, în vârful de sud al Manhattan-ului din Upper New York Bay. În 1885, Bartholdi a finalizat
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]