16,872 matches
-
unit al Moldovei și Țării Românești. Singura decizie semnificativă a efemerei sale domnii a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Chiar din timpul conflictului, în speranța ocupării teritoriale a Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, și a dominării lor prin Biserică, țarul Alexandru I a hotărât înființarea unui exarhat, subordonat Sinodului Patriarhiei Ortodoxe
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Moldova și Țara Românească, și a dominării lor prin Biserică, țarul Alexandru I a hotărât înființarea unui exarhat, subordonat Sinodului Patriarhiei Ortodoxe Ruse din Petersburg, care să cuprindă Mitropolia Moldovei și a Țării Românești, acestea fiind scoase, din nou, de sub jurisdicția tradițională a Patriarhiei Ecumenice. Veniamin Costachi, mitropolit al Moldovei din 1803 și locțiitor de domn, în 1806, a fost silit de ruși să se retragă, în același an, la Mănăstirea Neamț. În locul său, printr-un ucaz adresat de țar Sfântului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
fost o structură canonică sufragană a Mitropoliei Proilaviei între anii 1757(1758) - 1810. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului încorporat de turci al raialei Hotinului și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810. Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind desființată pe timpul ocupațiilor rusești dintre anii 1769-1774, 1789-1792 și 1806-1810. Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
se numărau deplina egalitate în fața legii a creștinilor, evreilor și musulmanilor, înlăturarea impozitelor speciale (jizia) pe care le plăteau creștinii, aprobarea ridicării de turle pe bisericile noi și folosirea clopotelor. Cele mai cunoscute biserici aflate de-a lungul timpului sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei sunt următoarele: Lipsa unor izvoare concludente și de încredere din unele perioade istorice, ca și lipsa totală a oricărei cercetări științifice temeinice asupra Mitropoliei Proilaviei după anul 1940, face ca o serie de aspecte să rămână și astăzi
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
mitropoliți și-au petrecut o perioadă mai îndelungată în una din aceste localități, fără ca aceasta să însemne și o schimbare a reședinței oficiale a scaunului mitropolitan. Până în prezent nu există nici un izvor direct sau circumstanțial care să certifice faptul că jurisdicția Mitropoliei Proilaviei s-ar fi întins și asupra celorlalte raiale turcești din Țara Românească, cu excepția raialei Brăilei. Nicolae Iorga menționa la 1928 acest fapt ca o posibilitate: "„Ismailul, unde veniseră boierii și clericii moldoveni la 1641 pentru a primi moaștele
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
asupra celor din întreaga regiune de la răsărit de acest fluviu, formând Ucraina hanului tătăresc, deci și dincolo de Bug." Lucrările ulterioare au preluat ideea lui Constantin C. Giurescu, pe care îl citează ca sursă, astfel încât în prezent există o cvasiunanimitate că jurisdicția Mitropoliei Proilaviei s-a întins și asupra raialelor Giurgiu, Turnu și Orșova, deși, așa cum a mai fost menționat, nu există nici un izvor direct sau circumstanțial care să certifice acest lucru. O descoperire recentă aruncă o nouă lumină asupra acestui aspect
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
și Hotinean”" și numele teritoriilor păstorite "„al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului”" sau "„al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”", acestea fiind practic singurele documente care permit delimitarea jurisdicției mitropoliei, în anumite epoci istorice. De remarcat că denumirea "„al Tomarovului”" a fost păstrată în denumirea mitropoliților Proilavi până la 1813, deși exarhatul Tomarov a fost desființat și încorporat în Mitropolia Proilaviei la 1658.
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Dintre bisericile aflate de-a lungul timpului sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei celel mai cunoscute sunt: Reședința de la Brăila a mitropolitului era situată în biserica așezată în partea de est a orașului lângă malul Dunării, biserică ce purta la sfârșitul secolului al XVIII-lea numele de „Sfinții Arhangheli Mihail și
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
lângă Rucăr, ceea ce ar putea indica faptul că lucrările de constructive fuseseră terminate și cetatea putea fi dată în folosință. Din registrele de cheltuieli ale Brașovului, din prima jumătate a secolului al XVI-lea, rezultă că Oratea se afla sub jurisdicția acestui oraș. Ipoteza pare a fi confirmată de o scrisoare mai timpurie a lui Radu cel Mare, scrisă în jurul anului 1496, în care aceste le cere judelui Brașovului și celor 12 pârgari să nu-i pedepsească niște oameni care stricaseră
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
Odo l-a atacat pe Balduin la Bruges, nu a reușit să îl supună. Balduin și-a continuat expansiunea către sud și a obținut controlul asupra Artois, inclusiv asupra importantei abații de St. Vaast. Atunci când abația a fost trecută sub jurisdicția arhiepiscopului Fulc de Reims, Balduin a aranjat asasinarea aceluia, în 900. Atunci când încercării sale de a-și extinde dominația la sud de râul Somme i s-a opus contele Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
este unica autoritate ce realizează jurisdicția constituțională în Republica Moldova. Ea este independentă față de puterea legislativă, executivă și judecătorească și se supune doar Constituției, garantând supremația Constituției, asigurând realizarea principiului separării puterilor în stat, precum și responsabilitatea statului față de cetățean și a cetățeanului față de stat. Funcția primară a
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
asigurând realizarea principiului separării puterilor în stat, precum și responsabilitatea statului față de cetățean și a cetățeanului față de stat. Funcția primară a Curții este controlul constituționalității actelor normative și anularea normelor juridice care contravin Constituției, precum și interpretarea Constituției. Curtea activează conform propriei jurisdicții, în baza principiilor independenței, inamovibilității, colegialității, legalității și publicității. În activitatea sa Curtea dispune de autonomie financiară și de buget propriu, acesta fiind distinct în bugetul de stat. Potrivit art.136 din Constituție, Curtea Constituțională este alcătuită din șase judecători
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
doctrinei autohtone, fiind ușor preluată și implementată de către comisiile parlamentare și Comisia pentru definitivarea proiectului Constituției, prin introducerea unui titlu separat în Constituția RM din 1994. Astfel, Titlul V din Constituție a conferit Curții Constituționale statutul de autoritate unică de jurisdicție constituțională pe teritoriul RM, fiind independentă de orice altă autoritate publică și supunându-se doar Constituției, tot ea fiind garantul supremației Constituției (art.134). Concomitent, Legea Supremă reglementează expres atribuțiile acesteia (art.135), statutul judecătorilor constituționali (art.137, art. 138
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
art.135), statutul judecătorilor constituționali (art.137, art. 138, art.139), precum și valoarea juridică a actelor Curții Constituționale (art.140). Statutul Curții Constituționale a fost ulterior dezvoltat prin Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituționala și Codul jurisdicției constituționale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995. Astfel, la 23 februarie 1995 a fost creată Curtea Constituțională, prima și unica autoritate de jurisdicție constituțională în istoria Republicii Moldova. Primul act pronunțat de Curte a fost Avizul din 18 aprilie 1995, acesta
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
a fost ulterior dezvoltat prin Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituționala și Codul jurisdicției constituționale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995. Astfel, la 23 februarie 1995 a fost creată Curtea Constituțională, prima și unica autoritate de jurisdicție constituțională în istoria Republicii Moldova. Primul act pronunțat de Curte a fost Avizul din 18 aprilie 1995, acesta exprimând poziția Curții la sesizarea depusă de Președintele Republicii Moldova privind modificarea art. 13 și art. 118 din Constituție. Curtea a decis că Legea
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
adoptat. Hotărârile pentru controlul constituționalității sunt executorii și definitive, atrăgând nulitatea actului normativ sau dispozițiilor acestuia declarate neconstituționale. În acest context, Curtea Constituțională devine un „arbitru" suprem în materia „examinării în exclusivitate a chestiunilor de drept”. În calitate de unică autoritate de jurisdicție constituțională, Curtea își exercită atribuțiile potrivit prevederilor art. 135 din Constituție, art. 4 al Legii cu privire la Curtea Constituțională și art. 4 al Codului jurisdicției constituționale: Președintele Curții Constituționale este ales prin vot secret, pentru un termen de 3 ani, cu
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
un „arbitru" suprem în materia „examinării în exclusivitate a chestiunilor de drept”. În calitate de unică autoritate de jurisdicție constituțională, Curtea își exercită atribuțiile potrivit prevederilor art. 135 din Constituție, art. 4 al Legii cu privire la Curtea Constituțională și art. 4 al Codului jurisdicției constituționale: Președintele Curții Constituționale este ales prin vot secret, pentru un termen de 3 ani, cu majoritatea de voturi ale judecătorilor Curții (art.136 alin. (3) din Constituția RM, art. 7 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională). Dacă în
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
Pompeius în 63 î.Hr. Între inițiativele luate de și de colaboratorul său, proconsulul Aulus Gabinius, se cunoaște împărțirea administrativă a regatului iudeu în cinci districte, iar ,pentru a împiedica crearea unui singur centru de putere evreiesc, punerea așezărilor iudeilor sub jurisdicția a cinci tribunale religioase, dintre care unul în Tzipori. În anul 55 î.Hr. Gabinius a acordat orașului Tzipori statutul de capitală a districtului Galileea. În iarna anului 39/38 î.Hr. în vremea unei furtuni de zăpadă Tzipori a fost cucerit
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
a mutat din partea orașului și a fost construită o aripă a palatului, în același timp fiind eliminați și o parte din pereți. În anul 1779 aici s-a aflat Ignacy Krasicki. După aderarea Warmii (1772), castelul s-a aflat sub jurisdicția structurii ce răspundea de controlul moșiilor nobiliare. În 1845, podul de peste șanț a fost înlocuit de un baraj ce făcea unirea castelului cu orașul. În anii 1901-1911 a fost efectuată reparația generală a castelului, dar au fost distruse fragmente importante
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
partea poloneză. A fost negociată o "pace eternă" cu Imperiul Otoman în 1533 pentru a asigura zonele de frontieră. Moldova a căzut sub dominație turcă dar magnații polono-lituanieni au rămas implicați activ acolo. Sigismund al II-lea August a pretins "jurisdicție" iar în 1569 a acceptat suzeranitatea oficială și de scurtă durată asupra Moldovei. Faptul că Sigismund al II-lea nu avea copii a adăugat o urgență la ideea de a transforma uniunea personală între Polonia și Marele Ducat al Lituaniei
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
din teritoriul românesc aflat între Carpații Meridionali și Dunăre. Functionand initial ca mănăstire de calugari, a fost reinstaurată prin decizia Sinodului Metropolitan în 2008, când s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Sfinții Voievozi din orașul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugărițe, sub jurisdicția Episcopiei Severinului și Strehaiei, și având ca stareță pe monahia Mihaela Păiuș. Construită la trecerea dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, biserica Mănăstirii Baia de Aramă reflectă trăsăturile stilistice ale perioadei anterioare de înflorire cultural-artistică și intensitate a actului
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
au dărâmat cu timpul. La anul 1890 se locuia încă în ele. În ședința Sinodului Mitropolitan a Mitropoliei Olteniei din data de 29 ianuarie 2008 s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Sfinții Voievozi din orașul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugărițe sub jurisdicția Episcopiei Severinului și Strehaiei, și având ca stareță pe monahia Isidora Rusu, urmând a funcționa în cadrul Protoieriei Baia de Aramă. Din anul 2011 a fost aleasă ca stareță a mănăstirii monahia Mihaela Păiuș. Din punct de vedere arhitectural, biserica corespunde tipului de
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
î.Hr. Ruinele Samariei se află în preajma satului arab palestinian Sebastia sau Sabastiye din Munții Samariei, care a prezervat denumirea grecească a locului, dată la vremea respectivă de Irod cel Mare. În prezent, aceste ruine se află pe teritoriul aflat sub jurisdicția Autorității Naționale Palestiniene, nu departe de orașul Nablus (anticul Sihem), pe un deal înalt de 90 metri. Locul a fost locuit de oameni încă la 4000 î.Hr. și a găzduit o așezare caananită. După "Cartea Regilor" din Biblia ebraică sau
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
a terminat după victoriile navale decisive ale Statelor Unite în Filipine și în Cuba. La doar 109 zile de la izbucnirea războiului, tratatul de la Paris, care a pus capăt conflictului, a dat Statelor Unite fostele colonii spaniole Porto Rico, Filipine și Guam. Sub jurisdicția Guvernului Militar al Statelor Unite, SUA a ocupat Cuba până în 1902. Războaiele bananiere (Banană Wars) a fost o serie de acțiuni militare ale Statelor Unite ale Americii îndreptate împotriva unor țări și teritorii din America Centrală și zona Caraibilor, efectuate între 1898 - 1938. Războaiele bananiere
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
Nikolai Karamzin scria în 1892 în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul "Bolohov" se află în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În secolul al XVII-lea (1681 - 1683), Transnistria s-a aflat sub jurisdicția directă a domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Târgurile de aici erau organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei era dovedită și de condicile de socoteli și biruri ale acestora. Centrele mai importante erau Moghilău
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]