18,182 matches
-
populară și opere de artă ale unor artiști contemporani, cum ar fi pictura semnată de Romeo Kunzer Storck, Ella Storck (fiica sculptorului Carol Storck), un număr important de acuarele ale lui Carol Popp de Szathmáry și lucrări ale fiului acestuia, pictorul Alexandru Satmari. Karl Storck împreună cu asistentul său, Waibel, și un elev de-al său, Paul Focșeneanu, sculptase și frontonul central pentru Palatul Universității din București, întocmit în stil clasic și cioplit din piatră de Rusciuc. Relieful, distrus la numai 80
Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/321875_a_323204]
-
(n. 31 iulie 1883, Döbeln - d. 27 ianuarie 1970, Radolfzell) a fost un pictor și grafician german, reprezentant al expresionismului. s-a născut la 31 iulie 1883 la Döbeln, în apropiere de Dresda, fiu al unui inginer de căi ferate. În 1904, după absolvirea gimnaziului din Chemnitz, începe studii de arhitectură în Dresda, unde
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
fiind concepută într-o manieră modernă. Ea are trei etaje, parter, demisol plus mansardă. În anul 1973, pe o fațadă laterală a clădirii, s-a amplasat un mozaic parietal cu titlul "„Cântarea Țării de Sus”", realizat de un colectiv de pictori format din Constantin Crăciun, Constantin Berdilă, Paul Gherasim și Mihai Horea. Mozaicul are o suprafață de 14,12x31,50 metri, este realizat din piatră și marmură pe un perete cu o suprafață accidentată și are o compoziție nonfigurativă, relevată de
Casa de Cultură din Suceava () [Corola-website/Science/321914_a_323243]
-
o renovare a picturii în anul 1970: "„În anul 1970 s-a renovat pictura bisericii de către enoriașii parohiei. S-a sfințit în ziua de 1-XI-1970 episcop fiind Iosif Gafton protoereu pr[eot] Pană Constantin, iar pr[eot] fiind Petre Neagoe. Pictor fiind Gheorghe Marinescu 1970”". În partea de încheiere sunt surprinse eforturile de întreținere ale lăcașului din ultima parte a secolului 20: "„În 1974 luna sept[embrie] ziua 7 a fost făcută electrificarea bisericii de către Măndică Alex[andru], Ciceron C[onstan
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
secolului 20: "„În 1974 luna sept[embrie] ziua 7 a fost făcută electrificarea bisericii de către Măndică Alex[andru], Ciceron C[onstan]tin și Nicolăescu C[onstan]tin. Preot fiind Popa George. În 1996 s-a renovat pictura cu ajutorul credincioșilor de către pictorul Paraschiva M. Gheorghe, ajutor Mândoiu Ștefan, preot fiind Popa George. Sfințirea s-a făcut în anul 1997 luna oct[ombrie] ziua 4, de p[rea] s[fințitul] arhiereu vicar Irineu Slătineanu, protoereu fiind pr[eotul] Ioan Florescu.”". Înoirile din secolul
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
58,6 cm, corespunde lungimii unui braț toscan, unitate de măsură a epocii. Pentru artiștii Renașterii, inălțimea ideală a omului (reprezentat de Cristos) masoară trei brațe. Acest modul reglează așezarea în pagină și proporțiile tuturor părților tabloului. Așa, de exemplu, pictorul plasează linia orizontului în funcție de înălțimea lui Cristos. Axa verticală a compoziției împarte pictura în două părți, fiecare dintre ele devenind un tablou independent, după o metodă din Evul Mediu, condamnată de Giotto cu mai mult de un secol în urmă
Biciuirea lui Cristos (Piero della Francesca) () [Corola-website/Science/321942_a_323271]
-
corespunde lărgirea spațiului interior și adosarea turnului-clopotniță robust din dreptul pronaosului, supraînălțat printr-un coif piramidal amplu, învelit în tablă; la acoperișul propriu-zis s-a folosit țigla. În 1984, suprafața interioară a pereților a fost tencuită și împodobită iconografic de pictorul Lucian Mara din Deva. Accesul în sfântul lăcaș se face prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest. Aceasta a fost, probabil, cea dintâi ctitorie a localității, de vreme ce atât recensămintele ecleziastice ale secolului al XVIII-lea, cât
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
ocupau cu fabricarea cărămizilor, fiind cunoscut faptul că aici s-au fabricat cărămizile pentru construcția caselor și a palatelor din București în decursul a câteva secole. În acest cartier al Bucureștiului istoric și-a petrecut o mare parte din copilărie pictorul Nicolae Grigorescu, unde s-a mutat în anul 1843 alături de mama și de frații săi. Tot în s-a născut, în anul 1913, marea cântăreață de muzică populară Maria Tănase. Astăzi, în locul unde a fost Mahalaua Cărămidarilor, este cartierul bucureștean
Mahalaua Cărămidarilor () [Corola-website/Science/321978_a_323307]
-
p.c.s.c. A. Popescu. La acest sfânt locaș au contribuit întreaga obște a satului Optășani com. Aluniș precum și alții credincioși, terminându-se și sfințindu-se chiar de p.s.s. episcop eparhiat în ziua de 27 octombrie 1913 I. Samoilă - pictor Râmnicul Sărat.”" Absența numelui regelui Carol I este o amintire din perioada comunistă, când nume de marcă din istoria României au fost șterse nu numai din instituțiile publice ce și din pisaniile bisericilor. Lucrările de renovare mai recente au fost
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
dificultate din localitățile republicii, a renovat blocul de locuit copiilor orfelinatului "Preafericitul Iosif" și le-a adus diverse daruri și surprize. Vlad Plahotniuc este căsătorit cu Oxana Childescu și are doi fii, Timofei și Inochentie. Soția sa, Oxana, este fiica pictorului și sculptorului Emil Childescu. Printre finii lui Vlad Plahotniuc sunt: politicianul și omul de afaceri Andrian Candu, dar și Dorin Damir, un om de afaceri, președinte al asociației FEA (Fighting & Entertainment Association), președintele Federației К-1 Amator (WAK-1F Moldova) și vicepreședinte
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
the night- UȘA Castel film-REGIA- Mark S. Mănos. Lurking Fear- UȘA Castel film- REGIA- C.Courtner Joiner. Trahir-France- Filmex Romania-REGIA-Radu Mihăileanu. Asphalt Tango-Domino Film-REGIA- Nae Caranfil. ART DIRECTOR Modesty Blaise- Miramax- Castel Film-REGIA-Scot Spiegles. 10FILME ROMÂNEȘTI DE FICȚIUNE 1983-1989ca și pictor de costume. Interviuri
Viorica Petrovici () [Corola-website/Science/321383_a_322712]
-
ei a început să se destrame. Alexandra a fost simplă și nesofisticată. I-a plăcut simplitatea și a preferat să se îmbrace modest, evitând viața publică. Și-a dedicat timpul pentru religie și medicină. Ea a fost, de asemenea, un pictor talentat. Nu a fost frumoasă dar sinceritatea ei și manierele plăcute au făcut să câștige multe simpatii. Era plăcută de cele două cumnate ale ei Maria Alexandrovna și Alexandra Iosifovna. La început, soțul ei a luat ideile ei în serios
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
Grigore C. Ursu (n. 29 iulie 1922, Dorna Candrenilor, județul Suceava, d. 1 noiembrie 2009, Suceava) a fost un pictor și grafician român. După absolvirea cursurilor primare din comuna natală s-a înscris la "Școala de Arte și Meserii" din Câmpulung Moldovenesc (1936 - 1940). A urmat apoi cursuri la "Școala Populară de Artă" din Iași. După anul 1960 a început
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
urmat apoi cursuri la "Școala Populară de Artă" din Iași. După anul 1960 a început să-și cultive talentul prin studii libere cu Alexandru Cristea la gravură și cu George Löwendal, Mihai Cămăruț, Adrian Podoleanu și Victor Mihăilescu-Craiu la pictură. Pictorul dornean a debutat cu premiul I la Expoziția concurs "Ștefan cel Mare" din Suceava (1958). După zece ani de la debut a devenit membru fondator al "Fondului Plastic" din Iași (U.A.P.). Vizitele cu caracter de documentare, întreprinse în Bulgaria și
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
Dornei. Lucrările sale prezentate la expozițiile internaționale: Moscova (1958), Londra (1959), Gian Carlo Barbarodo, San Marco și Veneția - Italia (1964); Cernăuți - Bucovina (1974), Toronto - Canada (1992) reprezintă tot atâtea argumente ce susțin incontestabil valoarea operei sale. O parte dintre lucrările pictorului dornean au fost înregistrate în patrimoniul muzeelor din Iași, Suceava și Vatra Dornei, altele se găsesc în numeroase colecții particulare din țară și din afara granițelor ei. este, după cum el însuși mărturisea, un pictor al sincerității și al nativității surprinse în
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
valoarea operei sale. O parte dintre lucrările pictorului dornean au fost înregistrate în patrimoniul muzeelor din Iași, Suceava și Vatra Dornei, altele se găsesc în numeroase colecții particulare din țară și din afara granițelor ei. este, după cum el însuși mărturisea, un pictor al sincerității și al nativității surprinse în diferitele lor ipostaze. El s-a remarcat prin siguranța desenului și prin dispunerea bine evidențiată a planurilor și a unghiurilor. Grigore Ursu a fost un as al gravurii în lemn și s-a
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
Callimachi a murit în august 1837, la moșia sa din Stâncești, și a fost înmormântat în pronaosul capelei. În anul 1900, prințesa Zenaida Callimachi a restaurat capela, pe cheltuiala sa. Cu acest prilej, au fost pictați pereții interiori de către un pictor necunoscut. Până în anul 1945, în jurul capelei se aflau clădirile, parcul și grădina de pomi, proprietatea familiei Callimachi. După acel an, ca urmare a deposedării de cea mai mare parte a proprietăților, familia nu a mai avut posibilități să întrețină capela
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
la interior); el are un tavan în formă de segment de cerc cu raza de 3,80 m. Peretele altarului are grosimea de 0,70 m. Pereții interiori ai bisericii au fost zugrăviți și pictați în anul 1900 de către un pictor necunoscut. La intrarea în pronaos, într-o nișă aflată deasupra ușii, este zugrăvită în ulei icoana „Sf. Teodor Sicheotul” (hramul bisericii) și pisania în care se menționează restaurării bisericii. Partea de sus a pereților este zugrăvită în ulei cu chenare
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
la diverse afaceri necurate, cu unele relații în lumea interlopă. s-a făcut remarcată atât ca interpretă de teatru, cât și pentru vocea ei, fiind o cântăreață apreciată. La 18 ani și jumătate, cu toate că Agnia Bogoslava era îndrăgostită deja de pictorul Jules Perahim - „primul meu amor“, cum îl numește ea în cartea sa de amintiri - pe care-l cunoscuse într-un cerc de artiști suprarealiști, Agnia s-a căsătorit cu Mihai Zirra, care în anii '37-'38 era crainic la Radio
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
1 februarie 1960 - 13 martie 1973), au fost construite zidul împrejmuitor din piatră și clădirea protoieriei (aflată în curtea bisericii). Lucrările de restaurare au fost finalizate în 1974. Iconostasul, care datează din 1779, a fost restaurat în anul 1977 de către pictorul restaurator Gheorghe Zidaru (1923-1993). Două dintre icoanele de pe iconostas conțin însemnări referitoare la anul donației lor către biserică; este vorba de anii 1826 și 1830. În anul 1998 a avut loc un incendiu accidental datorat instalației electrice defectuoase în urma căruia
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
datorat instalației electrice defectuoase în urma căruia a ars aproximativ o treime din partea dreaptă a iconostasului, iar 13 icoane au fost carbonizate parțial sau total. Iconostasul de la Biserica „Sf. Dumitru” din Hârlău a fost conservat și restaurat în anii 2001-2004 de către pictorul restaurator Stelian Onica (n. 1955). În curtea bisericii a fost construită recent o clopotniță de beton. Biserica este înconjurată în prezent de un parc cu molizi. Ca stil arhitectonic, Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău este foarte asemănătoare cu Biserica "Sf.
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
Dumitru” din Hârlău. Două dintre icoanele de pe iconostas conțin însemnări referitoare la anul donației lor către biserică; este vorba de anii 1826 și 1830. În anul 1977 au fost efectuate o serie de lucrări de conservare-restaurare a iconostasului sub coordonarea pictorului restaurator Gheorghe Zidaru, neexistând însă nici o documentație care să menționeze lucrările efectuate. În urma unui incendiu din 1998 a ars aproximativ o treime din partea dreaptă a iconostasului. Iconostasul este format din registre. Registrul inferior are ușile ușile diaconești și împărătești încadrate
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
în muzeu. Acestea din urmă se aflau în vechiul local al Băilor Municipale. Unele acuarele și picturi în ulei au fost semnate de Toma T. Socolescu și donate muzeului, există și în prezent, la fel ca și anumite lucrări ale pictorului Toma Gh. Tomescu, dar nu sunt expuse în sălile instituției (prin amabilitatea personalului muzeului, în august 2009 acestea au fost prezentate Laurei Socolescu, moștenitoarea arhitectului). În anii 1930, a creat la Păulești o bibliotecă și un muzeu. În 2010, biblioteca
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
pentru toți locuitorii comunei, în interiorul fermei sale, situată pe proprietatea conacului Socolescu. Toma T. Socolescu a fost preocupat și de pictură. A realizat numeroase acuarele care au fost considerate de un real succes. Printre prietenii săi apropiați se număra și pictorul român Toma Gh. Tomescu, originar din Vălenii de Munte din județul Prahova, pentru care a construit o casă în aceeași localitate în 1926-1927. El a achiziționat numeroase lucrări ale lui pe care le-a donat "muzeului Prahovei". Membru al unei
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
fost refăcută cu cărămidă aparentă și discuri ceramice policrome, considerată a fi specifică monumentului original din epoca lui Ștefan cel Mare. A fost refăcut și acoperișul bisericii. Afectată de fum, pictura interioară a fost spălată în 1911 și 1931-1932 de către pictorul restaurator Dumitru Norocea. Alte lucrări de restaurare, de mai mică amploare, au avut loc în 1926-1929 și 1954. Până în anul 1904 exista un turn-clopotniță de zid, cu boltă de intrare. În anii '80 ai secolului al XX-lea au fost
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]