16,912 matches
-
comentarii filosofice și literare pe care fetele nu le prea înțelegeau dar pe care, din politețe, le acceptau. În temeiul acestor convingeri, Likhonin a convins-o pe Liubka să iasă din marasmul stabilimentului și să-și schimbe viața. I-a promis că o va trata ca pe o soră, ca pe o prietenă, ca pe o fiică. I-a ținut discursuri despre emanciparea femeii, despre drepturile ei, despre morala muncii. A plănuit ca și alți colegi să fie antrenați în munca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de noapte care a convins-o să urmeze o carieră de dansatoare și să meargă în Elveția. I-a cumpărat rochie, pantofi, i-a dat un avans pentru o săptămână. A tentat-o ideea de a dansa, i s-au promis cinci sute de dolari pe săptămână. Despre Elveția nu știa mare lucru, doar că este țara ceasurilor, ciocolatei și brânzei. În jurnal se confesa, s-ar fi putut considera ori o victimă a lumii în care trăia ori o aventurieră
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
arta dramatică înaintea oricărei alte națiuni moderne; nu pot concepe cum a putut Italia să o neglijeze, să o înjosească și să o facă să degenereze; doream cu ardoare să-mi văd patria ridicată la nivelul celorlalte, și mi-am promis că voi contribui la acest lucru." Cât despre commedia dell'arte, ea este, după părerea lui, muribundă, deși tradiția legată de ea este încă solid ancorată. Carlo Gozzi (1720-1806), contemporanul și rivalul lui Goldoni, este marele ei reprezentant. Conservator atât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Filantropica, unde mai pui și că Mefisto îl revitalizează pe nihilistul Faust. Cum se simte un ins care a fost biruit de milă, și apoi i se arată că a fost doar prostit, victimizat, escrocat? Se simte prost, și-și promite să fie mai prudent, să nu repete binele care a fost deturnat spre rău. În urma acestui film, ai toate șansele să devii kantian. Să faci binele din datorie, nu din milă. Să înveți care e deosebirea între iubirea pathologică și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
Ra" făcând din noroi amestecat cu saliva care se prelinge din gura zeului, de acum bătrân, un șarpe care Îl mușcă pe zeu; pentru a scăpa de rană, zeul va trebui să-i mărturisească numele său magic lui Isis, care promite să-l salveze 3. La fel se Întâmplă și În cazul poveștii, evident romanțate, despre doi țărani frați 4, În care motivul neprihănitului Iosif stă la originea unei serii de Întâmplări miraculoase. Cei doi frați care trec de la un Început
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Enlil" Își făcea baia de dimineață și lăsase „Tablele Destinelor” pe tron, Împreună cu sceptrul și coroana, maleficul Anzûxe "Anzû" i le fură și zboară În munții la care nu se poate ajunge, provocând tulburare Între zei. Zeul suprem Anuxe "Anu" promite să-i acorde o forță demnă de această Întreprindere zeului care va ști să recupereze „Tablele Destinelor”. Astfel, apare un zeu care se declară pregătit să Îl Înfrunte pe Anzû: este vorba despre Ninnghirsu, În redactarea babiloniană antică a mitului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui. Erra nu este nimeni altcineva decât Nergal, așa cum se arată explicit În poem. Merită subliniat faptul că, În acest poem neobabilonian, alcătuit din cinci table, zeul Erra (Nergal) recunoaște că pedeapsa sa a fost exagerată și, schimbându-și atitudinea, promite să protejeze și să binecuvânteze țara după ce a decis reconstrucției ei. Și regatul infernului, guvernat de Ereșkigalxe "Ereșkigal" și Nergalxe "Nergal", deține o curte formată din zei și demoni. Demonii, despre care se va vorbi În subcapitolul 4.9b, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un vânător foarte abil, datorită unui arc special, dăruit de către zeul Kotharxe "Kothar" În schimbul ospitalității primite. Înzestrările sale și arma miraculoasă pe care o deține trezesc invidia lui Anatxe "Anat", care Încearcă să obțină arcul ademenindu-l pe Aqhat și promițându-i În plus viața veșnică alături de zeii. La refuzul categoric al tânărului, foarte conștient de soarta muritoare a oamenilor, zeița decide să se răzbune și Îl omoară pe Aqhat În timpul unei Întreceri de vânătoare folosindu-se de un ucigaș plătit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devoțiune totală și dedicare pe care le impun omului participarea la cultele inițiatice. În schimbul ocrotirii divine care a putut să frângă lanțurile oarbei Fortunaxe "Fortuna" și l-a introdus În secretele cultului, Luciusxe "Lucius", personajul lui Apuleius, trebuie să Îi promită zeiței Isis propria existență. „Întregul fir” al vieții lui va trebui să fie consacrat zeiței, astfel prinzând contur o legătură de „religie personală” (Festugière, 1954), care, fără să poată fi definită În termeni de „convertire”, deoarece rămâne În schemele unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
explică de ce În greacă, pluralul spondài ajunge să desemneze orice formă de acord Între două state („armistițiu, tratat, pace” etc.). Aceeași valoare juridică apare deja stabilită și consolidată Încă din perioada celor mai vechi atestări În limba latină spondere „a promite, a se angaja”: este deci posibil ca funcția libației să fi apărut Încă din epoca indo-europeană târzie. Însă urmele unei valori mai vechi pot fi observate În termenul hitit sippanti, care Înseamnă „a face libații”, Însă poate fi folosit și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
amplu atestat și la alți autori, iar Cezar oferă mai multe detalii: Întregul neam al galilor este foarte superstițios. De aceea, cei atinși de boli foarte grave sau cei care Își riscă viața În bătălii sau Înfruntă primejdii jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. La aceste sacrificii se folosesc de ajutorul druizilor. Ei cred că nu pot Îndupleca voința zeilor decât dacă oferă o viață omenească În schimbul altei vieți omenești. Și pentru binele obștesc obișnuiesc să facă asemenea sacrificii. Unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arme miraculoase, magicianul face să cadă peste Fomoirexe "Fomoire" munții Irlandei, druidul aruncă asupra lor valuri de foc și așa mai departe. Uriașii sunt Înfrânți și alungați de pe insulă, Bresxe "Bres" este făcut prizonier și i se cruță viața după ce promite că va indica mereu momentul potrivit pentru a ara, semăna și secera. Așa cum se vede, cuceririle au o dezvoltare cu finalitate și explică geneza politică, istorică, socială, ba chiar și geografică a Irlandei. Însă protagoniștii, mai ales dacă ne referim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
luptau cu Deva, și cu ceea ce se Întâmpla În lumea germanică, unde Asi se luptau cu Vanixe "Vani". Pentru a stabili natura uriașilor Fomoirexe "Fomoire" este util să luăm În considerare faptul că Bresxe "Bres", pentru a-și salva viața, promite la Început că vitele din Irlanda vor avea mereu lapte și că În fiecare an vor fi patru recolte. Oferta nu a fost primită, dar, În cele din urmă, Bres se va salva, după cum am văzut, devenind stăpânul agriculturii. Ajungem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uimire și disperare. Despărțirea de Odin este inevitabilă, deoarece Baldr, nefiind ucis În bătălie, nu poate ajunge În Walhalla: destinul său este să meargă În Helxe "Hel", infernul. Aesir-ii fac o ultimă Încercare de a-l sustrage infernului, iar Hel promite să-l Înapoieze dacă pe pământ Îl vor plânge toate ființele, fără excepție. Însă Lokixe "Loki" reușește să Împiedice și această Încercare de a readuce binele pe pământ. Deși toate ființele Îl plâng pe Baldr, Loki i-a Înfățișarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întoarcerea din pădurea Teutoburg, unde, În anul 9 d.Hr., Varus și ai săi au fost Înfrânți de germani; acesta Însă nu a fost o Întâmplare izolată. Dintr-un alt fragment din Tacitus (Annales, XIII, 57) aflăm că ermundurii au promis Înaintea unei bătălii Împotriva romanilor că Îi vor sacrifica lui Martexe "Marte" și Mercurxe "Mercur" toți prizonierii pe care Îi vor fi făcut, iar Orosius (V,16) atestă același obicei la cimbri. Practica sacrificării prizonierilor a continuat În timp. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
romanilor că Îi vor sacrifica lui Martexe "Marte" și Mercurxe "Mercur" toți prizonierii pe care Îi vor fi făcut, iar Orosius (V,16) atestă același obicei la cimbri. Practica sacrificării prizonierilor a continuat În timp. În 405, principele got Radagais promite solemn să sacrifice prizonierii romani (cf. Orosius, VII, 37), iar În 539, femeile și copiii goților sunt sacrificate, la rândul lor, de franci prin Înecare În Pad (cf. Procopius, II, 25, 9). Chiar și după convertirea la creștinism, unele populații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Partea cea mai veche a povestirii care (în orice caz) este compusă în epoca exilică sau postexilică, sugerează că supraviețuirea lumii depinde doar de harul lui Dumnezeu care încheie o alianță necondiționată cu „dreptul” Noe și cu familia sa și promite să nu mai trimită potopul pentru a distruge „lumea” (Gn 6,18; 9,8-17). Semnul acestei alianței este curcubeul (9,12-17). Cu alte cuvinte, a fost de ajuns un singur drept precum Noe pentru a permite ca lumea să se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
alianță de har cu acest om drept. Al doilea răspuns este dat mai târziu, după reconstruirea templului și restaurarea cultului (circa 520-515 î.C.). Pentru textele provenite din această perioadă și adăugate primei povestiri, existența lumii depinde de cult. Dumnezeu promite să nu mai distrugă niciodată universul pentru că îi place sacrificiul lui Noe (8,20-22). Lecția este clară: cultul este condiția de care depinde supraviețuirea lui Israel. Cele două răspunsuri sunt complementare. În timp ce primul insistă asupra harului divin, celălalt subliniază necesitatea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unui clan, nu tocmai Dumnezeul universului sau Dumnezeul întregii creații. Acest Dumnezeu al familiei este aproape și se revelează în evenimentele zilnice. Alianța cu familia sau, mai exact, cu strămoșii familiei este în mod normal unilaterală, adică necondiționată. Acest Dumnezeu promite ajutor fără să ceară nimic în schimb. Din acest motiv, Dumnezeul patriarhilor este un Dumnezeu al bunătății și al blândeții, mereu gata să ajute, dar care pare să închidă ochii în fața slăbiciunilor aleșilor săi. De exemplu, Dumnezeu îl lovește cu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acesta, fără să știe, o ia pe Sara în haremul său, dar nu-l pedepsește pe Abraham pentru că a mințit spunând că Sara este sora sa, expunându-l pe faraon pericolului de a comite adulter (Gn 12). Același Dumnezeu îi promite lui Iacob că-l va apăra în timpul întregii sale călătorii spre unchiul Laban (Gn 28,15), dar nu spune nimic asupra motivului acestei călătorii: Iacob a furat binecuvântarea fratelui său Esau printr-o înșelăciune pusă la cale de mama sa
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
au mers în exil și apoi s-au întors acasă. Călătoria lui Iacob este o prefigurare a „odiseii” celor exilați. De exemplu, când patriarhul trebuie să meargă să trăiască la unchiul Laban (Gn 28,15; cf. 28,21), Dumnezeu îi promite reîntoarcerea în pământul său, țara Canaanului. Ideea de „reîntoarcere” este unul dintre „firele roșii” din ciclul lui Iacob (31,3.13; 32,10; 33,18). Mare parte din aceste texte sunt recente. Aceste puține observații bazate pe elemente răspândite în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ismaeliții, arameenii și edomiții, pentru că au strămoși diferiți. Pe de altă parte, această „genealogie” stă la baza unor „drepturi fundamentale”, precum dreptul asupra pământului. Numai urmașii lui Abraham, Isaac și Iacob au dreptul la țara Canaanului și la celelalte binecuvântări promise de Dumnezeu acestor strămoși, și nu altor membri ai familiilor lor. Alături de aceste aspecte de bază, povestirile au câteodată o dimensiune „paradigmatică” sau „exemplară”. Strămoșii sunt descriși ca modele de urmat. Acest lucru este valabil în special pentru Abraham dar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
este legată de o alianță mai „veche” decât cea de pe Sinai sau de pe Horeb, alianță condiționată de împlinirea legii. Conform relatărilor patriarhale, promisiunea țării este legată de o alianță unilaterală și necondiționată (cf. Gn 15 și Gn 17). Dumnezeu îi promite lui Abraham o țară și o descendență numeroasă fără a-i cere nimic în schimb. Această alianță depinde numai de fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunile sale; infidelitatea lui Israel nu o poate invalida. Speranța lui Israel este fondată așadar pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
descrie boala lui Ezechia și vindecarea sa prin intervenția lui Isaia (2Rg 20,1-11). În acest text, profetul Isaia anunță și regelui că Dumnezeu îl va elibera pe el și cetatea Ierusalimului din mâinile asirienilor (20,6b). Oracolul lui Isaia promite regelui încă 15 ani de viață (20,6a). Dacă regele Ezechia moare în 687 î.C., înseamnă că boala regelui datează în anul 702/701 î.C., chiar în anul campaniei lui Senaherib. Isaia ar fi profetizat în același timp
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Deși textul biblic vorbește de o campanie a lui Senaherib în anul al paisprezecelea al domniei lui Ezechia, povestirea pare să povestească despre două campanii, cel puțin pentru un cititor modern obișnuit cu cronicile ordonate ale istoriografiei contemporane. Dacă Ezechia promite ascultare și plătește tribut în 2Rg 18,14-16, de ce atunci Senaherib trimite mesageri imediat după la regele lui Iuda pentru a-i cere să se predea (2Rg 18,17)? Cum să conciliem 2Rg 18,13-16 cu 2Rg 18.17-19,37
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]