18,520 matches
-
id.). Nici nu e de fapt umor cel care izvorăște din neseriozitate, nu e decât jovialitate idioată. De fapt, neserioșii nici nu știu să se amuze, iar râsul lor pe mine mă deprimă. Marius Robescu iubește râsul și îi știe rostul. Iată o declarație șocantă (șocantă, cum e de obicei sinceritatea și cum e totdeauna adevărul) : „Am văzut oameni care plângeau ascultând sau citind poezii. Mie mi se întâmplă, dimpotrivă, să râd câteodată de bucurie, de fericire chiar, când poemul o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai bună cultură artistică, și-a umplut Estetica cu o sumedenie de considerații admirabile, dar delirul ierarhizării merge la el într-o amețitoare ascensiune din treaptă-n treaptă până la cea supremă a Spiritului Absolut. Oricum, o teorie estetică își are rostul numai într-un sistem de filozofie generală. Dar un „sistem de estetică”, dat ca atare, nu e decât o vană și pedantă speculație (ca și „teoria literaturii” de altfel, care proliferează sufocant în zilele noastre). Critica, literară și de artă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se răsfrâng și asupra vieții pământești și asupra vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. Viața fiecărui om este un unicat în veșnicie, deci trebuie trăită cu cea mai mare atenție, cu cea mai serioasă responsabilitate... Dar nu toți oamenii înțeleg rostul vieții în același fel. Unii prețuiesc viața, alții o disprețuiesc. Unii simt că au un fel de îndatoriri, alții altfel de îndatoriri. Unii cred că nu au nici un fel de îndatoriri. Unii socotesc viața un simplu mijloc de a se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul de la magazia de alimente ca să-i facă rost de țuică din rația ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe toate ulițele fără folos, am pornit întristați spre casă. Zarzărele erau de acum zdrobite și au fost îndrumate spre cotețul porcilor. Bunicul s-a arătat foarte supărat pentru că îi spusese unchiului Scarlat să nu obosească cei doi cai fără rost că „muntenii” (cei veniți de la munte) nu vor cumpăra astfel de fructe. L-a trimis pe unchiul Scarlat să dea apă la cai și să-i ducă la păscut. Când s-a însurat, unchiul Scarlat avea atelier de cismărie, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mâncam amândoi „cașul popii”. În anii grei ai „înfăptuirii visului de aur al omenirii” l-am îndemnat să meargă la seminar, dar nu l-am ajutat cu nimic. N- a reușit la examenul de admitere. Se vedea pe sine fără rost în lume. Împreună cu alți băieți de seama lui din Constantinești, (Măntăila) a plecat la Brașov, „să-și facă un rost în viață”, pentru că acasă, la muncile câmpului nu se mai putea trăi. A fost ucenic, a făcut o școală profesională
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
seminar, dar nu l-am ajutat cu nimic. N- a reușit la examenul de admitere. Se vedea pe sine fără rost în lume. Împreună cu alți băieți de seama lui din Constantinești, (Măntăila) a plecat la Brașov, „să-și facă un rost în viață”, pentru că acasă, la muncile câmpului nu se mai putea trăi. A fost ucenic, a făcut o școală profesională, a devenit muncitor calificat la Uzinele Steagul Roșu. A făcut liceul la seral și a luat bacalaureatul. A devenit maistru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de aritmetică, pe care nu-l cunoșteam, a copiat de la mine tot ce am scris. Profesorul Apriotesei, supraveghetor ls examen, mi-a zis: „Crezi că dacă ai venit la seminar trebuie să faci milostenie”? Târziu, în cursul anului am priceput rostul celor spuse de profesor. „Colegul” era din oraș, profesorul îl cunoștea bine că era foarte slab la matematică, și că nu poate rezolva astfel de probleme. LA SEMINAR Pentru părinții mei admiterea mea la seminar a fost o minune care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-i pentru muci, ci pentru scuipat; de aceea se cheamă scuipătoare”. Mi-am dat seama că am mari lipsuri în educație. De fapt, până a ajunge la seminar eu nu mai văzusem o scuipătoare, și nimeni nu-mi vorbise despre rostul unei scuipători. LUAT ÎN SEAMĂ. Mi-a fost foarte greu la limba franceză, dar la matematică, la cel mai sever profesor din Buzău, profesorul de matematică, Apreotesei, la lucrarea scrisă (la teză) pe trimestrul I, am obținut nota zece, iar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-o la Ineu în județul Arad. LA ȘCOALA DE OFIȚERI M-am prezentat la Cercul Teritorial de Încorporare din Brăila. După trei zile de așteptare am fost repartizat la Regimentrul 35 Infanteri din Cetatea Albă. Acolo am stat fără nici un rost zece zile, după care am fost trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău. Fiind mic de statură, slab și obosit de călătorie, și de nesomn, îmbrăcat foarte sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lăsat pistolul în jos, m-a privit ca de pe altă lume, a început să fluiere o melodie și apoi m-a întrebat: „Cunoști melodia aceasta”? Am răspuns: „ Nu mă pot gândi. Nu știu dacă o cunosc”. Căpitanul Drăguș a explicat rostul întrebării: „Moisei, această melodie te-a scăpat de Curtea Marțială”. Căpitanul fluierase în fața mea melodia pe care eu am fluierat-o când, lovit cu piciorul în coaste, m-am ridicat într-un cot și am fluierat-o și apoi am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am ieșit din încercuire, compania a trecut în „refacere”. PRĂBUȘIREA. Între timp au ajuns armatele sovcietice, iar noi am fost scoși din luptă. Ne-am întors la cazarma din Ineu, am reluat instrucția, dar totul mi se părea acum fără rost. Îmi stăruia în minte întrebarea: „Pentru cine și pentru ce se mai face instrucție de luptă dacă nu mai avem țară, dacă nu mai stăm pe picioarele noastre? Toată disciplina care se cerea în cazarmă, toată dotarea pe care învățam
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și pentru ce se mai face instrucție de luptă dacă nu mai avem țară, dacă nu mai stăm pe picioarele noastre? Toată disciplina care se cerea în cazarmă, toată dotarea pe care învățam să o mânuim, nu mai aveau nici-un rost, în mintea mea. Ofițerii care ne cereau totuși disciplină mi se păreau niște naivi. Exercițiile de luptă la care ne antrenau, mi se părau niște jocuri perfide. Singura justificare a muncii ofițerilor noștri, după 23 august 1944, mi s-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu pot să adopte atitudinea pe care am propus-o eu. „Ești tânăr, ești ofițer de rezervă, ai experiența frontului, n-ai obligații de familie, . . pe când noi. . .”. Despre aceste evenimente amintește părintele ieromonah Adrian Făgețeanu în relatarea comsemnată în revista „ROST” nr.42-43, pe august- sepembrie 2006. În vara anului 1946, după seziunea de examene, m- am întâlnit, în orașul Buzău pe stradă, cu fostul director al „Seminarului Episcopul Kezarie”, Părintele profesor Gheorghe Marinescu, acum pensionar și necăjit. L-am salutat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
epuizată de intensitatea trăirii din vis. Țările occidentale s-au pus de acord să sancționeze Irakul. De fapt, războiul a început în formele lui cele mai îngrozitor de subtile. Oamenii suferă de foame și de neputința de a se salva. Ce rost are această durere? Pur masochism. Eu însămi sufăr de un anume masochism când îmi aduc aminte durerile profunde ale vieții mele: sinuciderea tatălui și moartea celor doi iubiți. Oare vreau prin asta să nu uit adâncul însuși al condiției mele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
exemplu? Din afară se pare că e vorba de o mare libertate, suprema libertate în spațiul misterios al cuvântului. Și pentru arbore la fel. A scrie, a pune în afară ceva din lăuntrul meu și ăsta ar fi poate și rostul castanului, în suprema, intima noastră libertate, limitată de un timp necunoscut al creației. Mă întreb cu teamă: oare se poate trăi fără iubire? Această întrebare o puneam mereu frumoasei mele prietene Sânziana (Pop), când eram foarte tinere și bântuiam coclaurii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Scriu acum, la începutul anului, când setea mea de prietenie „dezinteresată” e enormă, în absența iubirii pierdute atât de brutal. Ca o înaltă lecție că totul e fragil în lumea asta de umbre colorate. Cineva care mă cunoaște „pe de rost”, cu trecut, prezent și viitor, nu încetează să mă aducă în starea de spirit a adolescenței, când eram tentată de tot și de toate, găsind că totul e demn de iubit. Acum, când viața mea a luat forma amurgului aurit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
solist titular pe scena ieșeană! De ce? Pentru că talentatul Gabriel Bârjovanu reușise la Opera din Oslo și de la 1 ianuarie 2003 avea să ne părăsească definitiv... Salariile extrem de modeste de la Iași au făcut ca mulți artiști de valoare să-și facă rosturile pe alte meleaguri. Nu mai departe, la începutul stagiunii, un bun bariton ale cărui prestații valoroase le-am elogiat deseori (este vorba de Eugen Secobeanu) a ales Brașovul, urbe transilvană care-și permite să-și plătească mai bine cântăreții, având
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
admirație sau cu invidie, ori poate chiar cu sinceritate nemărturisită (în timp ce ei sunt departe)! În timpul vacanței din acest an, mi-a fost dat să aflu despre anumite succese ale unor colegi tineri, plecați pe alte meleaguri să-și găsească anumite rosturi pe care nu le mai puteau atinge în țara noastră. Iată că destinul a strâns la un loc, neprogramat, mai mulți români departe de țară, în Maroc. Deși se spune că românii nu sunt totdeauna solidari, totuși interesele și preocupările
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
așezată școala, la marginea orașului, ne purifica și ne calma! Și așa ne aducem aminte azi, cu surprindere, că eram toți o familie a normaliștilor. Ne amuzăm când ne amintim, de parcă a fost ieri, cum un coleg mai norocos făcuse rost, el știa cum, de câteva grăunțe, pe care le împărțea cu duioșie tuturor celor din jur, fiecăruia câte puțină Acestea, coapte pe o tablă ruginită în pădurea prietenoasă a școlii, ori chiar, uneori, câteva ghinde prăjite pe jăratec, aflate din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
unor mari cheflii, jucători de cărți și nu din cauza mea certurile, bătăile și umilințele la care era supusă familia s-au întețit. Cu dorul de ai mei, de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et Lalu” la Cosmești. Câte 9 kilometri la dus și la întors, iarna cu felinarul pentru contra lupilor în brațe, credeam c-am să îmbătrânesc numărând pe metri, pe pași, pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să ocupăm două zile și-ncă una culcușul de învățători rătăcitori și fără de noroc dar plini de speranță. La sud spre est Toamna lui 1929. Bani pentru drum și pentru întreținere până la primul salariu - care salariu? - nu aveam. Iancu făcuse rost de bani. Îi dăduse moș Alexandru dar și moș Tache, bunicul lui, ba și mătușa Floarea, mătușă-sa. E bine să ai neamuri care să te și știe. Eu aveam ceva parale puse deoparte dar ținând seama de zicătoarea că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în hol. Peste câteva minute a apărut și domnul revizor dintr-o încăpere unde, aruncându-ne ochii, am putut vedea că era tot atât de modestă ca și holul. Ce vrei? Era doar o casă de învățători. I-am spus domnului Balș rostul venirii noastre, cerându-ne mii de scuze și totodată adresându-i felicitări pentru ziua pe care o serba. Nu cu puțină emoție ne-a mulțumit, apoi, după ce s-a scuzat puțin, a venit cu de-ale mâncării, cu țuică și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat. Totul părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune căldura propriilor mădulare, un om. - Păreți a fi preot, domnule. - Cu voia Domnului slujbaș dăruit, da. - și de ce n-ați plecat? Vă găseați găzduire undeva, la vreo familie. E frig și-i greu singur
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aveam vârsta. și eu ce să fac, s-a necăjit bunicul, s-o dau iar la clasa întâia? Păi, după cât de mică și slăbuță esteĂDar poate că obțineți o dispensă de la M. S. Regele. și timpul s-a mișcat după rostul său iar după ce bunicul a plecat în marea călătorie i-a urmat la parohie unchiul Tache, Dumitru Istrati, care moștenise între altele și porunca de a fi, atât cât s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]