18,636 matches
-
Ar fi trebuit să însemn ceva pentru ea, dar ea nu e în stare de asemenea sentimente... dacă în viața ei există numai orgoliu, rezervă, răceală, distanță, cinism, lașitate, comoditate... atunci nu merită să o consider importantă și nu are rost să mai încerc să găsesc ceva la această persoană. Iubirea ei e doar o impresie, o aparență și o efemeritate... Adică nu e. Atunci, de ce s-o cheme Angela?... Îmi e mult mai ușor să nu îmi bat capul cu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ca și ei - cînd ești gata să tratezi totul cu indiferență ca și ei , cînd nu te îndrăgostești și preferi distanța - ca și ei , cînd ești lipsit de scrupule - ca și ei , cînd ești la fel ca și ei?... Ce rost mai are răspunsul la această întrebare?... Ce rost mai are orice în fața voinței majorității, care înseamnă lipsa iubirii?... Ce rost mai are orice? Deprimant, nu ești de acord? E chiar exasperant... adeseori... De ce îmi pasă mie de cineva care nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
totul cu indiferență ca și ei , cînd nu te îndrăgostești și preferi distanța - ca și ei , cînd ești lipsit de scrupule - ca și ei , cînd ești la fel ca și ei?... Ce rost mai are răspunsul la această întrebare?... Ce rost mai are orice în fața voinței majorității, care înseamnă lipsa iubirii?... Ce rost mai are orice? Deprimant, nu ești de acord? E chiar exasperant... adeseori... De ce îmi pasă mie de cineva care nu prețuiește sentimentele mele, de ce îmi pasă de cineva
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
distanța - ca și ei , cînd ești lipsit de scrupule - ca și ei , cînd ești la fel ca și ei?... Ce rost mai are răspunsul la această întrebare?... Ce rost mai are orice în fața voinței majorității, care înseamnă lipsa iubirii?... Ce rost mai are orice? Deprimant, nu ești de acord? E chiar exasperant... adeseori... De ce îmi pasă mie de cineva care nu prețuiește sentimentele mele, de ce îmi pasă de cineva care e prea departe în inaccesibilitate, de ce îmi pasă de cineva care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și să vrei să împarți totul, doar pentru a fi? Cum se numește acest sentiment, ai ghicit? De ce să împart eu acest sentiment cu tine, dacă tu nu poți simți astfel?... Uite, nu mai împart nimic cu tine. Nu are rost. Tu nu știi să împarți totul din ceea ce ești. Nu mai vreau să împart nimic cu tine. Ar fi degeaba. Ar fi mai ușor să împart timpul și speranțele cu ființe mai receptive din acest univers infinit... care ar vrea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că nu există iubire acolo unde am sperat să fie?... Chiar aceste ființe pot fi atît de inconștiente încît să nu simtă că dacă mimează, dacă dau impresia că există interes, că este iubire și sens vor provoca speranțe fără rost? Chiar nu-și dau seama că aduc suferință dacă arată răceală și nepăsare? Chiar nu pot sesiza aceste subtilități afective ale faptului de a fi? Chiar ea nu-și dă seama că mă întoarce pe dos să o văd că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
venit? Dar trebuia să vină, că altfel cade totul... Eu ies ușor din birou și mă duc la un vicepreședinte. Hai să bem o cafea, îi propun, surprinzîndu-l. Am lăsat telefonul în birou, pentru ca amicul să înțeleagă că n-are rost să mă mai sune. A plecat furios, mă anunță secretara. Bine a făcut, răspund malițios. Mă uit la telefon și văd scris: Aveți 7 mesaje necitite. Uită-te că diavolul ăsta mic, nici dacă este singur nu se liniștește. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era o duminică, mi-am instalat balansoarul în umbrar, am desfăcut o bere, am închis ochii și m-am scufundat în meditații adînci. Dar adînci de tot, nu glumă. Viața mi se perinda ca într-un film și eu analizam rostul și, mai ales, esența interesantului periplu al unei ființe omenești pe pămînt. Mă minunam de complicata structură creată de Dumnezeu și nu acceptam ideea că pe undeva s-au strecurat și grave erori conceptuale. Atotputernicul nu poate crea decît structuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cred...., se codește grangurul. Măcar s-o vezi. Este cea mai bună purtătoare de cuvînt. Dar am pe cineva... Întîi stai de vorbă cu ea. Bine. Mîine la 10 este bine? Să vin și eu cu ea? Nu, n-are rost. Rotundu pleacă, amărît că cel propulsat de el a devenit un nerecunoscător. O să regreți, Gelule, își spune el în gînd. Dana, recomandata, a sosit la zece fix și a așteptat pînă la unsprezece trecute fix pînă a fost primită. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am resemnat că te-am pierdut. De altfel, pagubă în ciuperci, ți-am condus pașii spre locul pe care îl ocupi acum. Nu mă așteptam la recunoștință, dar credeam că formăm o familie solidă. Dana, cînd a văzut că-i rostul să se mărite, a pus frînă simpatiei excesive pentru Ionel. Înțelege și tu, vreau să-mi fac familia mea. Mai mult, voi fi o nevastă credincioasă soțului său. Cu diferența asta dintre voi? Da, de ce nu? Grangurul Gelu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
deseori, pînă hăt, tîrziu, aprinsă. Pe undeva Marcel simțea că este inferior nevestei și încerca să se cocoațe mai sus, prin șmecherii ușoare. Era sigur că la condus mașina este un as și dorea să se grozăvească. Marcel, n-are rost, este și copilul cu noi. Ce vină are el ca să-l expui inutil la pericole? Sînt sigur pe mine, răspundea accelerînd nebunește. În general, bravura lui Marcel era similară cu cea a pubertinilor, care n-au încă diferențiate preferințele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și murdarei Nicolina. Luminile se aprind succesiv și lămpile prind puteri cu încetul. Marginea pădurii se deslușește tot mai greu și fantasmele ies la iveală pentru cei cu imaginația bogată. Închid ochii și nu sînt deranjat de țînțarii care fac rost de o cină fără plată. Mă întreb mereu și mereu dacă să... Nu-i păcat să renunți la această tihnă, la această pace atît de mult dorită? Gîndește-te la campania electorală, la murdăriile inimaginabile care se vor vărsa în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adunat în număr destul de mare și se pare că le-am cîștigat simpatia multora dintre ei. Pe drumul de întoarcere, zdruncinat ca laptele cînd i se scoate untul, gîndeam în frînturi scurte despre "ce este lumea aceasta și care este rostul ei pe pămînt". Eram într-o campanie atipică, cu o arie vastă și în mare parte necunoscută. Față de campaniile pe care le-am dus pînă acum aceasta este cea mai dificilă și cu rezultate imprevizibile, mă plîng amicului meu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care lucrau la un drum să se adăpostească în baracă. Într-un spațiu insalubru și insuficient aerat, dormeau 12 oameni, lipsiți de cea mai elementară igienă corporală. Acolo mîncau, acolo tăifăsuiau și mai ales acolo beau alcoolul de care făceau rost cu greu. Era impresionant să te uiți în strachina fiecăruia și să vezi doar fasole sau cartofi, mîncare de post. În ziua aceea ploioasă era joia din săptămîna patimilor și aproape fiecare trăia așteptarea Sfintelor Paște, cu mulțimea de bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
verișoara lui. Cu timiditate îl abordează, precis totuși. Nu mă iei cu mata? De cînd sînt "mata"? Bine, mă iei cu tine? Ce să faci acolo? O să muncesc. O să fac orice treabă. Chiar și...? Dacă altfel nu-mi găsesc un rost. Dar tu ești fată cu liceu. O să fac și facultate. Ce frumoasă te-ai făcut! Romeo încearcă s-o pipăie, dar Tina se retrage ferm. Ce sperioasă ești! Îmi apăr singura mea avuție, ai înțeles? Înțeleg. Dacă vrei, eu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
putea să aibă frați. El se vedea "copilul mamei", revăzut după o lungă și dureroasă despărțire. Trenul mergea prea încet și stătea prea mult în gări. Dacă tot nu coboară și nu urcă nimeni, de ce naiba stă în gară fără rost? O să le spună tuturor că a fost la mama, că l-a primit cu o dragoste fără margini, că de acum înainte or să se vadă periodic și în vacanță se va duce la Constanța. Bogdănel a avut mari dificultăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în sală. A fost singura intervenție aplaudată. La masa care a urmat eram zece persoane și încă vorbeam de cele spuse de Moruzi. Deodată vorbește un primar român, într-o franceză aproximativă: Cred că a învățat-o (cuvîntarea) pe de rost într-o lună. A fost scrisă de un ambasador, amicul lui. Străinii au rămas cu gurile căscate și ochii holbați a mirare. Era o situație jenantă, cei prezenți la masa noastră regretau că nu și-au ales un alt loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am dat importanță, știind chestia cu ciomegile. Din nefericire, uitasem pățania cu Blegul în călduri, echivalentul omenesc fiind "Blegul în campanie electorală". Cu dinții la vedere, Blegul s-a repezit la mine să mă sfîșie. Habar n-avea care era rostul întîlnirii de acolo. Furibund, orbit de hormoni, cel care mă asigura că el și familia lui îmi vor fi veșnic recunoscători, mă asalta cu o vigoare pe care n-o bănuiam. Imaginea aceea, de mult uitată, mi-a revenit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
murmur un poem disperat: „Ești cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o vorbă În mahalaua copilăriei mele. Mi se usucă pielița unghiilor și crapă. Stephen Dedalus a fost și el tînăr și deștept, a văzut și Parisul, și totuși! Ce rost mai are să lași ușița coliviei deschisă, cînd pasărea nu mai vrea să zboare. Și iată că primești o scrisoare, deodată te simți ales, plutești deasupra celorlalți ca un laureat la Festivalul „CÎntarea României“. Fără Îndoială că ai o valoare, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vorbele, nici faptele mele nu o mai confirmau. Spiritul practic vrea să i se dea dreptate, plusează fără oprire, orgolios să demonstreze mereu că merita să se nască. Spiritul practic Își face micile knicks-uri În saloane conspirative, Învață pe de rost tehnica tuturor șotroanelor. Mizează numai pe cai cîștigători. Spiritul practic nu scapă nici o ocazie. Spiritul practic profită. Nu-mi amintesc dacă era frumoasă singura femeie pe care am iubit-o, nici dacă era bună, nici dacă mă domina prin spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un turist. Să te epuizezi contemplînd. Să te saturi privind expoziția de artă culinară de la Ambasador și să scrii o frumoasă epopee despre fazanul de aur și cei șapte samurai prefăcuți În pommes frites. Oare ce versuri știe pe de rost designerul care a prospectat prototipul pixului cu care scriu? O singură Întrebare Într-un test pentru ocuparea unei poziții cheie: Ce preferați: Coșbuc, Dinescu sau Ezra Pound? ar rezolva simplu problema „omul potrivit la locul potrivit“, cum se spune pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mata. Dar ei o fac fără să crîcnească În numele unor convingeri de cele mai multe ori simulate, pentru că astfel se pun la adăpost, ba unora chiar le rentează. Țiganii sînt trîndavi țvisători, artiști, fără lege, refuzînd orice constrîngere - cunosc placa pe de rost - dar viclenia, dar hoția, murdăria, toate acestea devin În mod miraculos În fraza impecabilă a libercugetătorului calități de excepție) ...fără obligații, liberi ca păsările cerului pentru că nu stăpînesc nimic, nici obiecte, nici pămînt și mai ales n-au patrie. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înscriem În baremul unei unanim acceptate normalități; geniul se plătește cu nenumărate infirmități. — Vai, ce emoționant, nu știam că ești și poet. — Nu rîde, există poeți Înflăcărați, puternici, care urcă la tribună vorbind În numele mulțimilor, poeți convinși că vor schimba rosturile lumii și alții care nu pot vorbi decît În numele lor și pentru ei - poeți muți ca o lebădă. La baza oricărei creații stă durerea sau frica, orice operă Începe și sfîrșește cu o mare tristețe. Aș putea să-ți vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
decît toate bisericile din oraș, mai tainică și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai merg la bere decît la chenzină auzi numai două filme pe săptămînă la televizor și alea văzute și răzvăzute ca și cum aș fi naufragiat pe o insulă și neavînd altă carte decît biblia ar trebui s-o Învăț pe de rost ți se face și frică dacă te gîndești că și creierul) — ...suflet și el acolo, amărît, fără căpătîi, un pechinez, că e așa de atașat mititelu, mai devotat ca un copil, de-asta tare aș vrea s-apuc măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]