17,957 matches
-
arbori la vreo zece metri în urmă. Ca și cum l-ar fi recunoscut, se adresă amenințător panditului; îi puse câteva întrebări, dar nu așteptă răspunsul. Porni repede pe una din poteci, privind drept înainte, repetând benedicțiunile ei favorite, pe care le rostise de atâtea ori în clinică. După vreo douăzeci de minute de urcuș, începu să alerge, gâfâind. Arăta cu brațul întins muchea unei stânci, rezemată leneș de peretele muntelui. - Asta e! strigă. Apoi, lipindu-și amândouă brațele de piatră, începu să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noi?..." Când fu sigur că doarme profund, trecu în vârful picioarelor în birou și se întoarse cu magnetofonul. Câtva timp nu se auzeau decât mierlele și respirația ei ușor agitată. Apoi figura întreagă îi fu luminată de un mare zâmbet. Rosti, foarte încet, câteva cuvinte, urmate de o tăcere concentrată, anxioasă, parcă ar fi așteptat un răspuns care întîrzia sau pe care nu mai reușea să-l audă. Începu apoi să vorbească, lin, ca și cum ar fi vorbit singură, repetând anumite cuvinte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-l întrebăm pe Stephen, adăugă îndreptîndu-se spre tejghea. Se întoarse cu un tânăr slab și neglijent îmbrăcat. Îi strânse timid mâna, apoi se așeză pe scaun, în fața lui. - Trebuie să-i iertați micile lui manii, i se adresă tânărul rostind rar cuvintele. Îmi cere mereu să declam - crede, poate, că am o dicțiune mai bună - să declam: Ce facem cu Timpul? Marea lui descoperire ar fi aceasta: că întrebarea: "Ce facem cu Timpul?" exprimă suprema ambiguitate a condiției umane. Căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a întîmplat... Se întrerupse și-i căută privirile. - Poate că ar fi bine să-l lămurim, să-i explicăm de ce este vorba. Doctorul se așeză și continua să fumeze concentrat, cu ochii ațintiți asupra unei cromolitografii îngălbenite. - Povestește-i, rosti târziu. Dar începe cu esențialul. Esențialul fiind, preciza, nu biografia lui Bran, ci semnificația centenarului... Colomban ridică amândouă brațele în sus, ca și cum ar fi vrut să-l întrerupă și să-l aclame în același timp: - Dacă mai adaugi un cuvânt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa că o să scriu mai bine decît am scris vreodată. Dacă nu te grăbești cînd te Înregistrezi, poți să-ți alegi foarte bine cuvintele pînĂ le nimerești pe cele bune. Pot lucra Încet și pot să văd cuvintele atunci cînd le rostesc. Dacă-s greșite, le aud că-s greșite și pot să le tot Înlocuiesc pînĂ le nimeresc pe alea potrivite. Draga mea, din mai multe puncte de vedere, ne merge mai bine decît ne-am fi imaginat vreodată. — O, Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
manșa căruia se afla Aurel Vlaicu, care, decolând de la Breazu, a făcut „mai multe virajuri în jurul dealului cu Mănăstirea Cetățuia în admirația învățaților și a mulțimii poporului”. Cred că îți imaginezi cum femeile bătrâne își făceau câte o cruce adâncă rostind în șoaptă: „Iracan di mini! Uiti cum sî țâni agațat di ceri! Minuni dumnezăiascî nu alta!” -Și timpul a trecut pe nesimțite... De la tiparnița existentă aici prin 1682, care tipărea cărți grecești, la zborul aeroplanului deasupra ei și în cele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
prietenul meu. Ieșeanul însă șade pierdut în contemplarea frumuseții ce o are în față... Ca o scânteie, mi-a venit în minte un citat din aceeași „Cîntarea Cîntărilor”. Îl repet în gând, apoi, aducându-mi aminte de felul cum își rostește Romeo chemările de dragoste către Julieta, am început să declam cu glas vibrat: „Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală draga mea, și vino!” Ștrengărița din fața mea intră în joc purtându-și mâinile cu încetineală de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
CHARON Am rostit numele tåu în gând și luminå se fåcu Deodatå peste nemișcatele Styxului unde din mine tristul Charon îmi zâmbi sub pålåria sa de gondolier și porniråm spre țårmul inimii tale Så nu uiți gândul så-l råsari înainte-mi Så știu
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1604]
-
-i facă atenți pe cei de față. Apoi dacă mă tot întrerupeți, nu mai termin povestea nici mâine. Si povestea îi adevărată, oameni buni. De fiecare dată, când îmi aduc aminte de nenea Jănel, îmi lăcrămează ochii. In timp ce rostea aceste ultime vorbe, geana umedă a lui Pâcu confirma adevărul spuselor lui... Nu ne-ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat întrebarea Vasile Hliboceanu. De unde să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
începe să acumuleze viață dintr‐a omului, devine depozitar de energii, planuri, vise și amintiri omenești, lucrurile încep să ființeze în așa fel că inaugurarea lor înseamnă apropiere a unei realități umane. Limbajul lucrurilor, cântecul lor trebuie însă să‐ l rostească omul pentru că numai el îi poate descifra sensul natural demn de‐a fi asimilat în alți oameni. Rostul acestei familiarități cu lumea fiind semnul unei intense comuniuni și ca atare ne descoperă aprofundarea și mărirea diversității și frumuseții în care
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
m-a luat imediat la rost Ana. Sunt umbra ta - am mieunat eu. ─ Te-au trimis zmeii să mă spionezi? Am amețit de frică să nu mă facă stană de piatră și am îngăimat: Sunt reporter. ─ Reporter sunt eu - a rostit apăsat Ana. Îmi venea să plâng dar pisicile nu plâng, așa că am miorlăit mai departe, cu disperare: Eu sunt reporter de război. Întreabăți pantofii dacă nu mă crezi. Bine, bine, a râs ea. Nu mai miorlăi, ești simpatic. Prințul râdea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sol. De asemenea „amănunte” am avea mereu nevoie. Ce dacă sunt mici, când ele fac lucruri mari?! Da, a încuviințat Artistul, vestitul italian Michelangelo Buonarotti a fost cel care zicea: „Amănuntele fac perfecțiunea și perfecțiunea nu-i un amănunt”. Când rostea aceste cuvinte, cred că Artistul se gândea și el, ca și mine, cu mult respect la râmă și la licurici. Iar acel Michelangelo Buonarotti voia ca oamenii să nu neglijeze „amănuntele”, dacă-și doresc să le iasă totul perfect. Ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe tatăl și pe mama ta cum se certau, el Începea să țipe, iar mama ta plîngea. Voiai să-i faci să Înceteze. Dar după o vreme ai Început să vezi altfel lucrurile. Ai Început să devii conștient de cuvintele rostite de el care o făceau să plîngă. L-ai studiat. La Început a fost descurajant. El ți se părea că e o fortăreață de necucerit a puterii, a omnipotenței Înfricoșătoare În lumea ta de copil. Dar apoi, pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la punct divorțul. Vocea ei nu e vocea lui Carole pe care-o cunoaștem noi. Nu-i loc pentru cuvintele pe care ea le așteptase de atît de multă vreme, cuvintele pe care noi nu am fost capabili să le rostim, cele care poate ar fi contat. În absența cuvintelor ea a devenit o pizdă, o magazie pentru sperma mea. Să fie futută, să fac laba pe ea. Să fie obligată să facă lucruri pe care nu le-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! 11. Căutați pe Domnul și sprijinul Lui, căutați necurmat Fața Lui! 12. Aduceți-vă aminte de minunile pe care le-a făcut, de minunile Lui și de judecățile rostite de gura Lui; 13. voi, sămînța lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleșii Lui! 14. Domnul este Dumnezeul nostru; judecățile Lui se împlinesc pe tot pămîntul. 15. Aduceți-vă aminte totdeauna de legămîntul Său, de făgăduințele Lui, făcute pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
dinaintea poporului Tău pe care l-ai răscumpărat din Egipt? 22. Tu ai pus pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie și Tu Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. 23. Acum, Doamne, cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui să rămînă în veac, și fă după cuvîntul Tău! 24. Să rămînă, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie și să se spună: "Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
fost operat de urgență. Intervenția a decurs bine și a confirmat diagnosticul prezumtiv. Evoluția postoperatorie este bună. Pacientul a fost hidratat și are un psihic bun. Cei din echipa medicală ascultau raportul Despinei cu zâmbetul pe buze. Când a fost rostit și ultimul cuvânt, Despina - cu o mină sobră - a privit la medicii din echipă cu Întrebare În priviri... “Pacientul” era numai ochi și urechi. “Ei! Acum să aud ce ai de spus, amice. Vezi Însă să n-o dai cotită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întâlnit tocmai la tine acasă... Dacă acum ar fi fost vară, nu mai erau aici, ci pe cine știe ce meleaguri! Acum vezi ce se poate face cu tatăl “fusteicilor Înflorate”. ― Aș avea o rugăminte la dumneavoastră. ― Dacă n-ai s-o rostești, eu n-am de unde să știu ce dorești. Te ascult. ― Pentru rezolvarea acelei hemoragii, aș vrea să fac echipă cu Despina și cu doctorul Vatră, care are În spate o activitate și o experiență deosebite. Profesorul a rămas puțin pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au ieșit val-vârtej și au dispărut cât ai clipi În forfota străzii... „Acuma stai și gândește un pic, prietene. Acel avertisment rostit de securist la plecare are o dublă semnificație: Întâi, că vei fi urmărit pas cu pas și de aici concluzia logică că este cineva care se află pe urmele tale... Și acesta nu-i altul decât unul din preajma ta! Cine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai răbdare cu ea... Începând cu acest bolnav, vei răspunde de toți pacienții nou operați din acest salon. S-a Înțeles? Șeful salonului și al dumitale este medicul primar Vatră. Orice nelămurire ți-o va limpezi el. Voi controla! - a rostit cu ton apăsat și sprânceană ridicată, care dezvelea o privire aspră, profesorul... Cu o grimasă care semăna cu a celor care Înghit chinină, doctorașul a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă aplec sî ieu inelu’ di gios, domnu’ doctoru’ Cucu l-o luat șî l-o vârât pi degit... Pi urmî o pleacat, cî sî grăbe... ― Ei? Care-i adevărul, doctore Cuc? „Doctorașul” a ridicat privirea spre pirandă și a rostit cu vehemență: ― Cum să nu uit să-ți dau inelul, dacă tu mă pisai cu Întrebările: „Când Îi dai drumu’ acasî, când Îi dai drumu’?!” ― Mă iartaț’, domnu’ profisoru’ doctoru’. Da’ cum sî nu Întreb când Îi dă drumu’ acasî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu toată căldura din suflet... Cu scârțâit de roți și leagăn de arcuri, trăsura Înainta pe ulița Muzelor, devenită sub „bolșăvici” - vorba cercetașului Toaibă - strada Neculai și nu Nicolae Bălcescu. La capăt de drum, birjarul a oprit calul și a rostit, ca pentru el: ― Am ajuns cu bine. Să fie ceasul cel bun, acum, când Îl aduceți acasă pe băiat, și să vă trăiască... ― Vă mulțumim - a răspuns Gruia, făcând plata drumului... Gruia a coborât cu repeziciune, ajutând-o și pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorului. ― L-am invitat pe Petrică să vină mâine la orele douăzeci. Ce părere ai? E bine? ― Cred că da. ― Dacă-i așa, atunci s-o luăm cătinel către casă. Ne vedem la contravizită. ― Rămâneți cu bine, domnule profesor - a rostit Gruia ridicându-se. ― La revedere și cele bune celor dragi... Pe la orele nouăsprezece, Petrică a pornit către Spiridonie. Și-a luat o rezervă de timp ca să nu Întârzie la Întâlnire... Când a ajuns la poarta spitalului, s-a trezit luat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unui vagon, se ițea capul cu plete albe al cercetașului. Alături a apărut și chipul zâmbitor al mamei Maranda. A alergat În Întâmpinarea lor. Dintr-un salt, a urcat În vagon. ― Bine ați venit! Vă sărut mâinile - a reușit să rostească Gruia, pierzându-se În Îmbrățișarea celor doi... ― Bine te-am găsit, dragul nostru - au răspuns amândoi Într-un glas. După ce s-au privit a cercetare reciprocă, tata Toader a luat comanda: ― Mâna pe armi și bagaje și coborârea, că pleacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cam așa, Toadere: „Ce ați aflat, Petrache băiete?” Asistat și ajutat de Undiță, i-am prezentat situația constatată la fața locului. Pe măsură ce afla ce am făcut, chipul lui Toader se lumina și mă privea cu alți ochi. La sfârșit, a rostit un „bravo, flăcăii moșului!” Și, În „mărinimia” lui, mi-a așezat o mână pe umăr... ― Am făcut eu asta? - s-a mirat tata Toader pe ton șugubăț. ― Ai făcut-o, Toadere, dar să știi că eu m-am simțit tare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]