17,770 matches
-
de spiritul utilitar și practic al romanilor. De la arhitectura etruscă și greacă, romanii au preluat: Tipurile de construcții: Creșterea și expansiunea Imperiului Roman s-a reflectat în grandoarea arhitecturii. Intensificarea amenințărilor externe și popoarelor migratoare din secolul III, lipsa banilor, succesiunea împăraților incompetenți și prăbușirea lentă a imperiului au oprit evoluția arhitecturii. Un adevărat simbol al Chinei, Marele Zid Chinezesc a fost construit într-o perioadă îndelungată începând cu epoca dinastiei Han timpurie (secolul al III-lea î.Hr.), fiind terminat în timpul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Ungaria de sub stăpânirea otomană, proces încheiat în 1697 și consfințit prin Tratatul de la Karlowitz din 1699. Leopold I și Ludovic al XIV-lea al Franței ajung la conflict în pretențiile acestora asupra Spaniei. Leopold I moare în timpul acestui război de succesiune asupra Spaniei (1701 - 1714), locul său fiind preluat de Ioseph I. Iosef I, neavând urmași, este succedat, în 1711, de fratele său, Carol al VI-lea. Tratatele de la Utrecht (1713) și de la Rastatt (1714) pun capăt războiului de succesiune. Austria
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de succesiune asupra Spaniei (1701 - 1714), locul său fiind preluat de Ioseph I. Iosef I, neavând urmași, este succedat, în 1711, de fratele său, Carol al VI-lea. Tratatele de la Utrecht (1713) și de la Rastatt (1714) pun capăt războiului de succesiune. Austria intră în stăpânirea lui Carol al II-lea, care dobândește "Țările de Jos Spaniole" (Belgia și Luxemburgul actual) și preia controlul politic asupra unei mari părți a Italiei (republicile Napoli, Mantova și Sardinia), în timp ce tronul Spaniei revine lui Filip
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
linia bărbăteasca a habsburgilor. Filip al V-lea fusese numit succesor de către Carol al II-lea, dar la moartea acestuia din urmă, Frederic al II (Frederic cel Mare) revendică Silezia și astfel, în același an , 1740, se declanșează războiul de succesiune asupra Austriei, în care Anglia, Sardinia și Olanda erau de partea Imperiului Austriac, iar Prusia era susținută de Franța și Spania. Carol al II-lea elaborase și un document numit Sancțiunea Pragmatică prin care admitea succesiunea feminină la conducerea țărilor
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
se declanșează războiul de succesiune asupra Austriei, în care Anglia, Sardinia și Olanda erau de partea Imperiului Austriac, iar Prusia era susținută de Franța și Spania. Carol al II-lea elaborase și un document numit Sancțiunea Pragmatică prin care admitea succesiunea feminină la conducerea țărilor habsburgice, astfel că fiica sa, Maria Tereza devine arhiducesă a Austriei și regină a Ungariei, dar în 1742, Carol Albert de Bavaria este numit rege al Boemiei și ales împărat sub numele de Carol al VII
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
este numit rege al Boemiei și ales împărat sub numele de Carol al VII-lea. Acesta din urmă moare în 1745, iar soțul Mariei Tereza, ducele Francisc Ștefan de Lorena, a fost ales împărat sub titlul Francisc I. Lupta perntru succesiune continuă încă trei ani, încheindu-se în 1748 cu Tratatul de la Aix-la-Chapelle. Austria pierde numai Silezia, care intra în posesia Prusiei. Maria Tereza continuă politica de reforme prin care asigură puterea și stabilitatea imperiului. În 1756, prin "Tratatul de la Versailles
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
un accident vascular la 5 noiembrie 1796 și a murit fără să-și recapete cunoștința. Prima lui măsură a fost să se intereseze dacă există un testament al Ecaterinei, așa cum existau zvonuri prin care el ar fi fost îndepărtat de la succesiune în favoarea fiului său cel mare, Alexandru. Aceste temeri, probabil, au contribuit la promulgarea de către Pavel a "Legilor paveline", care instituie principiul strict al primogeniturii în Casa Romanov și nu au fost modificate de către succesorii săi. Armata, atunci gata să atace
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
de controlat ca agent prusac decât mult mai dominanta Louisa Ulrika. Însă reprezentanții suedezi au preferat-o pe Ulrika. Atunci când a ajuns în Suedia, în 1744, Louisa Ulrika a fost primită cu mare entuziasm cu speranța că va rezolva problemele succesiunii și și-a câștigat popularitate cu frumusețea ei și cu nașterea copiilor; nici un copil nu se născuse în Casa regală suedeză în ultimii 50 de ani. La sosire, a primi în dar Palatul Drottningholm, unde a locuit împreună cu curtea ei
Louisa Ulrika a Prusiei () [Corola-website/Science/317528_a_318857]
-
fost apropiată de nici una dintre nurorile sale, numind-o pe Sophia Magdalena "rece și timidă" iar pe Hedwig Elizabeth Charlotte "cochetă". În 1777-78, conflictul cu fiul ei a izbucnit iar Ulrika a fost figura centrală într-un mare scandal de succesiune privind legimitatea prințului moștenitor. În 1777, fiii ei mai mici au vizitat-o. Ei au susținiut că toate femeile de la curte aveau un iubit cu excepția mamei lor deși ei nu credau că ar fi cineva care ar spune "nu". Fiii
Louisa Ulrika a Prusiei () [Corola-website/Science/317528_a_318857]
-
de Hesse-Kassel la 14 mai 1667 la Nykøbing și a devenit rege la 9 februarie 1670. Cristian a fost ales succesor al tatălui său în iunie 1650, cu toate acestea, nu a era în virtutea lui să aleagă, ci a rezultat succesiunea automată, care fusese autorizată prin Legea Regala în 1665. În august în același ani, el a fost primit ca atare la Copenhaga, în septembrie, în Odense și Viborg, și în iulie 1656, în Christiania, Norvegia. Cristian a fost sub conducerea
Christian al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317524_a_318853]
-
a condus la controverse. O particularitate, mai mult fatală pentru el, a fost gustul său pentru oamenii obișnuiți, care a crescut odată cu pasiunea lui pentru o fată norvegiană numită Dyveke Sigbritsdatter, care a devenit amanta lui, în 1507 sau 1509. Succesiunea lui Christian pe tron a fost confirmată de "Herredag" sau ansamblul de notabili din cele trei regate de nord, care s-a reunit la Copenhaga în 1513. Nobilii și clerul din toate cele trei regate au privit cu îndoieli grave
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
decizia de la Lisabona, din 1955. Pe 13 octombrie 1995, Tribunalul din Alexandria recunoaște sentința portugheză și în urma acestei decizii, Carol Mircea este recunoscut ca prim fiu legitim al lui Carol al II-lea și în România, cu toate drepturile de succesiune. Pe 1 aprilie 1999, la Curtea de Apel București, Mihai I pierde apelul. Trei ani mai târziu, în 2002, Curtea Supremă hotărăște că procesul de exequatur trebuie rejudecat din motive procedural, iar pe 1 iulie, Paul câștigă din nou. Mihai
Paul Lambrino () [Corola-website/Science/317541_a_318870]
-
fost fiica cea mare a regelui Filip al V-lea al Spaniei și a celei de-a doua soții Elisabeth Farnese. Mama sa era moștenitoarea Ducatului de Parma. În momentul nașterii sale, Mariana Victoria era a patra în linia la succesiune la tronul Spaniei. În 1721, Infanta a fost logodită cu verișorul ei primar Ludovic al XV-lea al Franței. Cuplul trebuia să se întâlnească pe "Île des Faisans" (Insula Faisans) unde se întâlniseră strămoșii lor comuni, Ludovic al XIV-lea
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
armonicele 4 și 7 - Septima mare 15/8 este intervalul cuprins între armonicele 8 și 15 Aceste interval, care se regăsesc în armonicele unui sunet, formează un sistem de intonație numit sistem netemperat. - Așezând sunetele în ordinea aparentă, adică o succesiune treptată, ascendentă, de tonuri și semitonuri. - Utilizând succesiunea natural a sunetelor, adică lanțul de cvinte perfecte. Atât tonurile, cât și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
este intervalul cuprins între armonicele 8 și 15 Aceste interval, care se regăsesc în armonicele unui sunet, formează un sistem de intonație numit sistem netemperat. - Așezând sunetele în ordinea aparentă, adică o succesiune treptată, ascendentă, de tonuri și semitonuri. - Utilizând succesiunea natural a sunetelor, adică lanțul de cvinte perfecte. Atât tonurile, cât și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se numesc diatonice, iar semitonurile și tonurile care se
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
util a fi cunoscute de cântăreți. Acestea sunt : - Sistemul lui Pitagora - Sistemul lui Mercator - Holder 5.2 Sistemul lui Pitagora Sistemul lui Pitagora se mai numește și gamă violoniștilor, si este un sistem construit prin suprapuneri de cvinte perfecte, reprezentând succesiunea naturală a sunetelor în muzică, așa cum am prezentat-o mai sus. 1/1 3/2 9/8 27/16 81/64 243/128 729/512 2187/2048 6561/4096 19683/16384 59049/32768 177147/131072 531441/524288 1/1 4
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
servește pentru acordajul instrumentelor cu coarde și arcuș. J.S. Bach - Clavecinul bine temperat - Intervalele mari și mărite formează grupa de interval expansive - Grupa intervalelor mici și micșorate formează grupa intervalelor de natură depresiva Iată câteva exemple : - Secundă mare provine din succesiunea a doua cvinte ascendente - Secundă mică reiese din succesiunea a 5 cvinte descendente - Terța mare reiese din succesiunea a 4 cvinte ascendente - Terța mică provine dintr-un lanț de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Bach - Clavecinul bine temperat - Intervalele mari și mărite formează grupa de interval expansive - Grupa intervalelor mici și micșorate formează grupa intervalelor de natură depresiva Iată câteva exemple : - Secundă mare provine din succesiunea a doua cvinte ascendente - Secundă mică reiese din succesiunea a 5 cvinte descendente - Terța mare reiese din succesiunea a 4 cvinte ascendente - Terța mică provine dintr-un lanț de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
grupa de interval expansive - Grupa intervalelor mici și micșorate formează grupa intervalelor de natură depresiva Iată câteva exemple : - Secundă mare provine din succesiunea a doua cvinte ascendente - Secundă mică reiese din succesiunea a 5 cvinte descendente - Terța mare reiese din succesiunea a 4 cvinte ascendente - Terța mică provine dintr-un lanț de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
provine din succesiunea a doua cvinte ascendente - Secundă mică reiese din succesiunea a 5 cvinte descendente - Terța mare reiese din succesiunea a 4 cvinte ascendente - Terța mică provine dintr-un lanț de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
4 cvinte ascendente - Terța mică provine dintr-un lanț de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea a 2 cvinte descendente - Septima mare reiese din succesiunea a 5 cvinte ascendente - Secundă mărită reiese din succesiunea a 9 cvinte ascendente
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea a 2 cvinte descendente - Septima mare reiese din succesiunea a 5 cvinte ascendente - Secundă mărită reiese din succesiunea a 9 cvinte ascendente - Terța micșorata reiese din succesiunea a 10 cvinte descendente
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea a 2 cvinte descendente - Septima mare reiese din succesiunea a 5 cvinte ascendente - Secundă mărită reiese din succesiunea a 9 cvinte ascendente - Terța micșorata reiese din succesiunea a 10 cvinte descendente - Cvarta mărită provine din succesiunea a 6 cvinte ascendente
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea a 2 cvinte descendente - Septima mare reiese din succesiunea a 5 cvinte ascendente - Secundă mărită reiese din succesiunea a 9 cvinte ascendente - Terța micșorata reiese din succesiunea a 10 cvinte descendente - Cvarta mărită provine din succesiunea a 6 cvinte ascendente - Cvinta micșorata provine din succesiunea a 6 cvinte descendente
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea a 2 cvinte descendente - Septima mare reiese din succesiunea a 5 cvinte ascendente - Secundă mărită reiese din succesiunea a 9 cvinte ascendente - Terța micșorata reiese din succesiunea a 10 cvinte descendente - Cvarta mărită provine din succesiunea a 6 cvinte ascendente - Cvinta micșorata provine din succesiunea a 6 cvinte descendente - Intervalele care au până la 4 cvinte ascendente, respective cvinta
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]