18,686 matches
-
călugări bătrâni, și se Îndreptară spre o firidă mai Întunecoasă. Atunci pustnicul se opri, privindu-l Întrebător pe cel care-l Întovărășea. — Preacuvioase, vorbi acesta grăbit. Sunt Într-o situație foarte Încurcată și vreau să vă cer un sfat. Călugărul tăcu mai departe și jupânul Urs continuă șovăind: — Ceea ce vreau să vă Încredințez acum este o taină mare. N-o știm decât eu și omul meu de Încredere. A mai cunoscut-o și o doică bătrână care a murit demult. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
monstruos. Pe de altă parte, mă tem ca obârșia lui să nu-l primejduiască. Nu știu ce să fac, părinte, vă rog să-mi dați un sfat! Alb ca varul peretelui de care se sprijinea, călugărul luă cruciulița și-o privi Îndelung. Tăcu o vreme și ochii i se umplură de lacrimi. — Jupâne Urs, spuse el. Fiul dumitale, Bodo, e de viță nobilă. Chiar mai nobilă decât aleasa inimii lui. Obârșia lui nu-i va putea Împiedica pe cei doi tineri să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sub cerul liber, cu spada la căpătâi, fără o suită de lingușitori În urma mea. Să călăresc prin păduri, să pot spune ceea ce simt, așa cum fac cu tine acum, fără să-mi măsor cuvintele. Să-i apăr pe cei nevoiași. Ducele tăcu o clipă, apoi reluă: — Frate, trebuie să-ți mărturisesc ceva. Nu-mi place de loc drumul pe care trebuie să-l facem la Molsheim. Nu Înțeleg ce vrea Amadeus. Nu cred În sinceritatea lui. De ce vrea să se Împace cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care are sânge regal În vine n-a făcut nimănui nici un rău. De ce să cadă osânda și pe capul ei? Ce fel de om al Bisericii este cel ce osândește la pedeapsa veșnică un prunc Încă din pântecele maicii lui?! — Taci, copila mea, i-a răspuns monseniorul astupându-i gura cu palmele. Biserica n-are nici un amestec aici. și Dumnezeu cu atât mai puțin. La mijloc sunt interese și ambiții care nu-ți sunt străine. și trebuie să recunoști că ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zgomot printre crengile uscate, semn neîndoios că nici fluviul nu era departe. Arnold cel cu ochii de pisică călărea În frunte, cu pri virea Încordată, cu toate simțurile la pândă, pentru a prinde cel mai mic semn de primejdie. Toți tăceau, pătrunși de gravitatea situației. Chiar dacă ducele Conrad n-ar fi poruncit liniște deplină, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să sporovăiască. Acesta călărea alături și se străduia să-și amintească cuvinte, gesturi, Întâmplări pe care le cunoștea și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mirarea lui, Bodo primi noutatea cu oarecare indiferență. Jupânul Urs nu mai pricepu nimic. Să afli că ești prinț de sânge, fiu de rege și să nu ți ieși din minți de bucurie? Dar tânărul, după ce se Înroși ușor și tăcu câteva clipe, spuse: — N-are a face! Rege nu voi putea fi niciodată! și la ce mi-ar folosi de fapt? — Dar ai putea să revendici dreptul la tron! E oare puțin lucru? Bătrânul nu era sigur dacă putea să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mare grabă și se Întoarse cu un călugăr bătrân, care se Închină cu smerenie În fața stăpânului. — Preacuvioase frate, mi s-a spus că ai ceva foarte Însemnat a-mi Împărtăși, vorbi Conrad. Hai să auzim ce ai pe suflet. Omul tăcu, privind cu Îndoială la cei din jur. — Poți să vorbești de față cu prietenii mei, continuă Conrad. Sunt oamenii mei de Încredere. Hai, spune repede ce ai de spus, nu avem mult timp. — Măria Ta, ai dreptate, nu aveți mult
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să păstrez deocamdată taina, ca să nu-mi primejduiesc viața. Dar cândva, așa a spus, va trebui să iasă și această nelegiuire la iveală și atunci să vorbesc. Căci Dumnezeu descoperă până la urmă toate fărădelegile, ca să le pedepsească... Până astăzi am tăcut, dar acum a venit clipa când adevărul trebuie să iasă la lumină.... — Poți să ne arăți ieșirea din tunel? — Da, mărite stăpâne, pot. O cunosc foarte bine. Mi-a arătat-o bunicul meu Înainte de a muri. Să vină oamenii Măriei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mine la Zürich. Dânsul n-a pregetat nici o clipă și s-a grăbit să umple căruțele cu mărfuri, astfel că În câteva ceasuri am fost gata de călătorie. Giancarlo ajunsese cu istorisirea sa la capăt. Cei doi care Îl ascultaseră tăcură Îndelung. Solomon se Întreba dacă Îi va revedea vreodată pe Bodo și pe tatăl lui. Cu voce tristă spuse: — Se pare că Veneția e singura aliată care le-a rămas ducilor noștri. Voi toți, tatăl domniei tale, domnii din Consiliu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era așa de bucuroasă și emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș Butu! Ia mai taci, măi fimeaie, ia mai taci! Ești vădană cu șase copii, ce Dumnezeu!! Gata, lasă, hai, nu mai plânge! Du-te la copiii tăi, du-te, du-te! Pâinea și telemeaua de oaie ne-au întremat. Am băut din sticlele umplute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș Butu! Ia mai taci, măi fimeaie, ia mai taci! Ești vădană cu șase copii, ce Dumnezeu!! Gata, lasă, hai, nu mai plânge! Du-te la copiii tăi, du-te, du-te! Pâinea și telemeaua de oaie ne-au întremat. Am băut din sticlele umplute de Mircea și, sub privirile ocrotitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până a bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață. Ce-i făcut, măi, plodule?? Ce-ai făcut? Uite, vezi? Din cauza ta poate să moară... Adă-i, fă Ileană, o lumânare. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cu mâna dreaptă, bolnavă de Parkinson într-un stadiu avansat, s-a șters la gură și apoi a făcut sfânta cruce, mulțumind Domnului pentru bunătățile Sale cele pământești. M-a mângâiat pe cap cu mâna lui beteagă și a ieșit tăcut ca o nălucă în noaptea rece de primăvară, pe firmamentul căreia străluceau, nepăsătoare, stelele. 21. DRAGOSTE ȘI URĂ sau INGREDIENTE LETALE Bunica era tipul de femeie autoritar, milităros; nu mișcai în front în fața ei: orice opoziție, cât de puternică ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până la bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași ceremonii, a bunicii și a nepoatei. Reproduc parțial: "Slujba s-a terminat. Groparii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Spre exemplu, acestea: "...un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi (...) un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi" (3/ 3; 7). Aici, a vorbi ca sinonimie a pledoariei pentru creația adevărată, pentru arta la nivel maxim. A.B.Ce pregătește scriitorul Leo Butnaru pentru viitorul apropiat? Sunteți cunoscut ca un autor extrem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în lume. Când un autor ca Mircea Cărtărescu a fost sprijinit de Fundația Culturală Română, condusă pe atunci de Horia Roman Patapievici, o haită de invidioși s-a repezit asupra lui. Când însă partidele subtilizează miliarde pentru tolba lor, hienele tac. Cartea e și ea o marfă, iar promovarea mărfurilor costă. Fără să conștientizăm acest lucru vom continua să ne lamentăm că Academia Suedeză ne ignoră, că premiul Nobel merge în ograda altora. A.B. Dacă am avea posibilitatea și, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în mână să-l citesc și nu înțelegeam de ce pe copertă se afla un nume, iar în interior altele, necunoscute, Tudor Arghezi, Victor Eftimiu. Despre "conu Mihai" se spuneau în șoaptă unele și altele, ceva nu era în regulă, se tăcea când mă apropiam și eram trimis să mă joc sau să citesc. După o vreme, a trebuit să mai cresc pentru a afla că doamna venea de la Iași, pe vremuri era nelipsită de la Castelul din parcul dendrologic de la Miclăușeni, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Definiți pentru cei ce nu sunt familiarizați cu poezia haiku, ce înseamnă ea pentru Dumneavoastră? Am compus multă poezie zen, adică tanka, renku, haiku, haibun, volumul meu, care sintetizează, se numește "Marea tăcere" (2002). Ascuns în spatele unei cărți clasicizate, am tăcut. Unii foști colegi încă mai perseverează la Constanța, Cluj, București, pe internet. A.B.Știu că sunt câțiva compozitori precum: Theodor Grigoriu, Ede Terenyi, Dan Dediu, Vasile Spătărelu, Cornelia Tăutu, Felicia Donceanu, Satoshi Tanaka (Japonia), careau compus creații muzicale pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Unii au fost pe front, alții în lagăre și închisori, alții n-au fost decât prizonierii propriei lor conștiințe, condamnată la tăcere. Aproape toți au debutat în timpul sau puțin înaintea războiului și au continuat să scrie până în 1948. Apoi au tăcut, unii mai mult, alții mai puțin, dar chiar cei care n-au fost ei înșiși, sau n-au fost așezați în locul lor, acelea pe care o operă ulterioară le-a reclamat. Pe spațiul temporar rămas liber s-au auzit alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
încă din ilegalitate. Acesta din urmă era poreclit de elevi 'moș Cozonac', pentru că le spusese că va fi bun cu ei ca un cozonac. El și-a început discursul strigând: 'Tlăiască paltidu comunist lomân! Tlăiască lepublica puplală lomână!'. Copiii au tăcut, iar directorul și subdirectorul le-au făcut semne sucevenilor să aprobe, dar au sfârșit prin a aproba ei înșiși: 'Trăiască! Trăiască! Trăiască!', întrucât grupul lui Stoian a strigat doar cu jumătate de gură, sesizând ridicolul situației. Antonescu a povestit despre
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
doar cu jumătate de gură, sesizând ridicolul situației. Antonescu a povestit despre viața sa și spunea că e datoria lui să îi învețe pe cei tineri despre comunism, dar a obosit repede, s-a așezat pe un scaun și a tăcut, prilej pentru director să îi mulțumească de formă și să pună capăt întâlnirii. Tinerii se distrau de ideile și felul de a vorbi al lui Antonescu, care le vorbea de 'asasinarea' (sic!) bălților Dunării ori de industria 'sirurgică' (sic!), după cum
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
politice și religioase. Subtil, Petrescu i-a făcut semn grefierului să nu noteze. Fiindu-i refuzat accesul la consemnarea grefierului, Maxim a refuzat să mai răspundă la întrebări. Dumitru Neagu a refuzat și el să declare ceva, iar Obreja a tăcut, dar a observat că grefierul scria totuși. Vaman și următorul martor nu au mai fost chemați. Octavian Voinea își amintește că a fost transportat la Malmaison pe 5 noiembrie 1954 și, după două, trei zile, a fost bărbierit, îmbrăcat într-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Cere-te la mine la raport! Ești ca un mort! Cere vizită medicală!'. După vizita medicală, Miulescu i-a relatat lui Itul discuția avută cu Dumitrescu: Mi-a spus că se face reeducare și că e moarte de om. Să tăcem, să nu vorbim nimic de afară și de trucuri folosite la anchete pentru a salva pe cineva. ' Aveți grijă, mare grijă, să tăceți! Ceea ce știi tu singur și nu știe altul îți ușurează soarta.' Dumitrescu era speriat tare, avea ochii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
avută cu Dumitrescu: Mi-a spus că se face reeducare și că e moarte de om. Să tăcem, să nu vorbim nimic de afară și de trucuri folosite la anchete pentru a salva pe cineva. ' Aveți grijă, mare grijă, să tăceți! Ceea ce știi tu singur și nu știe altul îți ușurează soarta.' Dumitrescu era speriat tare, avea ochii mari, vorbeam în șoaptă, în cabinetul lui. Eram buni prieteni, am mâncat, crescut, dormit și trăit împreună, copii săraci, dornici să-și facă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în urma torturilor timp de câteva luni, până a ajuns la Gherla. După eliberare a urmat Facultatea de Teologie din Cluj, devenind preot reformat. A scris o carte în limba maghiară despre Pitești și Gherla: Ha tœlØlted hallgass! (De vei supraviețui, taci!). Silvestru Nanu Absolvent de liceu în momentul arestării, Silvestru Nanu s-a născut la 16 mai 1928, în comuna Feliceni, județul Harghita. Arestat pe 30 iunie 1948 pentru apartenență la FDC Sighișoara, a fost anchetat la Siguranța din Sighișoara timp
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]