17,853 matches
-
zona de nord - fiind la distanță sigură de orice direcție de înaintare bulgarilor în zona de sud - în cazul unei intervenției a bulgarilor. Al doilea motiv cauzând întârzierea au fost negocierile secrete cu bulgarii în speranța că vor intra în tabăra aliaților, fără să mai fie necesară intervenția aliaților. În orice caz, lipsa de ajutor din partea aliaților, a pecetluit soarta Șerbiei. Împotriva Șerbiei au fost adunate armata Bulgariei, o armată a Germaniei și o armată a Imperiului Austro-Ungar, toate aflate sub
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
aproape întreaga țară. În aceste circumstanțe, cu războiul din Balcani aproape pierdut, Statul Major General Britanic dorea să-și retragă toate trupele din Grecia, dar guvernul francez s-a opus cu vehemență. Armatele aliate și-au fortificat pozițiile, devenind o tabără bine fortificata, primind porecla de „Gardienii Salonicului”. Armata sârbă (aflată sub comanda Generalului Petar Bojović după ce s-a odihnit și reorganizat pe insula Corfu, a fost trimisă de francezi pe frontul din Macedonia. Între timp, situația politică în Grecia era
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
Salonic. Germanii, erau atenți să nu treacă granița Greciei pentru că aceasta să rămână neutră. În mai 1916, Generalul Sarrail a cerut dezarmarea armatei grecești. Deși guvernul grec i-a îndeplinit cererea, acest fapt i-a atras și mai mult de tabără Puterilor Centrale. Fiind asigurat că România se alătură de partea aliaților, generalul Sarrail a început pregătirile unui atac asupra armatei Bulgariei. Germanii, cu o inteligență excelentă din partea suporterilor greci, au conceput un plan pentru un „atac devastator”. Ofensiva germană a
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
armata bulgară, dar din 19 noiembrie, armatele franceză și sârbă au capturat Kaymakchalan, cel mai înalt vârf al muntelui Nidže, obligând Puterile Centrale să cedeze Antantei orașul Bitola. Pierderile în această campanie a fost de cel putin 50.000 în tabăra aliaților și mai mult de 60.000 de bulgari și germani uciși sau prizonieri.
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
noapte, unde a fost păzit de Christian cu baioneta. Când Bligh l-a rugat pe Christian să fie rezonabil, Christian i-a răspuns doar: „sunt în infern, sunt în infern!” Deși s-au auzit cuvinte grele și amenințări din ambele tabere, vasul a fost cucerit fără vărsare de sânge și aparent fără opoziție violentă din partea loialiștilor, cu excepția lui Bligh. Din cei 42 de oameni de la bord, în afară de Bligh și Christian, 18 s-au alăturat revoltei, doi au rămas pasivi, iar 22
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
600 al lui Dinamo în Liga I. Egalul cu Urziceni, și apoi remizele consecutive cu Pandurii și FC Brașov au scos pe Dinamo din lupta pentru titlu. Eliminarea din semifinalele Cupei României, în fața lui CFR Cluj, a aprins spiritele în tabăra lui Dinamo. Ousmane N'Doye a părăsit cantonamentul echipei după eșecul de la Cluj, și a fost trimis la echipa a doua de conducere, fiind considerat recidivist. Imediat, un grup de șase jucători, Florin Bratu, Ianis Zicu, Marius Alexe, Gabriel Boștină
FC Dinamo București în sezonul 2009-2010 () [Corola-website/Science/316319_a_317648]
-
împotriva căpitanului Alfred Dreyfus, francez de origine alsaciană și de confesiune mozaică, care într-un final a fost exonerat. Ea a bulversat societatea franceză vreme de doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse, „dreyfusarzii” partizani ai nevinovăției lui Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai vinovăției lui. Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus - pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German - a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și Émile Zola a publicat celebra pledoarie dreyfusardă, "J'accuse...!", provocând o serie de crize politice și sociale unice în Franța. La maximul său în 1899, afacerea a dezvăluit clivajele Franței celei de a Treia Republici, în care opoziția dintre tabăra dreyfusarzilor și cea a anti-dreyfusarzilor a suscitat polimici foarte violente naționaliste și antisemite, difuzate de o presă scrisă influentă. El s-a încheiat cu adevărat abia în 1906, printr-o decizie a care l-a exonerat și l-a reabilitat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
frumos din limba omului, și că este de plâns dacă oamenii nu-l cunosc”. Senatorul și juristul catolic au înființat . Și mai mult ca afacerea Dreyfus până atunci, cazul Zola a dus la o regrupare a forțelor intelectuale în două tabere opuse. La 2 aprilie, o cerere de apel în casație a fost acceptată. A fost prima intervenție a Curții de Casație în această afacere judiciară. Plângerea a venit de această dată din partea curții marțiale, și nu din partea ministrului. Procurorul general
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
să fie scutit explicit de lege de la amnistiere, pentru a putea obține o revizuire a sentinței care să-l declare ferm nevinovat; ceilalți însă au rămas nejudecați. În Franța, reacțiile au fost puternice, cu declarații de „stupoare și tristețe” în tabăra revizionistă. Totuși, și alte reacții au tins să arate că „verdictul împăciuitor” dat de judecători este înțeles și acceptat de populație. Republicanii doreau pacea socială înainte de toate, să dea pagina acestei îndelungate afaceri extrem de polemice. Manifestațiile au fost foarte puțin
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a vândut mai multe versiuni diferite ale textelor depoziției sale consulului francez. La 29 septembrie 1902, Zola, primul intelectual dreyfusard, a murit asfixiat cu fumul din sobă. Soția sa, Alexandrine, a scăpat la limită. A fost un mare șoc pentru tabăra dreyfusardă. Anatole France, care ceruse ca Dreyfus să fie prezent la înmormântare, deși prefectul poliției îi dorea absența „pentru a evita probleme”, a citit celebra sa orație funebră pentru autorul lui „J'accuse...!”: <poem></poem> Alegerile din 1902 au adus
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
guvern Clemenceau. A murit în 1914 într-un accident de călărie. Afacerea Dreyfus a lăsat urme adânci în societatea franceză și a avut impact în toate segmentele societății, în unele chiar foarte profund. Afacerea a revitalizat confruntarea între două mari tabere în viața politică franceză. Această opoziție a avut totuși, conform tuturor istoricilor, un efect benefic asupra ordinii republicane. S-a observat, într-adevăr, o întărire a democrației parlamentare și un eșec al forțelor monarhiste și reacționare. Violența excesivă a partidelor
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
la nivel național. Ansamblul tirajelor presei naționale părea să graviteze în jurul cifrei de patru milioane și jumătate de exemplare, ceea ce relativizează puternic influența sa reală. Se observă de altfel în 1899 apariția unei prese anume destinate să coordoneze lupta (în tabăra dreyfusistă), cu "Journal du Peuple" al lui . Afacerea Dreyfus a creat dificultăți pe calea ameliorării relațiilor între Franța și Italia după conflictul de frontieră, Italia fiind cea mai dreyfusardă țară europeană. Șocul afacerii Dreyfus a avut un impact și asupra
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
unei ambuscade pregătite împotriva lui de către împăratul bizantin Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos, Henric a reușit să se strecoare printre rândurile trupelor bizantine și totodată să pună mâna pe o icoană extrem de venerată de către greci și să revină în tabăra cruciaților, reușind astfel să își câștige o mare faimă în rândurile acestora. Atunci când fratele sau mai vârstnic, Balduin, devenit între timp împărat latin de Constantinopol, a căzut prizonier în bătălia de la Adrianopol din aprilie 1205 în mâinile țarului Ioniță Caloian
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
1993 - Apeldoorn Olanda, 1994 - Otaru Hokaydo Japonia, 1995 - Sângiorz Băi România, 1996 - Galați România, 1996 - Constantă România, 1997 - Iserlohn Germania, 1999 - Lebădă București România, 2007 - Dorohoi România, 2008 - Gărâna Reșița România, 2009 - Sculptură monumentala metal Giurgiu, România Ia parte la taberele de sculptură de la Măgura, Arcuș, Hobița, Burgas (Bulgaria), Soveja, Dumbrava Sibiului, Galați, Constantă, Leipzig, Otaru Hokaido (Japonia), Borkel & Schaft, Olanda; Simpozionul Internațional de Sculptură George Apostu ; 2007 Dorohoi ;2008 Gărâna, Banat „Cu o vocație descoperită de timpuriu și cultivata cu
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
românii mai rar. În rest, mergem înainte, cu gândurile și posibilitățile noastre și să sperăm că intrarea în UE va aduce o schimbare benefică și acestei meserii", continuă Iancuț. Poate același Iancuț care, pe parcursul a trei decenii, a creat în taberele de sculptură de la Măgura, Lazarea, Arcuș, Hobița, Căsoaia, Burgas (Bulgaria), Soveja, Oarbă de Mureș, Dumbrava Sibiului, Leipzig (Germania), Apeldorn (Olanda), Otaru-Hokaido (Japonia), sculpturi nemuritoare. Pentru că arta are statutul duratei, iar artiștii calitatea de a măsura trecerea timpului, cu toate relele
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
și sediul militar al STO de la Kočevska Reka. Până la sfârșitul zilei, JNA își menținuse multe dintre pozițiile sale, dar pierdea teren rapid. JNA începea să aibă probleme și cu dezertările - mulți membri sloveni ai JNA părăsindu-și unitățile sau schimbând taberele - iar, atât trupele din zonă, cât și liderii de la Belgrad păreau a fi dezorientați. Izbucnirea războiului a însuflețit eforturile diplomatice ale Comunității Europene pentru a pune capăt crizei. Trei miniștri de externe ai CE s-au întâlnit cu reprezentanți ai
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
este la 250 km sud de Fukushima; are (împreună cu periferiile) peste 30.000.000 de locuitori. Spațiul aerian din raza de 30 km de la Fukushima a fost interzis pentru avioane, pentru ca ele să nu răspândească radioactivitatea spre alte regiuni. În taberele cu adăposturi provizorii pentru evacuați lipsesc alimente și medicamente, sunt condiții de cazare grele pe o vreme friguroasă, fiind vizibilă lipsa de căldură și energie, inclusiv combustibil gaz. La 18 martie s-a comunicat că din cauza lipsei de căldură peste
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
alimente și medicamente, sunt condiții de cazare grele pe o vreme friguroasă, fiind vizibilă lipsa de căldură și energie, inclusiv combustibil gaz. La 18 martie s-a comunicat că din cauza lipsei de căldură peste 20 de persoane au murit în taberele de evacuați. Ministrul economiei, Kaieda, și-a avertizat concetățenii la 17 martie să reducă drastic consumul de curent electric, deoarece în caz contrar în orele de vârf ar putea surveni un colaps (întrerupere) al alimentării cu energie electrică pe mari
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
A.T. Jones la . Din cauza stării conflictuale, prezentarea lui Jones și Waggoner a fost primită cu răceală sau respinsă categoric de către mulți dintre liderii denominațiunii. Chiar și așa, acești doi bărbați au fost invitați să predice la ulterioarele întâlniri de tabără, la întâlnirile lucrătorilor bisericii și în institutele pastorale în decursul următorilor câțiva ani. E.J. Waggoner a scris în mod extensiv asupra subiectului "Hristos și neprihănirea Lui", dezvoltând notele stenografice luate de soția sa în timpul conferinței din 1888 în cartea cu
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
că, în eventualitatea unor încercări de secesiune, aceste „armate” separate ar putea ajunge să se opună Armatei Populare Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave, când forțele TO din unele republici constituente au schimbat tabăra și s-au transformat în unități paramilitare separatiste. Aceste foste forțe TO, împreună cu dezertori din Armata Populară Iugoslavă și voluntari, au contribuit la fondarea armatelor statelor independente și celorlalte entități politice înființate după destrămarea Iugoslaviei, incluzând armatele Bosniei și Herțegovinei
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
Joseph, ei și-au schimbat direcția cu intenția de a contraataca de-a lungul râului Chiese. Simultan, Napoleon al III-lea a ordonat soldaților săi să înainteze, ceea ce a dus la desfășurarea luptei într-o zonă neprevăzuta de niciuna din tabere. În vreme ce piemontezii au luptat contra austriecilor de pe flancul drept lângă Sân Martino, francezii s-au luptat la sud, lângă Solferino, cu grosul forțelor austriece. Ciocnirea a fost haotică, pe un front lung de 15 km. La începutul dupăamiezii, francezii au
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
fiind răniți și 8.638 dispăruți și căzuți prizonieri. Armatele aliate au pierdut și ele un total de 2.492 morți, 12.512 răniți și 2.922 dispăruți și prizonieri. S-a relatat că soldați răniți și muribunzi de ambele tabere au fost împușcați sau înjunghiați cu baionetele. În final, forțele austriece au fost obligate să cedeze pozițiile, iar armatele aliate franco-piemonteze au câștigat o victorie tactică, scump plătită. Napoleon al III-lea a fost impresionat de victime, întrucât în 1852
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
După moartea regelui, cei doi fii ai săi, Archibald și Roland, se luptă pentru coroană. Archibald organizează o serie de evenimente care vor duce la exilarea lui Roland. Archibald este declarat apoi noul rege, în timp ce Roland pregătește o rezistență. Fiecare tabără este reprezentată în câte o campanie din cele două ale jocului. Campania lui Archibald beneficiază de trei orașe/rase "rele", în timp ce campania lui Roland se bazează pe trei orașe/rase "bune". Dacă Archibald este victorios, rebeliunea lui Roland este zdrobită
Heroes of Might and Magic II () [Corola-website/Science/322499_a_323828]
-
prin procură, la o scară globală, iar combatanții principali (Statele Unite și, mai târziu, NATO, pe de o parte, și Uniunea Sovietică și țările Pactului de la Varșovia, pe de altă parte) au furnizat suport politic, militar și economic altor combatanți, fără ca taberele principale să intre în luptă directă. Eliot Cohen, director de studii strategice la Universitatea Johns Hopkins, a declarat, în Wall Street Journal, la cca. o lună după atacurile din 11 septembrie, că lupta împotriva terorismului ar necesita un conflict militar
Al Treilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316882_a_318211]