168,335 matches
-
se Înscria oricum Într-o tradiție presovietică de rigiditate și represiune, nu venea de la sine În țările recent ieșite de sub benignul regim habsburgic. În Europa Centrală din secolul al XIX-lea, intelectualii și poeții căpătaseră obiceiul și responsabilitatea de a vorbi În numele națiunii. În comunism, rolul lor s-a schimbat. Dacă reprezentaseră cândva „poporul” abstract, acum nu mai erau decât portavocea culturală a unor tirani foarte reali. Mai rău, urmau să fie curând victima predilectă - ca „paraziți”, evrei sau cosmopoliți - a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trebuie să-i spunem pe nume, chiar dacă e vorba despre socialism. Într-un sens, nu voi mai fi niciodată politicos”. E poate un ecou involuntar al afirmațiilor de la Conferința Internațională a Pen Club cu doi ani Înainte, când Ignazio Silone, vorbind despre La dignité de l’intelligence et l’indignité des intellectuels, deplora public tăcerea - a sa și a camarazilor de stânga: „Am pus la păstrare, precum borcanele În cămară, principiul libertății tuturor, principiul demnității umane și celelalteprincipii”. Ca și Silone
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dacă era ceva ce rușii nu voiau, era o Germanie de Vest remilitarizată. Scopul demersurilor sovietice nu era să ajungă la un acord cu puterile occidentale În privința reunificării, ci să prevină iminenta reînarmare a Germaniei. Din cauza războiului din Coreea, americanii vorbeau deja despre această posibilitate, la numai cinci ani după Înfrângerea lui Hitler. Administrația Truman solicitase suplimentarea ajutorului militar internațional, dar pentru a aproba acest lucru Congresul dorea să vadă că și aliații Americii - inclusiv Germania - Își aduc contribuția la apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de lansare a armelor nucleare nu numai În Europa, ci și peste ocean, ca răspuns la planurile americane de a amplasa arme nucleare În RFG, la numai câteva sute de kilometri de Rusia. Celebrul missile gap (avantajul rachetei) despre care vorbea John F. Kennedy În timpul campaniei din 1960 pentru președinția Statelor Unite era un mit, o reușită a propagandei sovietice; la fel și popularele relatări contemporane despre superioritatea tehnică și educațională a Uniunii Sovietice. Cu 20 de ani Înainte de observația cancelarului german
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preferat declamării provocatoare a adevărului În public - germanii din acea generație erau atât de compromiși moral, Încât democrația nu putea să funcționeze decât cu prețul acestei tăceri. Orice altă poziție ar fi riscat să declanșeze renașterea dreptei. Spre deosebire de Schumacher, care vorbea În public Într-un mod mișcător despre suferințele provocate de germani evreilor, sau de președintele Theodor Heuss, care declarase În noiembrie 1952, la Bergen-Belsen, că Diese Scham nimmt uns niemand ab18, Adenauer evita subiectul. Mai exact, deși vorbea despre victimele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Schumacher, care vorbea În public Într-un mod mișcător despre suferințele provocate de germani evreilor, sau de președintele Theodor Heuss, care declarase În noiembrie 1952, la Bergen-Belsen, că Diese Scham nimmt uns niemand ab18, Adenauer evita subiectul. Mai exact, deși vorbea despre victimele evreiești, nu menționa niciodată făptașii germani. Pe de altă parte, el a acceptat presiunea de nestăvilit pentru reabilitarea poporului evreu. În septembrie 1952, Adenauer a ajuns la un acord cu prim-ministrul israelian Moshe Sharett privind plata către
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conștiința de sine a Africii este o realitate politică. Harold Macmillan, cuvântare la Cape Town (3 februarie 1960) Marea Britanie a pierdut un imperiu și nu și-a găsit Încă un rol. Dean Acheson, discurs la West Point (5 decembrie 1962) Vă vorbește Imre Nagy, președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Ungare. În primele ore ale acestei dimineți, trupele sovietice au lansat un atac asupra capitalei noastre, cu intenția evidentă de a răsturna guvernul maghiar legal și democratic. Informez poporul și opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primele cuceriri ale Franței trecuseră de mult În stăpânirea lumii anglofone. În 1950 trăiau Încă milioane de francezi care puteau rememora „incidentul Fashoda” din 1898, când Franța cedase În confruntarea cu Marea Britanie pentru controlul Egiptului, Sudanului și Nilului Superior. A vorbi despre Imperiu În Franța Însemna a-ți aminti și victoria, și Înfrângerea. Pe de altă parte, școlarilor francezi li se prezenta cu insistență imaginea Franței ca un tot transoceanic, un loc În care atributele culturale și civice specific franceze le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
publică franceză nu era Împotriva reformelor coloniale - În Voyage au Congo (1927), André Gide condamnase folosirea muncii forțate, sensibilizând publicul antebelic față de crimele europenilor În Africa Centrală -, iar americanii aveau tendințe Îngrijorător de anticoloniale. Secretarul de stat american Cordell Hull vorbise recent În termeni favorabili despre posibila instituire a unui control internațional asupra coloniilor europene mai puțin avansate și despre autoguvernare pentru celelalte 3. Era ușor să vorbești, ca de Gaulle, despre reforme În Africa francofonă izolată și săracă, când Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar americanii aveau tendințe Îngrijorător de anticoloniale. Secretarul de stat american Cordell Hull vorbise recent În termeni favorabili despre posibila instituire a unui control internațional asupra coloniilor europene mai puțin avansate și despre autoguvernare pentru celelalte 3. Era ușor să vorbești, ca de Gaulle, despre reforme În Africa francofonă izolată și săracă, când Franța metropolitană Încă nu era ea Însăși eliberată. În Asia de Sud-Est lucrurile erau Însă mai complicate. La 2 septembrie 1945, Ho și Min, liderul naționalist vietnamez (și membru fondator
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
an de la venirea la putere, președintele francez a propus „autodeterminarea” Algeriei. Înfuriați de ceea ce ei luau drept dovada unei trădări iminente, ofițerii și coloniștii din Algeria au Început să plănuiască o revoltă generală. S-au făcut comploturi, puciuri și se vorbea despre o revoluție. În ianuarie 1960, la Alger s-au ridicat baricade și „ultrapatrioții” au tras În jandarmii francezi. Însă revolta s-a risipit În fața intransigenței lui de Gaulle, iar ofițerii superiori de o loialitate Îndoielnică (inclusiv Massu și superiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mare decât Parisul era că prosperase datorită rolului său imperial de port, antrepozit comercial, centru de producție și capitală financiară. Ghidul intern al BBC Îi avertiza pe angajați să nu uite de audiența predominant necreștină de peste mări: „Remarcele condescendente, nemaivorbind de cele peiorative, la adresa budiștilor, hindușilor, musulmanilor și așa mai departe... reprezintă insulte grave și trebuie evitate În mod absolut”. Însă, după 1945, britanicii nu puteau spera În mod realist să-și conserve moștenirea imperială. Resursele țării erau epuizate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
repudierea dictatorului părea să sugereze că de-acum Înainte Moscova avea să trateze cu Îngăduință alte „căi spre socialism” și că respingea teroarea și represiunea ca instrumente ale conducerii comuniste. Acum avea să fie pentru prima dată posibil să se vorbească deschis - se credea. Cum explica autorul ceh Jaroslav Seifert la Congresul Scriitorilor ținut la Praga În aprilie 1956: „Auzim tot mai des spunându-se la acest congres că e necesar ca scriitorii să spună adevărul. Asta Înseamnă că, În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o suprime. Pe 6 octombrie, printr-un gest ce viza mai ales Belgradul, autoritățile de la Budapesta au permis reînhumarea publică a lui László Rajk și a victimelor procesului care i se Înscenase. Béla Szász, unul dintre supraviețuitorii procesului Rajk, a vorbit la Înmormântare: După ce László Rajk a fost executat pe baza unor acuzații fabricate, rămășițele lui s-au odihnit timp de șapte ani Într-un mormânt necunoscut. Însă moartea lui a devenit un avertisment pentru poporul maghiar și pentru Întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea adapta și putea asimila noi direcții. Hannah Arendt, de exemplu, credea că apariția consiliilor (și nu reînvierea partidelor politice de către Nagy) a semnificat o autentică ridicare a democrației Împotriva dictaturii, a libertății contra tiraniei. Părea, În sfârșit, posibil să vorbești despre comunism și libertate În aceeași propoziție. Cum avea să spună mai târziu Jorge Semprún, pe atunci un tânăr comunist spaniol care lucra clandestin În Paris, „cuvântarea secretă ne-a rupt lanțurile; ne-a dat măcar șansa să fim eliberați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
diferit. Vestimentația specifică vârstei era importantă, ca o declarație de independență și chiar semn de revoltă. Era, de asemenea, nouă - În trecut, tinerii nu aveau de ales: purtau aceleași haine ca tații și mamele lor. Dar nu a fost, economic vorbind, cea mai importantă schimbare adusă de adolescenții cheltuitori: tinerii dădeau o mulțime de bani pe haine, dar și mai mult - mult mai mult - pe muzică. Asocierea dintre „adolescent” și „muzica pop”, care a devenit automată la Începutul anilor ’60, avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de New York și de exemplul său contagios. Dar, cu toată prezența lor În imaginarul european - și realitatea cât se poate de fizică a soldaților americani staționați În toată Europa Occidentală -, Statele Unite erau Încă o mare necunoscută pentru majoritatea europenilor. Americanii vorbeau engleza - limbă pe care majoritatea europenilor continentali nu o cunoșteau mai deloc În această perioadă. Istoria și geografia Statelor Unite nu erau studiate În școlile europene; scriitorii americani erau necunoscuți chiar și minorității educate; sistemul lor politic era un mister pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din legislația promulgată imediat după război, 1% din cifra de afaceri a EDF intra anual Într-un fond social administrat de sindicatul cel mai important pe atunci, Confédération Générale du Travail (CGT). Vacanțele și alte beneficii plătite din acest fond (nemaivorbind de posturile create pentru administrarea sa) au reprezentat timp de zeci de ani o pârghie profitabilă și utilă politic pentru patronul CGT, Partidul Comunist Francez. Statul ungea astfel În diverse moduri rotițele comerțului, politicii și societății. și era responsabil, direct
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partide socialiste. Dacă s-ar fi limitat la votul muncitorilor din mediul urban sau la o alianță Între aceștia și reformiștii din clasa de mijloc, partidele socialiste scandinave ar fi rămas mereu În minoritate. Pentru a avea o șansă, politic vorbind, ei trebuiau să cucerească populația predominant rurală din regiune. și astfel, spre deosebire de mai toate partidele socialiste sau social-democrate din Europa, social-democrații scandinavi nu au fost dezavantajați de antipatia instinctivă față de țărani ce caracteriza toată stânga europeană, de la remarcile lui Marx
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai restrâns decât cel din Germania de Vest creștin-democrată. Dar În ambele țări, ca și În Danemarca și Finlanda, statul a aplicat fără milă impozitul progresiv, redistribuind profitul privat pentru binele public. Pentru mulți străini și pentru majoritatea scandinavilor, rezultatele vorbeau de la sine. În 1970, Suedia (alături de Finlanda) era una din cele patru mari economii ale lumii după criteriul puterii de cumpărare pe cap de locuitor (celelalte două fiind Statele Unite și Elveția). Scandinavii trăiau mai mult și mai bine decât majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și nu Întâmplător) În țări precum Suedia, cu o conștiință colectivă aparent fără pată. În afara Scandinaviei, o altă țară mică, neutră, situată la marginea Europei de Vest, aproxima idealul social-democrat: Austria. Similaritatea era atât de mare la suprafață, Încât mulți vorbeau despre „modelul austro-scandinav”. Austria, o țară fără bogății, predominant rurală, ca și Suedia sau Norvegia, devenise o oază prosperă și calmă de bunăstare asigurată de stat. și În Austria se Încheiase un adevărat pact - Între socialiști și conservatorii din Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altă factură: dincolo de nuanțele politice, toată lumea dorea să evite cu orice preț reapariția șomajului În masă. Chiar și după ce Partidul Laburist a revenit la putere În 1964, după treisprezece ani de opoziție, sub conducerea unui nou lider, Harold Wilson, care vorbea cu entuziasm despre „incandescenta revoluție tehnologică” a prezentului, lucrurile nu s-au schimbat. După victoria electorală obținută la limită În 1964 (majoritatea parlamentară era dată de patru oameni), Wilson nu era dispus să-și asume riscuri politice; deși doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a afirmat cu spectacole din Shakespeare la Londra (cel mai celebru fiind Visul unei nopți de vară), Peter Brook s-a stabilit definitiv la Paris, plutind cu grație peste frontierele lingvistice și estetice. La Începutul anilor ’60 se putea vorbi deja despre un teatru „european” sau, cel puțin, un teatru care avea ca temă subiecte europene curente și controversate. Der Stellvertreter (Deputatul) al lui Rolf Hochhut, care Îl condamna pe papa Pius al XII-lea pentru că nu-i ajutase pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un registru mai banal, aparatură electrocasnică 12. Pe plan internațional, cererea de haine sau produse alimentare germane era practic inexistentă, și asta pe bună dreptate. Dar, prin 1965, orice obiect ieșit dintr-un strung nemțesc sau conceput de ingineri care vorbeau germana ieșea din expozițiile americane și britanice la prețul cerut. Numai Scandinavia se putea lăuda cu o reputație generală de calitate Într-o gamă variată de produse, dar chiar și acolo piața prezenta nuanțe semnificative. Străinii cu pretenții Își umpleau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Momentele cu un impact cultural major sunt de multe ori sesizate abia retrospectiv. Nu e Însă și cazul anilor ’60: contemporanii dădeau timpului lor - și lor Înșile - o importanță crucială. Ei au petrecut anii ’60, cum spunea trupa The Who, „vorbind despre Generația Mea”. Nu era o preocupare complet absurdă, după cum vom vedea, dar ea a contribuit, evident, la o perspectivă distorsionată. Deceniul va avea consecințe extraordinare pentru Europa modernă, dar nu tot ce părea important pe moment a intrat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]